Încă un tezaur pentru ruși 

https://www.sroscas.ro/site/2024/03/17/inca-un-tezaur-pentru-rusi/#more-107052

Răspunsul prompt, tăios, radical al autorităților de la Moscova la votul unanim dat în Parlamentul European prin care se solicită restituirea către România a tezaurul confiscat ne obligă să ne gândim dacă nu care cumva suntem datori Moscovei cu încă un tezaur. Pentru că exact așa a sunat replica Kremlinului. Nu ei ne datorează, ci noi le datorăm. 

Am ales această temă pentru editorialul de azi, întrucât am remarcat de-a dreptul stupefiat cum prea puțini confrați jurnaliști și analiști s-au grăbit să-i taxeze pentru obrăznicie maximă pe oficialii de la Kremlin. Ori li s-a înmuiat de tot coloana vertebrală, ori pur și simplu o parte din presa de la București este căzută în admirația lui Vladimir Putin, aplaudă în secret crimele acestuia împotriva Ucrainei și prognozează o înfrângere politică usturătoare pentru NATO și Uniunea Europeană. Dar chiar și ala stând lucrurile, nu găsesc nicio explicație pentru tăcerea penibilă care a urmat brutalului afront al Kremlinului legat de tema tezaurului. O să încerc în cele ce urmează să fac o extrapolare.

În prezent, mai există un tezaur al României, o cantitate de aproape 100 de tone de aur, pe care Banca Națională a depozitat-o în Marea Britanie. Să ne imaginăm cum ar fi dacă mâine, guvernul Majestății Sale, regele Charles, ne-ar comunica că nu ne vor mai da niciodată aurul înapoi, ba mai mult, că le suntem și datori pentru că ni l-au păstrat și că în plus le datorăm și contravaloarea bombelor pe care în Al Doilea Război Mondial, aviația britanică le-a explodat în România în parteneriat cu aviația americană. Și cum mi-am imaginat acest lucru, am și avut o revelație. Și anume, că nici măcar „Perfidul Albion” nu ar putea să conceapă o asemenea grozăvie. Să ne înțelegem bine, este pentru prima dată în istorie când, în mod oficial, reprezentanții statului rus refuză să recunoască faptul că au primit tezaurul României cu acte în regulă și că sunt datori să-l restituie. Este vorba de aur, de bijuterii, de lucrări de artă de o inestimabilă valoare, dar și de documente unicat. Și tot pentru prima dată, Kremlinul încearcă să tranșeze această temă într-un mod extrem de brutal, afirmând că, în realitate, noi suntem datori Rusiei cu câteva miliarde de euro, despăgubiri de război care, vezi doamne, nu ar fi fost onorate. Lucrurile nu stau deloc așa. Indiferent din ce perspectivă le privim. Statul rus a primit tezaurul României cu acte în regulă și s-a angajat sub semnătură să-l restituie în aceleași condiții. Marile puteri au garantat pentru acest lucru. Acum, pe neașteptate, este invocată o uriașă datorie pe care o avem față de ruși pentru participarea noastră în prima etapă a celui de-Al Doilea Război mondial. Cum stă treaba?

Este adevărat că, în prima parte a acestui război, ne-am plasat de partea Puterilor Axei. Dar am făcut-o după ce, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, Polonia a fost atacată și împărțită între Rusia și Germania, iar Rusia Sovietică, în temeiul aceluiași pact, a ocupat Basarabia și Bucovina. Cel puțin până la un punct, România a participat la un război de eliberare a unor teritorii cotropite de ruși. Și nu numai cotropite, ci și jefuite. Am întors armele și am trecut de partea Aliaților înainte ca vreun soldat sovietic să fi intrat pe teritoriul României. Este adevărat că rușii au întârziat cu obstinație până în septembrie 1944, semnarea unui acord de armistițiu, dar la fel de adevărat este că cele 12 divizii ale Armatei Române, care au luptat în Europa pe frontul antifascist, cu tot echipamentul din dotare, au adus o contribuție esențială, recunoscută de Aliați la scurtarea războiului. Au fost mari sacrificii umane și materiale făcute de România în această a doua parte a celui de-Al Doilea Război Mondial. Rușii au ignorat cât au putut această realitate și au transformat în sclavi pe șantierele patriei lor sovietice pe cei circa 150.000 de români luați prizonieri. Și nu prizonieri de război, întrucât cei mai mulți au fost ridicați din casele lor. Basarabia și Bucovina au fost două trofee pe care rușii le-au luat cu japca, pe care „aliații” ruși le-au luat cu japca după cel de-Al Doilea Război Mondial. Ni s-au cerut despăgubiri în valoare de 300 de milioane de dolari la valoarea de atunci, pe care le-am plătit în fel de fel de mărfuri, care au fost subevaluate, astfel încât, în total, România a achitat cel puțin 1,2 miliarde de dolari. În plus, tot rușii sunt și cei care au încasat suma de 1,3 miliarde mărci, bani pe care ni-i datora Germania. Ca să nu mai vorbim despre numeroasele SovRom-uri înființate în România, care au avut drept obiectiv stoarcerea de bogății de tot felul din această țară. 

Și acum, culmea obrăzniciei, culmea nerușinării, Kremlinul afirmă – și repet, asta se întâmplă pentru prima dată în istorie – că nu ne datorează nimic în schimbul tezaurului României, și că dimpotrivă, noi suntem cei datori. Cum de în aceste condiții nu sar ca arși toți confrații din presă care se pretind patrioți și suveraniști și care critică, pe bună dreptate, guvernele României pentru faptul că au cedat mult prea mult și pe nimic unor concerne occidentale o parte consistentă a bogățiilor acestei țări. Colegii mei sunt patrioți doar atunci când se uită în ochii aliaților euroatlantici? Dar stau cu spatele plecat în raport cu Moscova?