Am dat și eu cu piciorul în minge la viața mea, și bucuria îmi era cu atăt mai mare cu cât eu mă aflam la mai mulți pași în spatele creării respectivului "gol".

Cel mai evident este când tu ești autor de "pase decisive", de pase de pe urma cărora, a băga vreun alt coechipier mingea în poartă, este egal cu "îndeplinirea unei formalități".

Un fel de "biliard" unde loviturile sunt cu atât mai spectaculoase, cu cât mai multe "bile" ajung în gaură, în urma unei sigure lovituri, doar că în fotbal "piesele" sunt vii, și atunci, cu cât ai o putere de intuiție mai mare, cu atât mai mulți poți angrena deodată in făptuirea unui lucru care bucură deopotrivă pe toți realizatorii lui.

Vreau să spun că mie, acțiunea de "servant" (ca atunci când în volei, ridici mingea la fileu), nu mi-a displăcut niciodată, dar slugă, slugă nu pot să fiu.

Una este să fii argat, fără să ai "mentalitate de argat", și alta este să fii argat, având totodată și "mentalitate de argat" (mie îmi displac pisicile, pentru că au mentalitatea asta, îmi displace în general "guduratul", "guduratul pe lângă cineva".

Pot juca rolul de argat (l-am și jucat, în perioada mea de "persoană fără acte de identitate valabile în societatea în care fizic, mă aflam), dar una e să joci un rol, și alta este să te identifici cu acel rol.

Ca pe o situație provizorie, strict necesară drumului spre integrarea într-o societate în care aspiri să te integrezi, dar pe care speri să o depășești.

Fără acte valide, nu te puteai angaja legal, în nimic din ceea ce era instituționalizat, dar, dacă cineva îți acorda refugiu, ceva în schimbul adăpostului și mâncării, trebuia să pui și tu, de la tine.

Familia spaniolă care ml-a acordat adăpost mie, din 2003 și până când am putut să mă scot (prin 2005), nu mi-a condiționat niciodată ajutorul oferit, de efectuarea vreunui serviciu în schimb.

Dar, fără a mă condiționa in vreun fel, am găsit (de comun acord), modalități prin care să fac și eu ceva productiv, cât mă aflam oaspete în casa acelei gazde, casă în care, mai întâi soția mea, și-a găsit sprijin și adăpost.

Oamenii ăștia aveau "casă de vacanță", și... acolo, la casa lor de vacanță (care îmi constituia în primul rând adăpost), veneau și ei, câteodată la săptămână, sau mai rar.

Era o curte de vreo mie de metri pătrați, și aici... mai creștea iarba, mai trebuia tuns gardul viu, mai rupea furtuna copacii și a fost de debarasat curtea de copacii cazuti, si apoi de reparat acoperisul din țiglă, mai o inundație care a inundat tot garajul si tot demi-solul, și au trebuit re-scoase la lumină, mai cădea vreun gard (pe vreuna din cele patru laturi, și trebuia refăcut, mai se strica ceva la baie, la bucatărie sau, pentru că "senora" era paralizata (la "scaun cu rotile") s-a necesitat transformarea unui dormitor mai mic, în cameră de baie, etc, etc.

În schimbul faptului că făceam și eu câte ceva, se cunoștea ceva după mine (cum se zice), primeam de la stăpânul casei, un salariu lunar, salariu la negocierea căruia, am avut bunul simț să iau în considerație faptul că... acoperișul de deasupra capului, lipsa de navetă, ne-plata curentului, apei, telefonului (cu fir), însemnau tot bani.

Deși bătrânii aștia mă considerau ca pe încă un copil de-al lor, și eram la fel de "la mine acasă", și în casa lor principală (cea de la oraș), și în casa lor de vacanță, eu aveam (undeva departe), părinții mei, și nu-mi trebuiau alții.

Astfel că, deși aveam toată casa lor de vacanță pe mână, ne-plăcându-mi mie să mă lăfăi în munca altuia, sau să stau printre picioarele lor, când veneau să petreacă o zi, o zi și o noapte, sau câteodată două zile, pe la casa lor de vacanță, dintr-o încăpere de la demisol pe care am scos-o eu din mâinile unei inundații, și pe care bătrânii nu o mai foloseau nici măcar ca magazie, mi-am încropit o cameră care... nu era a mea

También pateé mi vida, y mi alegría fue mayor ya que estaba varios pasos detrás de la creación de esa "meta".

La más evidente es cuando eres autor de "pases decisivos", de pases desde los que, meter el balón a otro compañero en la portería, equivale a "cumplir una formalidad".

Una especie de "billar" donde los tiros son tanto más espectaculares, cuantas más "bolas" se meten en el hoyo, después de un tiro seguro, solo que en el fútbol las "piezas" están vivas, y luego, más poder tienes mayor intuición, más podrá comprometerse a la vez en hacer algo que agrada a todos sus creadores por igual.

Quiero decir, a mí, la acción de "sirviente" (como cuando en el voleibol, levantas la pelota a la red), nunca me ha desagradado, pero sirviente, sirviente no puedo ser.

Uno es ser argat, sin tener una "mentalidad argat", y otro es ser argat, también tener una "mentalidad argat" (no me gustan los gatos, porque tienen esta mentalidad, generalmente no me gusta el "guduratul", "olfateando a alguien".

Puedo desempeñar el papel de argat (también lo jugué, en mi época como persona sin documentos de identidad válidos en la sociedad en la que me encontraba físicamente), pero una cosa es jugar un papel y otra es identificarme con ese papel. .

Como situación temporal, estrictamente necesaria para el camino de la integración en una sociedad en la que aspiras a integrarte, pero que esperas superar.

Sin documentos válidos, no podías participar legalmente en nada que estuviera institucionalizado, pero si alguien te daba refugio, algo a cambio de refugio y comida, tenías que quitártelo tú mismo.

La familia española que me dio cobijo, desde 2003 hasta que pude salir (en 2005), nunca condicionó la ayuda que ofrecí, realizando ningún servicio a cambio.

Pero, sin condicionarme de ninguna manera, encontré (de mutuo acuerdo), formas de hacer algo productivo, mientras era huésped en la casa de ese anfitrión, una casa donde, primero, mi esposa, encontró apoyo y refugio.

Estas personas tenían una "casa de vacaciones", y ... allí, en su casa de vacaciones (que era principalmente mi refugio), también venían, a veces una semana o con menos frecuencia.

Era un patio de unos mil metros cuadrados, y aquí ... la hierba seguía creciendo, había que cortar el seto, la tormenta estallaba y había que despejar el patio de árboles caídos, y luego había que reparar el techo de tejas, otra inundación que inundó todo el garaje y todo el medio terreno, y hubo que volver a sacarlos a la luz, se cayó otra cerca (en uno de los cuatro lados, y hubo que reconstruir, algo más se dañó en el baño, en la cocina o, porque " señora "estaba paralizada (en la" silla de ruedas ") era necesario transformar un dormitorio más pequeño en un baño, etc., etc.

A cambio de que yo también estaba haciendo algo, algo me era conocido (como dicen), recibí del dueño de la casa, un sueldo mensual, un sueldo con el que negociaba, tuve el sentido común de considerar el hecho de que ... el techo por encima de la cabeza, la falta de transporte, el impago de luz, agua, teléfono (cableado), también significaba dinero.

Aunque estos ancianos me consideraban otro hijo suyo, y yo estaba como "en casa", y en su casa principal (la de la ciudad) y en su casa de vacaciones, tenía (en algún lugar lejano) ), mis padres y yo no necesitaba a otros.

Entonces, aunque tenía toda su casa de vacaciones a mano, no me gustaba lavarme en el trabajo de otra persona, o sentarme entre sus piernas, cuando venían a pasar un día, un día y una noche, oa veces dos días. , en su casa de vacaciones, desde una habitación del sótano que saqué de las manos de una inundación, y que los ancianos ni siquiera usaron como cobertizo, enterré una habitación que ... no era mio