Complice / Cómplice

Page start up on 23.03.2020_09.35 (UTC+1 / España)

Fuente documental / Sursa documentara: Complice - Wikipedia. > 1.675 bytes (versión en rumano / versiune in romana = non existent).

cómplice / complice (sinonimos y antonimos)


- acólito, colaboracionista, compinche, confidente, conspirador, encubridor, fautor, implicado.

/

- acolit, colaboraţionist, ortac, confident, conspirator, acoperitor, facilitator, implicat .

Texto del articulo "Cómplice - Wikipedia en español"

Cómplice, en Derecho penal, es una persona que es responsable penal de un delito o falta pero no por haber sido el autor directo del mismo, sino por haber cooperado a la ejecución del hecho con actos anteriores o simultáneos.

La figura del cómplice aparece en todos los ordenamientos jurídicos, si bien puede tener un tratamiento diferente y pueden existir matices con respecto a distintas formas de complicidad.

En este sentido, en ocasiones se distingue entre:

- Cooperador necesario: El que cooperan a la ejecución del delito con un acto sin el cual no se habría efectuado.

- Cómplice propiamente dicho: Aquel que coopera en la ejecución del delito, aunque sin su cooperación el delito podría haberse llevado a cabo en cualquier caso (el cómplice no domina el hecho).

En ocasiones las penas para cada uno de estos tipos de cómplice son distintas, asimilándose el cooperador necesario a la figura del autor. El cómplice, por su parte, suele tener una pena atenuada.

Para que haya complicidad debe existir acuerdo de voluntades:

- antecedente: antes de la conducta

- concomitente: al momento del hecho o conducta

- subsiguiente: un acuerdo anterior para que el autor actúe posterior

(1.177 bytes)

Borrador - Maculator (texto resultado por traduccion automatica)

Accomplice, în dreptul penal, este o persoană care răspunde penal de o infracțiune sau de un delict, dar nu pentru faptul că a fost făptuitorul direct, ci pentru faptul că a cooperat la executarea faptei cu acte anterioare sau simultane.

Figura complicelui apare în toate sistemele juridice, deși poate avea un tratament diferit și pot exista nuanțe cu privire la diferite forme de complicitate.

În acest sens, uneori se face o distincție între:

Cooperare necesară: Cel care cooperează la executarea infracțiunii cu o faptă fără de care aceasta nu ar fi fost realizată.

Complom propriu: Cel care cooperează la executarea infracțiunii, deși fără cooperarea sa, infracțiunea ar fi putut fi efectuată în orice caz (complicele nu controlează faptul).

Uneori, penalitățile pentru fiecare dintre aceste tipuri de complici sunt diferite, asimilând colaboratorul necesar cu figura autorului. Complicantul, la rândul său, are de obicei o propoziție atenuată.

Pentru a exista complicitate, trebuie să existe un acord de voințe:

antecedent: înainte de conduită

concomitent: la momentul actului sau conduitei

ulterior: un acord prealabil pentru ca autorul să acționeze ulterior

Traducción / Traducere ... efectuada por el admin.

Complice, în Dreptul penal, este o persoană care este responsabilă penal pentru comiterea unui delict sau al unei infracțiuni, dar nu pentru faptul că a fost făptuitorul direct, ci pentru faptul că a cooperat la executarea faptei cu acte anterioare sau simultane.

Figura complicelui apare în toate orânduirile juridice, deși poate avea un tratament diferit și pot exista nuanțe cu privire la diferite forme de complicitate.

În acest sens, uneori se face o distincție între:

- Cooperator necesar: Cel care cooperează la executarea infracțiunii cu o faptă fără de care respectiva infractiune nu s-ar fi putut realiza.

- Complice propriu zis: Cel care cooperează la executarea infracțiunii, deși fără cooperarea sa, infracțiunea ar fi putut fi efectuată în orice caz (complicele nu domină faptul).

.

Uneori, pedepsele pentru fiecare dintre aceste tipuri de complici sunt diferite, cooperatorul necesar fiind asimilat figurii autorului. Complicele, la rândul său, beneficiaza de obicei o pedeapsă atenuată.

Pentru a exista complicitate, trebuie să existe acord de voințe:

- antecedență: înainte de respectiva conduită

- concomitență: la momentul actului sau a respectivei conduite.

- ulterioritate: un acord anterior pentru ca autorul să acționeze posterior