Motivație intrinsecă / Motivación intrínseca

Articol în lucru. Scuzați deranjul!

Columna 1 .

Texto del articulo " Motivación intrínseca - Wikipedia "

Motivación intrínseca se refiere a la realización de acciones por la mera satisfacción de hacerlas sin necesidad de ningún incentivo externo. Un hobby.

Se piensa que los dos tipos de motivación (intrínseca y extrínseca) eran aditivos, y podrían ser combinados para producir un nivel máximo de motivación. De hecho, la motivación extrínseca puede ser útil para iniciar una actividad, pero esta puede ser después mantenida mediante los motivadores intrínsecos de esta.

Algunos autores distinguen entre dos tipos de motivación intrínseca: uno basado en el disfrute y el otro en la obligación. En este contexto, la obligación se refiere a la motivación basada en lo que un individuo piensa que debería ser hecho. Por ejemplo, un sentimiento de responsabilidad por una misión puede conducir a ayudar a otros más allá de lo que es fácilmente observable, recompensado, o divertido. Evidentemente, se refiere aquí a la obligación de autoexigencia, ya que la obligación por parte de terceros sería un motivante extrínseco.

La motivación intrínseca se ha estudiado intensamente por los psicólogos educativos desde 1972, y numerosos estudios han encontrado que está asociada con altos logros educativos y disfrute de estudiantes.

Actualmente no hay una 'teoría unificada magistral' para explicar el origen o los elementos de la motivación intrínseca. La mayoría de las explicaciones combinan elementos del trabajo de Bernard Weiner sobre la 'teoría de la atribución', el trabajo de Bandura en 'auto-eficacia' y otros estudios concernientes al 'lugar del control' y 'la teoría de la meta'. Así se piensa que los estudiantes están más predispuestos a experimentar la motivación intrínseca si ellos:

Atribuyen sus resultados educativos a los factores internos que pueden controlar (ej. la cantidad de esfuerzo que invirtieron, no una “habilidad o capacidad determinada”).

Creer que pueden ser agentes eficaces en la consecución de las metas que desean alcanzar (ej. los resultados no son determinados por el azar.)

Están motivados hacia un conocimiento magistral de un asunto, en vez de un aprendizaje maquinal que puede servir para aprobar.

Nótese que la idea de la recompensa por el logro está ausente de este modelo de la motivación intrínseca, puesto que las recompensas son un factor extrínseco.

En comunidades y organizaciones que comparten el conocimiento, los individuos que las integran citan a menudo razones altruistas de su participación, incluyendo entre ellas el contribuir para un bien común, una obligación moral hacia el grupo, una labor educativa o un 'devolver a la sociedad'.

Este modelo de la motivación intrínseca ha emergido a partir de tres décadas de la investigación por centenares de educadores y todavía se está desarrollando.

La motivación extrínseca proviene del exterior. Es el tipo de motivación que nos lleva a hacer algo que no queremos mucho pero sabemos que al final habrá una recompensa. Se trata de actividades que se hacen para lograr una meta en particular como estudiar mucho en la universidad no por el gusto de estudiar, sino para obtener un título, o realizar un trabajo aburrido por obtener la paga. Las labores de limpieza diarias se realizan por vivir en un lugar placentero y no porque el gusto de limpiar en sí mismo.

A veces las personas piensan que la motivación extrínseca es superficial o vacía, pero puede ser una fuerza muy poderosa. La mayoría de las cosas difíciles se vuelven más tolerables cuando tenemos algo que obtener al final.

Con la motivación extrínseca encontraremos que:

resulta más difícil concentrarse;

se está tentado de retrasar la tarea;

se quiere completar la tarea con un grado de calidad suficiente para obtener la recompensa, pero no importa que sea perfecta o alcance la excelencia;

se va a estar mucho más negado a hacerla si no hay recompensa.

La motivación extrínseca es más fácil de crear que la motivación intrínseca. Si tenemos una lista de tareas pendientes, que no nos interesan en lo más mínimo, se podrían encontrar las siguientes motivaciones extrínsecas:

prometerse alguna recompensa al final (una galletita, un nuevo DVD, o alguna otra cosa «para mí»);

enfocarse en la meta y no en el proceso (el resultado terminado);

encontrar alguna forma de que la tarea terminada brinde reconocimiento público (es más fácil decirlo que hacerlo: podría ser unirse a alguna organización que se enfoque en esa área en particular).

Índice

1 Motivación de los empleados

2 Modos de motivación télicos y paratélicos

3 La motivación como parte esencial del aprendizaje de una lengua

3.1 Interacciones en el aprendizaje del inglés como lengua extranjera[1]​

3.1.1 Socialización

3.1.2 Motivación

4 Véase también

5 Referencias

6 Enlaces externos

( 4.708 del total de los 12.243 bytes )

Artículo en obra! ¡Seguirá!

Artículo en obras. Disculpen la molestia!

Columna 2.

Traductor de Google .

Motivația intrinsecă se referă la îndeplinirea acțiunilor pentru simpla satisfacție a efectuării lor fără a fi nevoie de vreun stimulent extern. Un hobby.

Cele două tipuri de motivație (intrinsecă și extrinsecă) sunt considerate aditive și ar putea fi combinate pentru a produce un nivel maxim de motivație. De fapt, motivația extrinsecă poate fi utilă pentru a începe o activitate, dar poate fi menținută ulterior de către motivații săi intrinseci.

Unii autori disting între două tipuri de motivație intrinsecă: unul bazat pe plăcere și celălalt pe obligație. În acest context, obligația se referă la motivație bazată pe ceea ce un individ crede că ar trebui făcut. De exemplu, un sentiment de responsabilitate pentru o misiune poate duce la ajutorarea celorlalți dincolo de ceea ce este ușor de observat, răsplătit sau distractiv. În mod evident, se referă aici la obligația de a cere auto, întrucât obligația terților ar fi un motivator extrinsec.

Motivația intrinsecă a fost studiată intens de psihologii educaționali încă din 1972, iar numeroase studii au descoperit că este asociată cu realizări educaționale ridicate și plăcere a elevilor.

În prezent nu există o „teorie magistrală unificată” care să explice originea sau elementele motivației intrinseci. Majoritatea explicațiilor combină elemente din lucrarea lui Bernard Weiner despre „teoria atribuțiilor”, lucrarea lui Bandura asupra „autoeficienței” și alte studii privind „locul controlului” și „teoria obiectivelor”. Astfel, se consideră că elevii sunt mai predispuși să experimenteze motivația intrinsecă dacă:

Ei își atribuie rezultatele educaționale unor factori interni pe care îi pot controla (de ex., Efortul depus, nu o „abilitate sau abilitate”).

Credeți că pot fi agenți eficienți în atingerea obiectivelor pe care doresc să le atingă (de exemplu, rezultatele nu sunt determinate din întâmplare.)

Ei sunt motivați spre o cunoaștere măiestră a unui subiect, în loc de o învățare automată care poate fi folosită pentru a trece.

Rețineți că ideea de recompensă pentru realizare lipsește de la acest model de motivație intrinsecă, deoarece recompensele sunt un factor extrinsec.

În comunitățile și organizațiile care împărtășesc cunoștințe, persoanele din interiorul lor menționează adesea motive altruiste pentru participarea lor, inclusiv contribuția la un bun comun, o obligație morală față de grup, munca educativă sau „dăruirea înapoi la societate”

Acest model de motivație intrinsecă a apărut din trei decenii de cercetări efectuate de sute de educatori și se dezvoltă încă.

Motivația extrinsecă vine din exterior. Este tipul de motivație care ne determină să facem ceva ce nu ne dorim mult, dar știm că în final va fi o recompensă. Acestea sunt activități care se realizează pentru atingerea unui obiectiv special, cum ar fi studierea din greu la universitate, nu pentru plăcerea de a studia, ci pentru a obține o diplomă sau a face o muncă plictisitoare pentru a fi plătit. Sarcinile zilnice de curățare se realizează prin locuirea într-un loc plăcut și nu din cauza plăcerii de a se curăța.

Motivația extrinsecă este uneori considerată superficială sau goală, dar poate fi o forță foarte puternică. Majoritatea lucrurilor dificile devin mai tolerabile atunci când avem ceva de obținut la final.

Cu motivația extrinsecă vom constata că:

este mai dificil de concentrat;

sunteți tentat să amânați sarcina;

doriți să finalizați sarcina cu un grad de calitate suficient pentru a obține recompensa, dar nu contează dacă este perfectă sau atinge excelență;

va fi mult mai refuzat să o faci dacă nu există recompensă.

Motivația extrinsecă este mai ușor de creat decât motivația intrinsecă. Dacă avem o listă de activități, care nu ne interesează cel mai puțin, ar putea fi găsite următoarele motivații extrinseci:

promiteți-vă oarecare recompensă la final (un cookie, un DVD nou sau altceva „pentru mine”);

concentrați-vă pe obiectiv și nu pe proces (rezultatul finalizat);

găsiți o modalitate prin care sarcina finalizată va aduce recunoașterea publicului (mai ușor de spus decât de făcut: s-ar putea să se alăture unei organizații care se concentrează asupra acelei zone)

Index

1 Motivația angajaților

2 Moduri de motivațielică și parateică

3 Motivația ca parte esențială a învățării unei limbi

3.1 Interacțiuni în învățarea limbii engleze ca limbă străină [1]

3.1.1 Socializare

3.1.2 Motivația

4 Vezi și

5 Referințe

6 Legături externe

Articol în lucru! Va urma!

Article in works. Sorry to bother you!

Columna 3 .

Traducción / Traducere... admin .

Motivația intrinsecă se referă la îndeplinirea acțiunilor pentru simpla satisfacție a efectuării lor fără a fi nevoie de vreun stimulent extern. Un hobby.

Cele două tipuri de motivație (intrinsecă și extrinsecă) sunt considerate aditive și ar putea fi combinate pentru a produce un nivel maxim de motivație. De fapt, motivația extrinsecă poate fi utilă pentru a începe o activitate, dar poate fi menținută ulterior de către motivații săi intrinseci.

Unii autori disting între două tipuri de motivație intrinsecă: unul bazat pe plăcere și celălalt pe obligație. În acest context, obligația se referă la motivație bazată pe ceea ce un individ crede că ar trebui făcut. De exemplu, un sentiment de responsabilitate pentru o misiune poate duce la ajutorarea celorlalți dincolo de ceea ce este ușor de observat, răsplătit sau distractiv. În mod evident, se referă aici la obligația de a cere auto, întrucât obligația terților ar fi un motivator extrinsec.

Motivația intrinsecă a fost studiată intens de psihologii educaționali încă din 1972, iar numeroase studii au descoperit că este asociată cu realizări educaționale ridicate și plăcere a elevilor.

În prezent nu există o „teorie magistrală unificată” care să explice originea sau elementele motivației intrinseci. Majoritatea explicațiilor combină elemente din lucrarea lui Bernard Weiner despre „teoria atribuțiilor”, lucrarea lui Bandura asupra „autoeficienței” și alte studii privind „locul controlului” și „teoria obiectivelor”.

Astfel, se consideră că elevii sunt mai predispuși să experimenteze motivația intrinsecă dacă:

Ei își atribuie rezultatele educaționale unor factori interni pe care îi pot controla (de ex., Efortul depus, nu o „abilitate sau abilitate”).

Credeți că pot fi agenți eficienți în atingerea obiectivelor pe care doresc să le atingă (de exemplu, rezultatele nu sunt determinate din întâmplare.)

Ei sunt motivați spre o cunoaștere măiestră a unui subiect, în loc de o învățare automată care poate fi folosită pentru a trece.

Rețineți că ideea de recompensă pentru realizare lipsește de la acest model de motivație intrinsecă, deoarece recompensele sunt un factor extrinsec.

În comunitățile și organizațiile care împărtășesc cunoștințe, persoanele din interiorul lor menționează adesea motive altruiste pentru participarea lor, inclusiv contribuția la un bun comun, o obligație morală față de grup, munca educativă sau „dăruirea înapoi la societate”

Acest model de motivație intrinsecă a apărut din trei decenii de cercetări efectuate de sute de educatori și se dezvoltă încă.

Motivația extrinsecă vine din exterior. Este tipul de motivație care ne determină să facem ceva ce nu ne dorim mult, dar știm că în final va fi o recompensă. Acestea sunt activități care se realizează pentru atingerea unui obiectiv special, cum ar fi studierea din greu la universitate, nu pentru plăcerea de a studia, ci pentru a obține o diplomă sau a face o muncă plictisitoare pentru a fi plătit.

Sarcinile zilnice de curățare se realizează prin locuirea într-un loc plăcut și nu din cauza plăcerii de a se curăța.

Motivația extrinsecă este uneori considerată superficială sau goală, dar poate fi o forță foarte puternică. Majoritatea lucrurilor dificile devin mai tolerabile atunci când avem ceva de obținut la final.

Cu motivația extrinsecă vom constata că:

este mai dificil de concentrat;

sunteți tentat să amânați sarcina;

doriți să finalizați sarcina cu un grad de calitate suficient pentru a obține recompensa, dar nu contează dacă este perfectă sau atinge excelență;

va fi mult mai refuzat să o faci dacă nu există recompensă.

Motivația extrinsecă este mai ușor de creat decât motivația intrinsecă. Dacă avem o listă de activități, care nu ne interesează cel mai puțin, ar putea fi găsite următoarele motivații extrinseci:

promiteți-vă oarecare recompensă la final (un cookie, un DVD nou sau altceva „pentru mine”);

concentrați-vă pe obiectiv și nu pe proces (rezultatul finalizat);

găsiți o modalitate prin care sarcina finalizată va aduce recunoașterea publicului (mai ușor de spus decât de făcut: s-ar putea să se alăture unei organizații care se concentrează asupra acelei zone)

Cuprins

1 Motivația angajaților

2 Moduri de motivațielică și parateică

3 Motivația ca parte esențială a învățării unei limbi

3.1 Interacțiuni în învățarea limbii engleze ca limbă străină [1]

3.1.1 Socializare

3.1.2 Motivația

4 Vezi și

5 Referințe

6 Legături externe

Article in construction! Will follow!

Cu mult drag nepoților mei (și generației lor).

A mis nietos, con cariño (y a la generación de ellos).

To my grandchildren, with love (and to their generation).