The Emerging Path to Peace in Ukraine-Calea emergentă către pace în Ucraina

The Emerging Path to Peace in Ukraine-Calea emergentă către pace în Ucraina

https://thankyoumrzucke.forumgratuit.ro/t433-the-emerging-path-to-peace-in-ukraine-calea-emergenta-catre-pace-in-ucraina#563

Pentru prima dată de când Rusia și-a lansat invazia în Ucraina în urmă cu trei săptămâni, există speranță pentru pace. Joi, discuțiile dintre liderii ruși și ucraineni au intrat în a patra zi. Acest lucru în sine este de bun augur: toate întâlnirile anterioare dintre cele două părți au fost încheiate în mod aspru după o singură zi de negocieri. Și longevitatea discuțiilor reflectă progresul aparent către o înțelegere reciproc acceptabilă. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat marți că Ucraina a recunoscut că nu poate adera la NATO, renunțând în mod explicit la un obiectiv care a fost consacrat în constituția Ucrainei și pe care Rusia îl considera de multă vreme un afront la adresa intereselor sale de securitate. La rândul său, Kremlinul și-a redus drastic obiectivele oficiale de război în ultimele zile. Când Vladimir Putin a ordonat pentru prima dată invadarea Ucrainei, liderul rus a cerut răsturnarea guvernului lui Zelensky, dizolvarea armatei ucrainene și instalarea unui nou regim, aliniat cu Rusia, la Kiev. Aceste obiective s-au bazat pe ideea că naționalismul ucrainean era o forță neglijabilă și că Rusia ar putea cuceri Kievul în câteva zile. Atașamentul puternic al Ucrainei față de autodeterminare, dorința Occidentului de a duce război economic în numele Kievului și performanța slabă a armatei ruse au făcut rapid obiectivele lui Putin ridicole. Dacă Rusia ar fi dispusă să arunce Ucraina în moloz și să piardă zeci de mii de soldați, ar putea fi capabilă să răstoarne guvernul ucrainean. Dar apărarea unui regim marionetă insultat împotriva unei insurgențe perpetue, în timp ce suferă o izolare economică devastatoare, ar fi o rețetă pentru autosabotarea națională, dacă nu pentru sinucidere. Refuzul lui Putin de a da înapoi de la războiul său inițial are ca scop, pe fondul primelor eșecuri ale armatei sale, raționalitatea președintelui rus sub semnul întrebării. Dar acum, Kremlinul își moderează în sfârșit cererile în respect față de realitate. Miercuri, oficialii ruși și-au exprimat deschiderea față de un acord de pace care să permită unei Ucraine independente să-și mențină propria armată atâta timp cât se angajează la un „statut neutru” asemănător cu cel al Austriei sau Suediei. Promițând neutralitate, Ucraina ar fi obligată să se abțină de la conflicte militare dincolo de apărarea propriului său teritoriu împotriva unui agresor. Acest lucru ar împiedica Ucraina să adere la NATO sau la orice altă alianță militară și i-ar interzice să intervină, de exemplu, într-un război ipotetic între Rusia și Georgia sau orice altă putere regională. De asemenea, Rusia cere Ucrainei să renunțe la găzduirea bazelor militare străine pe teritoriul său. În schimbul acestor concesii, Ucraina ar primi „garanții de securitate” de la o combinație de puteri prietene, inclusiv S.U.A., Marea Britanie și Turcia. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus miercuri despre propunerile pentru o Ucraine independentă, dar neutră: „Există formulări absolut specifice, care din punctul meu de vedere sunt aproape de acord”. Lavrov a adăugat că, deși negocierile nu au fost ușoare, există „oarecare speranță de a ajunge la un compromis”. Între timp, Zelensky a spus reporterilor că cererile Rusiei devin „mai realiste”. Cu toate acestea, dacă calea către un acord de pace iese în vedere, obstacolele așezate peste ea sunt încă formidabile. Ucraina a respins oficial „modelul suedez” de neutralitate miercuri, iar negociatorul său principal, Mykhailo Podolyak, a spus: „Ucraina se află acum într-o stare de război directă cu Rusia. Ca urmare, modelul poate fi doar „ucrainean” și numai cu garanții de securitate verificate legal.” La prima vedere, aceasta poate părea o distincție fără diferențe sau o simplă postură pentru naționaliștii ucraineni care s-ar supăra la ideea de a lupta și de a muri pentru neutralitatea „suedeză” în loc de un „model ucrainean” propriu-zis. Dar preocuparea lui Podolyak pentru garanții de securitate verificabile își are rădăcinile într-un scepticism bine întemeiat față de astfel de asigurări. În 1994, Ucraina a fost de acord să renunțe la toate focoasele nucleare pe care le moștenise de la Uniunea Sovietică, predând Rusiei al treilea arsenal atomic ca mărime din lume în schimbul asigurărilor scrise de securitate din partea Statelor Unite, Rusiei și Regatului Unit, fiecare. dintre care a jurat să respecte suveranitatea teritorială a Ucrainei și să „cerce o acțiune imediată a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei... dacă Ucraina ar deveni victima unui act de agresiune”. Desigur, Rusia a încălcat acest angajament cu invazia sa, iar promisiunea națiunilor occidentale de a solicita autorizația ONU pentru intervenția în numele Ucrainei s-a dovedit lipsită de valoare, având în vedere că Rusia se bucură de putere de veto asupra Consiliului de Securitate al ONU. Prin urmare, Ucraina va dori o promisiune obligatorie din partea unei combinații de puteri occidentale și neutre că vor interveni pentru a apăra națiunea împotriva oricărui act viitor de agresiune rusă. Este incert dacă Putin ar fi dispus să tolereze un acord de pace care să lase Ucraina mai puțin vulnerabilă la constrângerea rusă decât fusese înainte de invazia sa. În plus, natura precisă a neutralității Ucrainei pare a fi cea mai puțin controversată problemă aflată în discuție. Cea mai dificilă dispută se referă la cererea Rusiei ca Ucraina să recunoască anexarea Crimeei de către Rusia, împreună cu independența a două mini-state separatiste nou formate în regiunea Donbas de est. Opinia ucraineană pare deloc conciliantă în aceste puncte. Într-un sondaj efectuat la începutul lunii martie, aproape 80% dintre ucraineni au declarat că nu sunt „pregătiți să accepte” suveranitatea Rusiei asupra Donbasului, chiar dacă acest lucru „garantează încheierea imediată a războiului”. Pentru prima dată de când Rusia și-a lansat invazia în Ucraina în urmă cu trei săptămâni, există speranță pentru pace. Joi, discuțiile dintre liderii ruși și ucraineni au intrat în a patra zi. Acest lucru în sine este de bun augur: toate întâlnirile anterioare dintre cele două părți au fost încheiate în mod aspru după o singură zi de negocieri. Și longevitatea discuțiilor reflectă progresul aparent către o înțelegere reciproc acceptabilă. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat marți că Ucraina a recunoscut că nu poate adera la NATO, renunțând în mod explicit la un obiectiv care a fost consacrat în constituția Ucrainei și pe care Rusia îl considera de multă vreme un afront la adresa intereselor sale de securitate. La rândul său, Kremlinul și-a redus drastic obiectivele oficiale de război în ultimele zile. Când Vladimir Putin a ordonat pentru prima dată invadarea Ucrainei, liderul rus a cerut răsturnarea guvernului lui Zelensky, dizolvarea armatei ucrainene și instalarea unui nou regim, aliniat cu Rusia, la Kiev. Aceste obiective s-au bazat pe ideea că naționalismul ucrainean era o forță neglijabilă și că Rusia ar putea cuceri Kievul în câteva zile. Atașamentul puternic al Ucrainei față de autodeterminare, dorința Occidentului de a duce război economic în numele Kievului și performanța slabă a armatei ruse au făcut rapid obiectivele lui Putin ridicole.

Dacă Rusia ar fi dispusă să arunce Ucraina în moloz și să piardă zeci de mii de soldați, ar putea fi capabilă să răstoarne guvernul ucrainean. Dar apărarea unui regim marionetă insultat împotriva unei insurgențe perpetue, în timp ce suferă o izolare economică devastatoare, ar fi o rețetă pentru autosabotarea națională, dacă nu pentru sinucidere. Refuzul lui Putin de a da înapoi de la războiul său inițial are ca scop, pe fondul primelor eșecuri ale armatei sale, raționalitatea președintelui rus sub semnul întrebării. Dar acum, Kremlinul își moderează în sfârșit cererile în respect față de realitate. Miercuri, oficialii ruși și-au exprimat deschiderea față de un acord de pace care să permită unei Ucraine independente să-și mențină propria armată atâta timp cât se angajează la un „statut neutru” asemănător cu cel al Austriei sau Suediei. Promițând neutralitate, Ucraina ar fi obligată să se abțină de la conflicte militare dincolo de apărarea propriului său teritoriu împotriva unui agresor. Acest lucru ar împiedica Ucraina să adere la NATO sau la orice altă alianță militară și i-ar interzice să intervină, de exemplu, într-un război ipotetic între Rusia și Georgia sau orice altă putere regională. De asemenea, Rusia cere Ucrainei să renunțe la găzduirea bazelor militare străine pe teritoriul său. În schimbul acestor concesii, Ucraina ar primi „garanții de securitate” de la o combinație de puteri prietene, inclusiv S.U.A., Marea Britanie și Turcia. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus miercuri despre propunerile pentru o Ucraine independentă, dar neutră: „Există formulări absolut specifice, care din punctul meu de vedere sunt aproape de acord”. Lavrov a adăugat că, deși negocierile nu au fost ușoare, există „oarecare speranță de a ajunge la un compromis”. Între timp, Zelensky a spus reporterilor că cererile Rusiei devin „mai realiste”. Cu toate acestea, dacă calea către un acord de pace iese în vedere, obstacolele așezate peste ea sunt încă formidabile. Ucraina a respins oficial „modelul suedez” de neutralitate miercuri, iar negociatorul său principal, Mykhailo Podolyak, a spus: „Ucraina se află acum într-o stare de război directă cu Rusia. Ca urmare, modelul poate fi doar „ucrainean” și numai cu garanții de securitate verificate legal.” La prima vedere, aceasta poate părea o distincție fără diferențe sau o simplă postură pentru naționaliștii ucraineni care s-ar supăra la ideea de a lupta și de a muri pentru neutralitatea „suedeză” în loc de un „model ucrainean” propriu-zis. Dar preocuparea lui Podolyak pentru garanții de securitate verificabile își are rădăcinile într-un scepticism bine întemeiat față de astfel de asigurări. În 1994, Ucraina a fost de acord să renunțe la toate focoasele nucleare pe care le moștenise de la Uniunea Sovietică, predând Rusiei al treilea arsenal atomic ca mărime din lume în schimbul asigurărilor scrise de securitate din partea Statelor Unite, Rusiei și Regatului Unit, fiecare. dintre care a jurat să respecte suveranitatea teritorială a Ucrainei și să „cerce o acțiune imediată a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pentru a oferi asistență Ucrainei... dacă Ucraina ar deveni victima unui act de agresiune”. Desigur, Rusia a încălcat acest angajament cu invazia sa, iar promisiunea națiunilor occidentale de a solicita autorizația ONU pentru intervenția în numele Ucrainei s-a dovedit lipsită de valoare, având în vedere că Rusia se bucură de putere de veto asupra Consiliului de Securitate al ONU.

Prin urmare, Ucraina va dori o promisiune obligatorie din partea unei combinații de puteri occidentale și neutre că vor interveni pentru a apăra națiunea împotriva oricărui act viitor de agresiune rusă. Este incert dacă Putin ar fi dispus să tolereze un acord de pace care să lase Ucraina mai puțin vulnerabilă la constrângerea rusă decât fusese înainte de invazia sa. În plus, natura precisă a neutralității Ucrainei pare a fi cea mai puțin controversată problemă aflată în discuție. Cea mai dificilă dispută se referă la cererea Rusiei ca Ucraina să recunoască anexarea Crimeei de către Rusia, împreună cu independența a două mini-state separatiste nou formate în regiunea Donbas de est. Opinia ucraineană pare deloc conciliantă în aceste puncte. Într-un sondaj efectuat la începutul lunii martie, aproape 80% dintre ucraineni au declarat că nu sunt „pregătiți să accepte” suveranitatea Rusiei asupra Donbasului, chiar dacă acest lucru „garantează încheierea imediată a războiului”. Aceste evoluții i-au determinat pe unii oficiali ucraineni să se teamă că concesiile rușilor sunt doar o tactică de stagnare, adevăratul lor scop fiind să câștige timp pentru a regrupa forțele ruse înainte de a relua o ofensivă totală care vizează victoria totală. Iar joi, Kremlinul a dat crezare unor astfel de nelinişti. Ca răspuns la rapoartele conform cărora s-au făcut „progresuri majore” în discuțiile de pace, purtătorul de cuvânt al Rusiei, Dmitri Peskov, a spus că astfel de relatări sunt „greșite” și că negociatorii ucraineni aparent „nu se grăbesc” să ajungă la un compromis rezonabil. Dacă planul Rusiei este să folosească negocierile pentru a greși armata ucraineană, nu funcționează foarte bine. În timp ce diplomații Ucrainei schițează liniile unui acord de pace, președintele acestuia a asigurat o apărare antiaeriană mai puternică printr-o serie de adrese directe către legislaturi străine. Miercuri, Zelenskyy l-a implorat pe Joe Biden să fie „lider pentru pace” într-un discurs adresat Congresului SUA. Biden a anunțat ulterior o asistență militară suplimentară de 800 de milioane de dolari pentru Ucraina, ca parte a pachetului de ajutor mai larg de 13,6 miliarde de dolari, autorizat de Congres săptămâna trecută. Aceste evoluții i-au determinat pe unii oficiali ucraineni să se teamă că concesiile rușilor sunt doar o tactică de stagnare, adevăratul lor scop fiind să câștige timp pentru a regrupa forțele ruse înainte de a relua o ofensivă totală care vizează victoria totală. Iar joi, Kremlinul a dat crezare unor astfel de nelinişti. Ca răspuns la rapoartele conform cărora s-au făcut „progresuri majore” în discuțiile de pace, purtătorul de cuvânt al Rusiei, Dmitri Peskov, a spus că astfel de relatări sunt „greșite” și că negociatorii ucraineni aparent „nu se grăbesc” să ajungă la un compromis rezonabil. Dacă planul Rusiei este să folosească negocierile pentru a greși armata ucraineană, nu funcționează foarte bine. În timp ce diplomații Ucrainei schițează liniile unui acord de pace, președintele acestuia a asigurat o apărare antiaeriană mai puternică printr-o serie de adrese directe către legislaturi străine. Miercuri, Zelenskyy l-a implorat pe Joe Biden să fie „lider pentru pace” într-un discurs adresat Congresului SUA. Biden a anunțat ulterior o asistență militară suplimentară de 800 de milioane de dolari pentru Ucraina, ca parte a pachetului de ajutor mai larg de 13,6 miliarde de dolari, autorizat de Congres săptămâna trecută.