Azi Putin in ziarul adevarul

Un cunoscut analist militar anunţă începutul sfârşitului pentru Putin: „Prin atacul contra Ucrainei a început perioada de final a prezenţei sale la Kremlin“

Cunoscut expert şi analist militar, colonelul în rezervă Ion Petrescu spune că Rusia nu se aştepta la o opoziţie atât de puternică în Ucraina şi consideră că Rusia poate fi îngenuncheată economic în câteva luni, caz în care nu va beneficia de sprijin consistent chinez.Ion Petrescu laudă rezistenţa dârză a trupelor ucrainene şi atenţionează că Republica Moldova poate fi următoarea pe listă, dacă Putin va câştiga războiul cu Ucraina. România are, în acest moment, toate garanţiile din partea NATO, iar Rusia nu şi-ar permite în acest moment să atace ţara noastră, chiar dacă provocările au început deja, odată cu cucerirea Insulei Şerpilor de către ruşi.

Adevărul:

În prima fază, acţiunea militară a Rusiei în Ucraina părea că şi-a atins deja scopul, iar forţele ucrainene păreau total depăşite. Ar fi putut face chiar mai mult de atât armata ucraineană?

Ion Petrescu:

Operaţiunea militară ordonată de Putin practic a fost încetinită de aprovizionarea deficitară cu combustibil, a trupelor aflate pe teren şi de rezistenţa dârză a apărătorilor Ucrainei. Generalii lui Putin au fost puşi în situaţia să recunoască tacit că rezistenţa ucraineană pur şi simplu nu le-a permis, chiar şi după primele patru zile de luptă, ca să ocupe Kievul, capitală apărată de trupe de elită ucrainene şi de tineri civili înarmaţi. Ce opţiuni au Ucraina şi Rusia - Ce opţiuni ar mai avea Ucraina în acest moment? La momentul acordării acestui interviu, preşedintele Volodimir Zelenski a anunţat că este de acord cu negocieri purtate cu emisarii Moscovei, dar cu precizarea că vor fi apărate şi pe timpul discuţiilor independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei. - Unde credeţi că se va opri Rusia, presupunând că va avea câştig de cauză în Ucraina?

Ne-am putea aştepta la tratative în care Rusia să încerce să impună condiţii grele Occidentului? Deocamdată Rusia a fost nevoită să îşi domolească ofensiva şi să admită, implicit, că adversarul este determinat să lupte şi ştie cum să o facă, cu eficienţă. Desigur, prin tratative se poate ajunge la armistiţiu şi ulterior la retragerea pe noi aliniamente a trupelor invadatoare, până la reglementarea obligaţiilor ce vor fi asumate de ambele părţi, pentru a fi reinstituită pacea în această zonă a Europei.

Republica Moldova, pe lista neagră a lui Putin - Există riscul ca Putin să atace ulterior şi Republica Moldova?

În viziunea preşedintelui rus Vladimir Putin, după încheierea dosarului geopolitic ucrainean - în sensul neutralizării actualelor aspiraţii spre UE şi NATO, a conducerii actuale de la Kiev, - pe lista obiectivelor următoare, în sensul obligării revenirii lor sub sceptrul ţarului de la Kremlin, sunt Republica Moldova, Estonia, Letonia şi Lituania. Numai că rezistenţa dârză a apărătorilor Ucrainei a cam dat peste cap planul dictatorului rus, de refacere a măreţiei URSS, prin includerea treptată a fostelor teritorii sovietice în graniţele dezirabil lărgite ale Federaţiei Ruse. -

Ce ar putea să facă România în eventualitatea unei invazii ruse în Republica Moldova şi cum credeţi că ar reacţiona NATO?

La cererea autorităţilor de la Chişinău, ţara noastră ar putea deplasa apărători ai Europei democrate pe malul drept al Nistrului. Asta ar însemna că pentru un singur militar român, care teoretic ar putea fi rănit de cei aflaţi pe malul stâng al Nistrului, s-ar putea declanşa mecanisme specifice unei defensive aliate puternice.

Primele provocări - Mai departe, am putea asista la provocări la adresa României?

La o primă provocare am asistat, prin ocuparea militară a Insulei Şerpilor, aflată la nici 50 de kilometri de litoralul românesc. Însă, până la împlinirea planului imperial de resubordonare a fostelor state sovietice, în formule diferite, faţă de Kremlin, va mai trece o vreme şi, conform enunţului şefului Apărării României, tizul meu, generalul Daniel Petrescu, este o probabilitate extrem de mică ca Moscova să schiţeze vreun gest inamical la adresa independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării noastre. -

În plină ofensivă a Rusiei, propaganda trolilor Kremlinului s-a înteţit în România. Cum pot fi ei demascaţi şi cum pot feriţi românii de pericolul dezinformării?

Cei cu convingeri democratice ferme ştiu să facă diferenţa între opiniile diferite, exprimate ca atare, în arena publică mioritică şi comentariile în care este slăvită - fără motiv real - autocraţia rusă şi ponegrită democraţia consolidată europeană. Cea mai bună metodă este informarea obiectivă, în flux continuu, a opiniei publice româneşti cu luminile şi umbrele ultimelor evenimente politice, economice şi militare din întreaga Europă, oferind astfel termeni de comparaţie beneficiarilor de date clare, fără echivoc, privind unele dinamici, inclusiv din estul bătrânului nostru continent.

Cât de pregătiţi suntem - Ce efective are Armata Română şi cât de pregătită e în acest moment? În jur de 69.000 de militari activi, de la soldat la general. Cărora li se adaugă peste 50.000 de rezervişti. Instruirea militarilor activi este pe măsura cerinţelor misiunilor specifice, care sunt stabilite de Statul Major al Apărării, condus de generalul Daniel Petrescu. Conform planului secretizat prezentat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, unităţile militare din forţele terestre, cele de aviaţie şi din marina militară ştiu cum să acţioneze şi în ipoteza unei surprinderi strategice. - Cât de siguri putem fi aliaţii sunt gata să ne ajute în caz de nevoie şi ce efective NATO ar fi necesare pentru a-l descuraja pe Putin?

Aliaţii ne vor sprijini conform celor stabilite la Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa, care funcţionează la Mons şi, în luna iunie, la summitul NATO de la Madrid va fi aprobată componenţa şi locul de dislocare a grupului de luptă al OTAN, în România. În general, efectivele unui asemenea batalion multinaţional se ridică la 1.000 de militari, iar în caz de agresiune primele ţări care trimit contingente militare suplimentare sunt din statele care au fost de acord să aibă subunităţi în componenţa acestei formaţiuni aliate defensive. Ion Petrescu spune că România se află în siguranţă şi că NATO va apăra întregul flanc estic conta oricărei agresiuni În concepţia actuală se pune accent pe calitatea instruirii militarilor profesionişti şi există unităţi pentru operaţiuni speciale, cu responsabilităţi complementare pentru apărarea Transilvaniei, Moldovei şi sudului României. Acestora li se adaugă Regimentul de Infanterie Marină, înfiinţat de actualul premier român, atunci când era şeful de Stat Major al Apărării României. Non multa, sed multum. - S-a vorbit foarte mult despre faptul că SUA au investit resurse serioase pe plan militar în România şi sunt gata să continue să facă acest lucru. Ce s-a făcut până acum şi ce aşteptări aveţi în continuare? Modernizarea aeroporturilor militare de la Câmpia Turzii şi Mihail Kogălniceanu, care includ facilităţi adecvate şi găzduirii unor efective militare americane sau aliate echivalente cu mai multe batalioane de tăria a 1.000 de militari, constituie un efect benefic al colaborării aparte, dintre Pentagon şi Ministerul Apărării Naţionale, conform Parteneriatului nostru Strategic cu SUA. Cele două instituţii menţionate au o perspectivă clară a paşilor următori de consolidare a relaţiei militare bilaterale speciale. - România are ca premier un general în rezervă, ceea ce acum începe să pară o mutare inspirată, având în vedere situaţia internaţională. Preşedintele României a fost bine sfătuit de cei care i-au propus să îl numească pe generalul Nicolae Ciucă, în fruntea Executivului de la Bucureşti. Furtuna geopolitică din Ucraina impunea necesitatea unui prim-ministru cu abilităţi aparte în cazul deteriorării, pe plan militar, a situaţiei la est de graniţa NATO, care momentan trece pe Prut. În plus, trebuia ca acelaşi şef de guvern să aibă pe agenda sa zilnică administrarea înţeleaptă a ţării. Până acum, actualul premier a demonstrat că ştie ce are de făcut în ambele privinţe. - Există riscul ca Putin, aşa cum a declarat în intervenţia de dinaintea atacului asupra Ucrainei, să folosească arme nucleare într-o eventuală confruntare cu NATO? Există riscul pentru echipa lui Putin ca Alianţa Nord-Atlantică să ia măsuri defensive decisive, care să fie menite a anihila o asemenea tentaţie sinucigaşă semnalată public de la Kremlin. Economia Rusiei poate fi ruinată în 3 luni - Cât de eficiente ar putea fi sancţiunile dictate în prezent împotriva Rusiei şi în ce măsură noile contracte cu China ar putea suplini banii UE pentru Putin? Ultimele estimări sugerează că, după aproximativ trei luni de zile, în urma aplicării ultimelor sancţiuni occidentale, Rusia se va afla pe marginea prăpastiei economice. China este un important partener economic al Moscovei, dar nu un aliat pe termen lung, având propriile interese geopolitice în zonă, în rândurile cărora se includ, în etape succesive diferite, reunificarea practică cu Taiwanul şi găsirea, după un timp mai îndelungat, a unei soluţii privind teritoriile revendicate de Beijing, aflate momentan în sudul Federaţiei Ruse. - Ar fi dispusă China să treacă peste neînţelegerile istorice cu Rusia şi să apară riscul unei confruntări în care să avem de o parte SUA şi UE, iar de cealaltă Rusia şi China? După cum ştiţi, economicul determină politicul. Sigur că preşedintele Joe Biden a amintit în ultimul său interviu dat unui post de televiziune de ipoteza declanşării celui de-Al Treilea Război Mondial, dacă Rusia nu revine la masa tratativelor diplomatice şi continuă să recurgă la operaţiuni militare condamnabile din punctul de vedere al neaplicării dreptului internaţional şi pe plan uman. Pe baza datelor actuale, Alianţa Nord-Atlantică nu îşi propune decât temperarea Rusiei, motiv pentru care a activat Forţa de Reacţie Rapidă. - În ce măsură are Putin un cec în alb din partea oligarhiei ruse şi ar fi suficient de puternic să-i domine pe oligarhi dacă aceştia s-ar ridica împotriva lui? Prin agresiunea militară contra Ucrainei, nefericită, tragică, condamnabilă, a început perioada de final a prezenţei la Kremlin a cetăţeanului care va împlini 70 de ani pe 7 octombrie 2022 - Vladimir Putin. Mai devreme sau mai târziu, conaţionalii săi vor acţiona în consecinţă, pentru îndepărtarea sa din funcţia pe care o deţine. - Există în acest moment o adevărată isterie, iar mulţi se aşteaptă la tot ce poate fi mai rău pe viitor, motiv pentru care am să vă rog să îmi spuneţi la final trei motive care ne-ar putea face să fim mai optimişti. Trei motive? Forţa de descurajare a NATO. Capacitatea Statelor Unite ale Americii de a contribui decisiv la defensiva aliaţilor europeni. Refuzul democraţiilor consolidate de a fi şantajate de un dictator tot mai singur. Vă mai recomandăm şi: Arma care ar trimite economia Rusiei în colaps. Expert: „Ar lovi mai puternic decât decuplarea de la SWIFT” De ce va pierde Rusia pe termen lung în Ucraina. Expert: „Ceea ce e mai rău nu a venit”

Citeste mai mult: adev.ro/r7z4dm

Ce l-ar împiedica pe Putin să apeleze la arma nucleară şi cum ar arăta un astfel de război. „Acesta e scenariul apocaliptic”

Cât de dispusă este Rusia să provoace un război nuclear şi ce l-ar împiedica pe Putin să meargă pe această cale sunt întrebări la care are răspunsuri generalul Virgil Bălăceanu, fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europe.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, o adevărată somitate în Armata Română. „Adevărul” i-a lansat o provocare pe măsură, pe care Bălăceanu a acceptat-o. Astfel, el a vorbit despre un scenariu înfiorător, izbucnirea unui război nuclear. Bălăceanu vede improbabil, dar nu exclus 100% un asemenea scenariu. El a explicat şi cum s-ar duce un astfel de război şi motivele pentru care aviaţia rusă, net superioară celei ucrainene, nu a atacat obiective, aşa cum cei mai mulţi analişti militari s-ar fi aşteptat. Adevărul: Recent, preşedintele Rusiei a ameninţat cu folosirea armelor nucleare, fără să dea prea multe alte detalii. Vedeţi posibil un asemenea război? Virgil Bălăceanu: Nu a fost chiar o ameninţare directă, dar într-adevăr a dat ordin ministrului Apărării şi şefului Statului Major General pentru ridicarea stării de luptă, a stării de operativitate forţelor de rachete strategice. Este într-adevăr un moment dificil, dar într-o analiză legată de ce ar însemna şi ce ar fi însemnat utilizarea armelor nucleare strategice, mă refer acum la Războiul Rece, nu neapărat la situaţia de acum, arma nucleară strategică este o armă de descurajare, pentru că automat folosirea ei duce la autodistrugere. Adică cel care foloseşte va fi lovit la rândul său. Un scenariu apocaliptic Sigur că toată lumea speră că este vorba doar despre un gest prin care a încercat să-i descurajeze pe cei pe care îi vede ca inamici, dar cum ar putea să arate un astfel de conflict şi cine ar câştiga la final? Să plecăm de la premisa că dacă luăm în discuţie un scenariu apocaliptic, pentru că nu îl pot califica altfel, în momentul în care o rachetă nucleară strategică este lansată, în mod sigur prin sistemul de supraveghere-cercetare care este foarte complex este depistată plecarea respectivă. Dacă a plecat o rachetă nu ştiu către cine se îndreaptă, nu ştiu care este ţinta, pentru că a fost depistată plecarea în faza iniţială când se găseşte pe o parte de traiect ascendentă. Şi atunci apare răspunsul. Răspunsul trebuie să fie proporţional. S-au lansat 4 rachete, statul respectiv care a lansat este lovit cu alte 4. Există determinări care sunt zonele care pot fi lovite şi aşa mai departe. Şi atunci lucrurile stau din nou în elementul de descurajare. Sigur, ceea ce a făcut Putin este o afirmare de care trebuie să ţinem seama şi se ţine seama, pentru că Federaţia Rusă este o putere nucleară. Dar şi alte state membre NATO sunt puteri nucleare, vorbesc aici de Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie. Deci repet, ideea de folosire a armelor nucleare trebuie exclusă pentru că altfel mergem pe ideea de autodistrugere. Sfârşitul lumii sau tactică de descurajare? Rămânând la ipoteza că ruşii chiar ar putea să nu ţină cont de acest amănunt, cum ar acţiona într-un asemenea caz? Forţele nucleare strategice ruseşti au trei componente. Componentă de pe submarine, componentă din silozuri şi componentă mobilă, de pe instalaţiile de lansare rachete nucleare intercontinentale, de tipul Topov. O durată de atac este cam de 30 de minute dacă este lansată din siloz sau din instalaţia mobilă. Dacă este lansată din submarin, având în vedere că acesta se poate apropia mai mult de ţintă, pentru că vorbim de submarine nucleare care pot să meargă în imersiune la adâncime destul de mare, atunci se reduce până la 15-20 de minute. Dacă se lansează pe teritoriul Federaţiei Ruse o rachetă care vizează Marea Britanie, ajunge cam în 20 de minute. Asta înseamnă automat că îşi atinge ţinta sau există mijloacele pentru a o contracara? Pe perioada asta de traiect se fac determinări ale coordonatelor şi pe ramura coborâtoare, ele pot fi lovite prin sistemul de anti-rachetă, sistemul de apărare balistic. Trebuie luat în calcul şi faptul că folosirea armelor nucleare strategice ale uneia sau mai multor rachete nu poate să însemne succesul lovirii pentru că sistemele de apărare anti-balistică sunt şi ele activate. Ar putea chiar scutul de la Deveselu să zădărnicească un asemenea atac? Sistemul de la Deveselu, care este destinat pentru eventuale lovituri asupra teritoriului european, asupra teritoriului NATO cu rachete din Orientul Mijlociu, este pregătit pentru asemenea acţiuni. Iar dacă s-ar lansa o rachetă de dincolo de Urali, în mod sigur este depistată şi probabil surprinde ramura coborâtoare şi poate să acţioneze asupra acestei rachete balistice. Dar în momentul în care a plecat racheta coordonatele ei sunt cunoscute şi primul răspuns este acela al răspunsului proporţional până la distrugerea acesteia pe ramura coborâtoare. Sigur că şi sistemul de apărare anti-rachetă este legat şi de numărul de rachete strategice care sunt lansate. Deci lucrurile sunt complexe. Putin ar putea fi oprit chiar de generalii ruşi L-aţi vedea capabil pe Putin să apese pe buton? Ce l-ar împiedica să apese? Nu cred că generalii ruşi ar accepta, pentru că ordinul politic ajunge la militari. Militarii trebuie să transmită un ordin militar, iar dincolo de ordinul militar sunt nişte proceduri tehnice legate de lansare. Nu se apasă pur şi simplu pe un buton şi a plecat racheta Topol. Deci sunt conştienţi că în momentul în care au lansat racheta respectivă, teritoriul Federaţiei Ruse va fi lovit, vor fi distruse marile oraşe, zone întregi vor fi sub incidenţa efectelor armei nucleare. Virgil Bălăceanu a reprezent România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei. FOTO MApN Dacă aş fi comandant în forţele de rachete strategice ale Federaţiei Ruse nu aş putea să dau un asemenea ordin. Adică chiar dacă ar fi în subordonare nu poţi să dai un ordin care înseamnă nu numai distrugerea populaţiei teritoriului vizat de o asemenea lovire, dar în primul rând aş pune în pericol poporul meu, aş pune în pericol familia mea, aş pune în pericol tot ce înseamnă istoria şi viitorul statului nou. Şi totuşi, s-a vorbit de multe ori că ruşii ar putea utiliza arme tactice, dacă nu pe cele strategice. Arma nucleară strategică rămâne o armă de descurajare. Lucrurile stau diferit în privinţa armei tactice. Chiar doctrina militară a Federaţiei Ruse prevede folosirea armei tactice, sigur, în condiţii de apărare, dar condiţiile de apărare se transformă repede şi în condiţii ofensive. Arma nucleară tactică este mult mai puţin puternică decât o armă nucleară strategică. Sunt bombe de aviaţie de ambele părţi, şi la Federaţia Rusă, şi la NATO, sunt proiectile de artilerie, artileria de calibru mare, rachetele balistice, rachetele de croazieră pot fi înzestrate şi cu lovitură nucleară. Dar deocamdată nu avem niciun fel de informaţii că armele nucleare tactice au fost distribuite. Şi probabil nu se va întâmpla un asemenea lucru. Dar dacă luăm în discuţie posibilitatea întrebuinţării armei nucleare într-un conflict de tip convenţional, putem să luăm în calcul numai această alternativă, acest scenariu de folosire a armei nucleare tactice. Arme nucleare tactice vs. strategice Şi care ar fi diferenţa? Sunt mai puţin devastatoare pentru că ele urmăresc în mod specific ţintele militare. O armă nucleară strategică loveşte suprafeţe mari, loveşte oraşele, produce efecte distrugătoare de 10, de 20, de 30 de ori, de 100 de ori şi mai mult de atât faţă de loviturile de la Hiroshima şi Nagasaki. E vorba de a mai fi sau a nu mai fi în momentul în care se trece la utilizarea armelor strategice. Arma nucleară a făcut ca războiul rece să fie un război rece şi nu unul cald. A fost principalul element. Şi în timpul crizei rachetelor din Cuba se punea problema războiului care nu putea să fie la vremea respectivă decât un război nuclear. Şi iată că s-a găsit o soluţie în condiţii extrem de dificile şi de tensionate. Deci nu iau în calcul folosirea armei nucleare strategice cu probabilitate foarte scăzută, o iau în calcul că imposibilitate de folosire. Rămâne ca element de descurajare. Există riscul unui război clasic, fără arme nucleare, între NATO şi Rusia sau se vor limita la un război rece? Este un război rece pentru că luăm în calcul disproporţia de forţe. NATO este o forţă colosală faţă de forţa militară a Federaţiei Ruse. De aia şi probabilitatea acum a unui conflict cu NATO, respectiv un atac asupra unui stat membru NATO care să ducă la aplicarea articolului 5 trebuie să luăm pe moment ca imposibil. E adevărat, nu ştim pe viitor ce se va întâmpla.

De ce nu au profitat ruşii de avantajul aviaţiei Revenind la războiul din Ucraina, multă lume s-a întrebat de ce Rusia s-a bazat atât de puţin pe aviaţie, capitol la care era net superioară adversarilor. Ori după primele lovituri cu rachetele au constatat că sistemul de supraveghere cercetare nu a fost neutralizat, pe de altă parte nu a fost suficient lovită aviaţia la sol ca să producă distrugeri. Au rămas aeroporturi care au păstrat pistele pentru decolarea aterizarea aviaţiei de luptă şi de bombardament a forţelor armate ucrainene. Pe de altă parte, bombardamentele cu aviaţia produc daune foarte mari ale localităţilor. Ei merg în continuare pe folosirea forţei militare şi forţă militară contra forţă militară. Sunt şi victime civili, e adevărat. Le consider, cel puţin deocamdată, colaterale. Şi cum s-a ajuns să avem sute de victime în rândul civililor ucraineni? Sunt greşeli probabil de identificare a ţintelor, unele probleme de precizie a armelor respective, deşi Iskander şi Kalibr sunt arme inteligente, au o probabilitate de lovire foarte ridicată. Adică Iskander înseamnă maximum 5 metri faţă de coordonatele ţintei. Dar apar şi aspecte, pentru că suntem într-o lume democratică, şi aspectele legate de protejarea populaţiei civile sunt mult mai accentuate acum. Nu comparăm modalitatea în care se interpretează victimele civile faţă de al Doilea Război Mondial, când au murit mai mulţi civili decât militari. Paradigma războiului s-a schimbat, deşi în continuare războiul se poartă cu mijloace clasice, sunt alte legi care guvernează în definitiv războiul. Şi probabil Federaţia Rusă are şi un asemenea exemplu. Insuccesul lor se datorează faptului că nu au avut succes în plan militar. Ei nu vor să distrugă Ucraina, pentru că nu vor să antagonizeze populaţia civilă, ei intenţionează să transforme această ţară într-un fel de Belarus. Deci este folosit pe scară largă instrumentul militar, numai că nu l-au folosit cu eficienţă.

Citeste mai mult: adev.ro/r86g3u

EXCLUSIV „Strategia haosului”, arma cu care Putin vrea să sperie Vestul. Războiul hibrid, explicat de gen. Dan Grecu

Generalul român Dan Grecu explică, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, în ce constă „strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov” - care stă la baza războiului hibrid declanşat de Rusia împotriva ţărilor NATO - şi care sunt scenariile posibile de desfăşurare a conflictului din Ucraina.Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului „Adevărul”, generalul român în rezervă Dan Grecu, unul dintre cei mai importanţi comandanţi din misiunile externe, sub egida ONU şi NATO, ale forţelor armate româneşti, dezvăluie câteva dintre dedesubturile strategiei de război a Rusiei, dar şi cum se materializează mult vehiculatul „război hibrid”.

Adevărul: Agresiunea asupra Ucrainei a readus în prim plan discuţiile despre o altfel de confruntare, în afara războiului clasic, între Federaţia Rusă şi ţările NATO. În ce constă doctrina Gherasimov adoptată de Rusia?

Dan Grecu: „Strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov” după numele şefului Statului Major General al armatei ruse, care a prezentat-o public pe la mijlocul deceniului trecut, reprezintă de fapt a continuare şi o adaptare în plan militar a „doctrinei Primakov”, fostul ministru de externe rus, ale cărei principale puncte vizează în principal faptul că Rusia ar trebui să ia măsuri pentru revenirea la un sistem multipolar de securitate, asta în condiţiile în care după 1990 SUA devenise o putere mondială unilaterală. De asemenea, susţine necesitatea ca Rusia să continue dominaţia şi să dispună în spaţiul fost sovietic, concomitent cu integrarea fostelor republici unionale într-un noi sistem economico-militar pe care să îl şi conducă. Ea nu exclude folosirea puterii nucleare pentru a păstra independenţa şi libertatea de acţiune a Rusiei şi stabileşte opunerea la orice extindere a NATO. Ce a adus nou Gherasimov? Pornind de la această doctrină, Gherasimov a venit mai degrabă cu un concept operaţional pe care să-l aibă guvernul rus la îndemână în confruntarea cu Occidentul, un concept care să îmbine „hard power” (puterea reprezentată de forţa armată) cu „soft power”(economică, diplomatică, informaţională etc). Prima înseamnă războiul însuşi, pe când cea de a doua transcende graniţele dintre starea de pace şi timpul de război. În acest context, Gherasimov susţine că există situaţii în care mijloacele nemilitare pot depăşi prin efecte puterea forţei armate în atingerea obiectivelor politice şi îndeamnă la folosirea forţelor de operaţiuni speciale şi a opoziţiei interne pentru a crea dezordine internă pe întreg teritoriul statului advers şi recurgerea la acţiuni caracteristice războiului informaţional, a celui cibernetic, economic etc., folosind în acest scop mijloace şi proceduri în continuă adaptare. De aici de fapt şi denumirea de doctrină sau „strategie a haosului”. Valeri Gherasimov e şeful Statului Major General al armatei Rusiei şi omul în care Putin are cea mai mare încredere. Adevărul Rusia şi NATO se află într-un război hibrid Se află deja ţările NATO într-o astfel de confruntare cu Rusia? Care ar fi riscul ca un astfel de conflict să degenereze într-un război clasic? Privind la situaţia actuală din Ucraina vedem că Federaţia Rusă foloseşte ambele tipuri de puteri, hard şi soft, şi da, se află într-un război hibrid cu NATO şi nu numai cu NATO, având în vedere componentele de propagandă, atacurile cibernetice şi contramăsurile economice. Ceea ce cred însă că nu au luat în calcul conducătorii ruşi este capacitatea Alianţei de a răspunde acţiunilor ruse. În ceea ce priveşte riscul unui război clasic, eu îl apreciez ca având o probabilitate redusă de producere. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu şi-l poate permite, având în vedere decalajul de putere militară şi economică pe care îl are faţă de NATO, iar pe de altă parte pentru că Alianţa însăşi dă dovadă de raţionalitate şi evită, în pofida retoricii ruse, orice escaladare a conflictului printr-o implicare militară directă. Care vă aşteptaţi să fie desfăşurarea ulterioară a războiului? Până la certitudinea atingerii obiectivelor menţionate anterior, forţele ruse vor continua ofensiva în Ucraina. Cel mai probabil nu se vor angaja în lupte urbane, pentru că asta ar însemna pe de o parte reacţii şi mai puternice din partea comunităţii internaţionale, dar şi pierderi semnificative pe care nu le va accepta nici societatea civilă rusă care, aşa constrânsă şi controlată cum este prin legile draconice instituite de autorităţile ruse, încă mai are puterea să protesteze şi să creeze un element de îngrijorare pentru proprii lideri. Astfel, mă aştept ca ruşii să continue lovirea infrastructurii militare ucrainene care mai este în funcţiune, să continue cucerirea obiectivelor economice importante pe care să le pună eventual ulterior pe masa negocierilor, să continue lovirea unor zone rezidenţiale din marile aglomerări urbane pentru a pune presiune pe autorităţile locale ucrainene şi, nu în ultimul rând, să continue războiul informaţional pe plan extern, dar şi intern. Cel mai important risc De curând, Putin a ameninţat că ar putea să folosească armele nucleare dacă Rusia va fi ameninţată în vreun fel. L-aţi vedea capabil să dea un asemenea ordin, chiar dacă asta ar însemna inclusiv distrugerea ţării sale? Tehnic şi militar, ţările posesoare de arme nucleare au renunţat la utilizarea armelor nucleare tactice care au o rază de acţiune relativ mică, din raţiuni obiective, derivate de efectele acestora nu numai asupra adversarului, ci şi asupra propriilor combatanţi. Personal şi numai personal, am exclus posibilitatea folosirii armamentului nuclear, în general, făcând apel la raţiunea liderilor mondiali. Practic, o imensă parte a securităţii globale se datorează conceptului potrivit căruia există garanţia distrugerii reciproce între marile puteri în caz de utilizare a armamentului nuclear. Ar fi minunat pentru toţi liderii din lume să renunţe total la arsenalele nucleare, dar mă îndoiesc că aceasta se va întâmpla într-un ecart de timp apropiat, sigur nu va fi în viaţa mea. În pofida optimismului meu, trebuie să spunem că în documentele programatice ale Federaţiei Ruse nu este exclusă prima utilizare a armei nucleare. Astfel, în iunie 2020, preşedintele Putin a semnat un decret referitor la „Principiile de bază ale politicii de stat a Federaţiei Ruse în domeniul descurajării nucleare” în care specifică două condiţii în care Rusia ar folosi arme nucleare, unul, să-i zicem normal, conform căruia „Federaţia Rusă îşi păstrează dreptul de a folosi arme nucleare ca răspuns la utilizarea armelor nucleare şi a altor tipuri de arme de distrugere în masă împotriva acesteia şi/sau a aliaţilor săi...”, dar care are şi o „coda” ameninţătoare: „…şi, de asemenea, în cazul agresiunii împotriva Federaţiei Ruse cu folosirea armelor convenţionale, când însăşi existenţa statului este pusă în pericol”, ceea ce denotă decizia Federaţiei Ruse de a utiliza arma nucleară şi ca „first use”, atât în scop de apărare, dar mai ales ca element de presiune, de inducere a fricii, terorii asupra unui potenţial inamic.

Asta înseamnă că ne aflăm în pericol? România este nu în siguranţă, ci în maximă siguranţă din punct de vedere militar. Aderarea ţării noastre la NATO a fost prima acţiune majoră şi eficientă a administraţiilor post decembriste. Uniunea Sovietică şi acum Federaţia Rusă ameninţă comunitatea internaţională sau state individuale încă din 1918, ca să nu mai pomenim şi vechile ameninţări ţariste