Economie / Economia
Page start up on 08.05.2020_20.18 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa documentara: Economía (desambiguacion) - Wikipedia. > (versión en rumano / versiune in romana = non existent).
¿Cual es el sostento para toda la economia del Mundo? Pues... la "fuerza de trabajo".
Pe ce se sustine economia de oriunde din Lume? Pai... pa "forta de munca"
Lewis Wickes Hine (Oshkosh, 26 de septiembre de 1874 — Hastings-on-Hudson, 3 de noviembre de 1940) fue un fotógrafo estadounidense.
Lewis Wickes Hine (Oshkosh, 26 septembrie 1874 - Hastings-on-Hudson, 3 noiembrie 1940) a fost un fotograf american.
Su obra fue donada al Museo Internacional de Fotografía George Eastman House, en Rochester. (1.447 bytes)
En 1932 publicó su colección Men at Work, documento fotográfico sobre la construcción del Empire State.
También resaltó cualidades positivas como la asistencias de la Cruz Roja en Centroeuropa.
Muy preocupado por el bienestar de los menos favorecidos, registró la llegada de los inmigrantes a la Isla de Ellis, sus asentamientos en insalubres viviendas, sus trabajos en fábricas y tiendas y a sus hijos jugando en los cubos de basura. Hine comprendía la subjetividad de sus fotografías pero también creía que tenían un enorme poder de crítica, llegando a describir sus fotografías como "fotointerpretaciones".
En 1908, Hine mantiene sus opiniones sobre la fotografía, pero añade que la principal misión de la fotografía es el arte, los factores estéticos de la fotografía, los demás objetivos eran secundarios. A la hora de realizar fotografías (él las realizaba con fines sociológicos) se veía antes como figura artística que como científico.
Comenzó estudiando Sociología en la Universidad de Chicago en 1902, carrera que continuó en las universidades de Columbia y Nueva York. En Nueva York, Hine trabajo como profesor en la Ethical Culture School. Durante estos años, Hine valora la cámara fotográfica como instrumento para la investigación, como instrumento para comunicar sus hallazgos a investigadores y la enseñanza a los niños de su colegio.
A început să studieze Sociologia la Universitatea din Chicago în 1902, carieră pe care a continuat-o la universitățile din Columbia și New York. La New York, Hine a lucrat ca profesor la Școala de Cultură Etică. În acești ani, Hine apreciază aparatul foto ca instrument de cercetare, ca instrument de comunicare a descoperirilor sale cercetătorilor și de predare copiilor de la școala sa.
În 1908, Hine își menține părerile sale despre fotografie, dar adaugă că misiunea principală a fotografiei este arta, factorii estetici ai fotografiei, celelalte obiective fiind secundare. Când a făcut fotografii (el le-a făcut în scopuri sociologice), s-a privit mai degrabă ca pe o figură artistică decât ca pe un om de știință.
Foarte preocupat de bunăstarea celor mai puțin favorizați, a înregistrat sosirea imigranților în insula Ellis, așezarea acestora în case insalubre, slujbele lor în fabrici și magazine și a copiilor lor care se jucau prin ghenele de gunoi. Hine înțelegea subiectivitatea fotografiilor sale, dar a si crezut, de asemenea, că au o putere enormă de critică, chiar descriind fotografiile sale ca fiind niste „fotointerpretări”.
El a subliniat, de asemenea, calități pozitive, precum cele ale asistenței Crucii Roșii în Europa Centrală.
În 1932 și-a publicat colecția Men at Work, un document fotografic despre construcția Empire State Building.
Lucrarea sa a fost donată Muzeului Internațional de Fotografie al George Eastman House din Rochester.
Muncitor mecanic reglând ceva la un motor pe aburi. Fotografie a lui Lewis Hine, 1920.
Niños trabajadores en una fábrica de vidrio. Indiana, 1908.
„Urcarea în Țara Promisă a insulei Ellis”, Muzeul Brooklyn.
Little Lottie, niños abriendo ostras en Alabama Canning Co., 1911, Bayou La Batre.
"Addie Card, vârsta de 12 ani. Filatoare la North Pormal (Pownal) Cotton Mill. Vermont.", 1910.
Equipo de béisbol compuesto por niños trabajadores de una fábrica de vidrio. Indiana, agosto de 1908.
Copii care lucrând într-o fabrică de sticlă. Indiana, 1908.
Micuța Lottie, copii deschizând stridii la Alabama Canning Co., 1911, Bayou La Batre.
Echipă de baseball formată din copii care lucrau într-o fabrică de sticlă. Indiana, august 1908..
Subiendo el mástil, Edificio Empire State, 1932.
«Una pequeña hiladora en la factoría Mollohan Mills, Newberry, Carolina del Sur» (1908).
Punând catargul, Empire State Building, 1932.
„O mică filatoare la fabrica Mollohan Mills, Newberry, South Carolina” (1908).
Hay definiciones filosóficas, económicas y físicas del trabajo. No obstante, para el Derecho laboral lo que importa es que rige el trabajo subordinado. La actividad del médico independiente o del artista, u otros profesionales independientes, están fuera del interés del Derecho laboral.
Donde cese la subordinación, cesa la aplicación del derecho laboral.
.
Actualmente se han excluido de su empleo en el léxico jurídico-laboral términos anacrónicos referidos a "obreros" o "patrones", que marcan líneas ideológicas.
.
Por otro lado, no resulta del todo adecuado denominar empresario al empleador.
Se reserva esta última expresión a quienes han montado una empresa, y que puede tener o no trabajadores en relación de dependencia, por lo que resulta equívoca para hacerla un elemento determinante de la relación de trabajo... leer mas.
La intervención del Estado en los conflictos laborales se limitó durante mucho tiempo a la represión de las protestas, consideradas ilícitas, mediante la acción policial o militar.
.
Durante el siglo XIX fueron naciendo diversas corrientes que desde ángulos distintos exigieron la intervención del Estado en defensa de los trabajadores, como las escuelas intervencionistas y las escuelas socialistas.
.
.
Las escuelas intervencionistas quieren que el Estado proteja, por medio de una política adecuada, a las clases sociales perjudicadas con la libre distribución de la riqueza.
.
El socialismo, particularmente en su desarrollo formulado por Karl Marx, procuraba sustituir la estructura capitalista por un régimen en que no existiera la propiedad privada de los medios de producción ni la explotación por unos seres humanos de la fuerza de trabajo de otros. El objeto del socialismo es la emancipación de los proletarios por obra revolucionaria de los mismos proletarios.
.
La Iglesia católica adoptó inicialmente, durante mucho tiempo, una actitud de condena sistemática de todas las tendencias que pretendían imponer límites a la libre explotación del trabajo ajeno.
Su evolución solo comenzó a fines del siglo XIX. Lo que hoy se conoce como "doctrina social de la Iglesia" tuvo sus principales jalones son las Encíclicas Rerum Novarum (1891), Quadragesimo Anno (1931), Mater et Magistra (1961) y Laborem exercens (1981). La Rerum Novarum abogó por la reglamentación de las horas de trabajo, del trabajo femenino y de menores. Asimismo condenó la fijación de un salario insuficiente, declarando un deber de estricta justicia del patrón pagar al asalariado una remuneración que le permita vivir en condiciones humanas.
.
Las otras encíclicas complementaron y ampliaron la primera.
.
El trabajador que presta sus servicios subordinadamente ha pasado de ser un esclavo en la Edad antigua, un siervo de la Edad Media (conocido también como el siervo de la gleba), a un sujeto con derechos y libertades en la actualidad. El Derecho ha venido a regular condiciones mínimas necesarias para una estabilidad social.
.
El surgimiento de las primeras leyes laborales data desde la segunda mitad del siglo XIX, y más tardíamente en unos países que en otros. En 1919, con el Tratado de Versalles que puso fin a la primera guerra mundial, el derecho del trabajo adquiere respaldo internacional plasmado en la creación de la Organización Internacional del Trabajo (OIT).
La Revolución Industrial dio origen a grados de explotación solo comparables con la esclavitud en sus formas más abusivas, sometiendo a los trabajadores a condiciones de esfuerzo, horario, peligros, enfermedades profesionales, falta de descanso y remuneración ínfima que no había sufrido, durante los siglos anteriores, el campesinado del que los trabajadores provenían en general.
.
Se destacaba en ese cuadro la explotación inhumana del trabajo infantil, particularmente en la minería. Facilitaba toda esta situación la existencia de enormes contingentes de trabajadores desocupados cuya condición era aún más mísera, y que podían sustituir a cualquier asalariado que protestara por sus condiciones de trabajo.
.
Fueron surgiendo en forma espontánea y esporádica diversos tipos de protestas, como las manifestaciones, la huelga, la ocupación de fábricas y el sabotaje, que precedieron a la formación de organizaciones de trabajadores (los sindicatos).
.
El ejercicio del poder político por representantes de los sectores sociales beneficiarios de esta situación aseguraba su mantenimiento.
En nombre de la libertad individual se sostenía que los Estados no debían legislar interfiriendo en la "libre contratación" entre empleadores y trabajadores.
Antecedentes
Antecedente
Revoluția industrială a dat naștere unor grade de exploatare comparabile doar cu . . . sclavia în formele sale cele mai abuzive, supunând lucrătorii la condiții de efort, de orar de lucru, de pericole, de boli profesionale, de lipsă de odihnă și de retribuții infime, cum nu a suferit de-a lungul secolelor anterioare, nici măcar țărănimea, țărănime din care imensa majoritate a lucrătorilor, au provenit.
.
Iese in evidentă mai ales, exploatarea inumană a muncii persoanelor minore (a copiilor), si în special în domeniul mineritului. Această situație era facilitată de existența a enorme contingente de lucrători șomeri a căror stare socială era atat de mizerabilă incat erau dispusi a înlocui imediat pe orice angajat care ar fi protestat pentru condițiile de muncă.
.
Au apărut de forma spontana și sporadică diverse tipuri de proteste, cum ar fi demonstrații, greve, ocupări de fabrici și sabotaje, acte care au precedat formarea acelor organizații ale lucrătorilor, numite sindicate.
.
Exercitarea puterii politice de către reprezentanții sectoarelor sociale care erau avantajati de o asa situație, a asigurat menținerea/intretinerea situatiei acesteia.
În numele libertății individuale, se sustinea că Statele nu ar trebui să legifereze, si astfel sa interfereze, în disputa dintre angajatori și angajați, afectand (ziceau ei) "libera incheiere a contractelor".
Intervenția Statului în litigiile de muncă s-a limitat multa vreme la reprimarea, prin acțiuni de poliție sau militare, a acelor proteste considerate ilegale.
.
Pe durata secolului al XIX-lea s-au născut diverse curente (cum ar fi școlile/curentele intervenționiste și școlile/curentele socialiste) care, din diferite unghiuri (de vedere), au solicitat ca Statul sa intervina în apărarea lucrătorilor.
Scolile intervenționiste au nutrit dorinta ca Statul să protejeze, prin intermediul unor politici adecvate, clasele sociale afectate de libertina distribuire a bogățiilor.
.
Socialismul, în special în dezvoltarea sa pe "reteta" concepută de Karl Marx, a căutat să înlocuiască structura capitalistă cu un regim în care sa nu existe proprietate privată asupra mijloacelor de producție si nici exploatarea de către unii oameni a fortei de muncă a altor oameni.
Obiectivul socialismului era/este emanciparea proletarilor, prin munca revoluționară a proletarilor înșiși.
.
Biserica (Catolică, in Spania) a adoptat inițial, mult timp, o atitudine de condamnare sistematică a tuturor tendințelor care pretindeau impunerea de limite asupra liberei exploatări a muncii altora.
Evoluția sa a început abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ceea ce astăzi este cunoscut sub numele drept "doctrina socială a Bisericii", a avut niste principale jaloane, precum: Enciclicele Rerum Novarum (1891), Quadragesimo Anno (1931), Mater et Magistra (1961) și Laborem Exercens (1981). Rerum Novarum si a terminat prin reglementarea orelor de lucru, reglementarea muncii femeilor și reglementarea muncii minorilor.
De asemenea a sfarsit prin a condamna, stabilirea unui salariu insuficient, declarând ca fiind o datorie de stricta justitie, a angajatorului, sa îi plăteasca angajatului sau o remunerație care sa îi permita acestuia să trăiască în condiții umane. Celelalte enciclice au completat-o și dezvoltat-o pe prima.
Lucrătorul, ca furnizor de servicii, in conditii de juridica subordonare, a trecut de la a fi sclav pe durata Evului Antic, de la a fi iobag pe durata Evului Mediu (cunoscut și ca servitorul glebei), la a fi un subiect cu drepturi și cu libertăți, in actualitate. Materia de Drept a venit să reglementeze condițiile minime necesare stabilității sociale.
.
Apariția primelor legislatii laborale datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și mai târziu în unele țări decât în altele. În 1919, prin Tratatul de la Versailles, care a pus capăt primului război mondial, Dreptul (Juridica) Muncii dobândește sprijin internațional, sprijin plasmuit în crearea Organizației Internaționale a Muncii (OIM).
Există definiții filozofice, economice și fizice ale muncii.
Totuși, pentru Juridica (Dreptul) Muncii ceea ce contează este că guvernează munca subordonată. Activitatea medicului independent sau a artistului sau a altor profesioniști independenți se situeaza în afara interesului Juridicii (Dreptului) Muncii. Acolo unde munca in regim de subordonare încetează, încetează si aplicarea Juridicii (Dreptului, Legislației) Muncii.
.
In prezent, din lexicul juridico-laboral a fost exclus uzul termenilor considerati a fi devenit anacronici, ce se referă la "muncitori" sau la "patroni", socotindu-se ca folosirea lor ar marca niste linii ideologice.
Pe de altă parte, nu rezulta complet adecvata confundarea antreprenorului cu angajatorul.
Se rezerva această ultimă expresie acelora care au înființat o intreprindere și care pot să aibă, sau nu, "angajati" (lucrători aflați în relație de dependență), motiv pentru care este greșit să-l intelegem nolens-volens, drept un element generant a ceea ce inseamna relație de muncă...citeste articolul complet.
¡Seguira! / Va urma!