Învecinarea cu României – obiectiv geostrategic al Federaţiei Ruse? The Economist sparge gheaţa de pe Prut şi Nistru
INVECINAREA CU ROMÂNIA - OBIECTIV GEOSTRATEGIC AL FEDERAŢIEI RUSE?
Aurel I. Rogojan
Readucerea Crimeii în componenţa Fereratiei Ruse este doar o primă etapă a reconfigurărilor geopolitice gândite de planificatorii strategiilor politico-militare de reacţie a Moscovei la avansul provocator al Statelor Unite ale Americii către est, în numele securitătii statelor din Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, aflate sub „ameninţarea doctrinei de apărare a Federaţiei Ruse”.
De mai bine de un deceniu şi jumătate, Federatia Rusă, luând în serios noul concept geostrategic de securitate al N.A.T.O., şi-a reconsiderat întreg sistemul de securitate : doctrina de apărare militară, structura comunitătiii serviciilor de informatii, compunerea fortelor de apărare, logistica viitoarelor războaie, pregătirea rezervei nationale a resurselor umane combatante, noi politici si sisteme de alianţe , tactici menite a comuta interesul S.U.A. în zona de intersecţie a intereselor ruso-sino-nipone din Extremul Orient şi Pacific.
Concomitent, prin operaţiuni ascunse, in Ucraina si în al doilea stat românesc „Republica Moldova”, cu altoiul geopolitic septicemic Transnistria, compensaţie de la Stalin în schimbul Bugeacului (vechea Basarabie), Tinutului Hertei si al Bucovinei de Nord, au început să apară, una după alta, revendicări autonomiste exotice, unele parcă dintr-o genealogie de neamuri si grupuri etnice coborâtoare din huni si khazari.
Climatul interetnic din estul Prutului s-a deteriorat odată cu prăbuşierea Uniunii Sovietice. Populațiile au fost instrumentalizate de forțe politice care au speriat cetățenii, fie cu spectrul fascismului românesc, fie cu amenințarea unei intervenții militare rusești, astfel că a început un proces de destrămare teritorială parțială, statul fiind împiedicat prin violență să preia controlul întregului teritoriu. Moldova din estul Prutului s-a pomenit în stare de dezintegrare teritorială, de dezbinare interetnică cu influență asupra coeziunii sociale . Actualmente tensiunea interetnică a mai scăzut, însă confruntarea continuă să fie prezentă în societate și în sfera culturală, în pofida faptului că toți cetățenii îşi pot pot exercita drepturile constituţionale în egală măsură .
Harta etnică a celui de al doilea stat românesc este deosebit de colorata, dovadă cât de multă preocupare a existat în capitalele vechilor imperii pentru ceea ce va ramâne in urma lor, spre veşnică pomenire. Ceea ce Stalin a făcut si vrea Putin să desfacă, ne poate apărea azi ca o consecinţă a unei viziuni geopolitice de mare anvergură si transgresie a epocilor istorice. A unor epoci în care americanii incă nu intraseră in marea politică a lumii, dar azi sunt jucătorii cei mai activi pe tabla de puzzele geopolitic al celui de al doilea stat românesc, „Republicii Moldova”.
Ca un paradox al istoriei, S.U.A., Uniunea Europeana (o entitate fara memorie!) şi N.A.T.O. (altă entitate făra memorie) au exclus România din toate formatele dezbaterilor, negocierilor şi deciziilor care priveau românitatea din arealul ex-sovietic. În schimb, Ungaria, un aliat stategic cu totul special al Moscovei a primit tot „caimacul” reprezentării Vestului la Chişinău.
Oportuniştii Iliescu şi Constantinescu, precum şi radicalul teribilist Băsescu, nu au fost pentru Vest decât variante ale păpuşii „Matrioşka”, simbolul turismului rusesc. In situţia dată, a turismului politic. Motiv pentru care ei, implicit România nu contau, fiindu-le rezervate roluri de actoraşi obedienţi. De regulă, în astfel de împrejurări eşti exclus din jocurile in care alţii îţi decid soarta. În locul celor „trei Escu”, un preşedinte al României „non Escu” si-ar fi întrebat aliaţii şi partenerii strategici, dacă impardonabila omisiune nu este expresia unui nou complot international antiromânesc. Ca şi precedentele cunoscute şi necunoscute.
Liderii români de la Bucureşti nu au fost de atâtea ori oaspeţii Casei Albe, precum liderii români de la Chişinău. Pe la Bucureşti nu s-au perindat atât de mulţi înalti emisari americani şi vest europeni, ca pe la Chişinău. Asta este ceea ce se vede şi ascunde ceea ce nu se ştie…
Campania pentru recentele alegeri parlamentare din estul Prutului a fost şi contextul izbucniri unor confruntări de domeniul operatiunilor speciale, in care diverse servicii secrete au legendat si combinat subversiunea politică şi amenintătile făţişe, determinând intervenţia represivă politică, dar şi a forţelor de securitate.
Ameninţarea cu continuarea marşului asupra Crimeii pâna la gurile Dunării a devenit „expresis verbis”. Suveranitatea asupra Basarabiei istorice s-a schimbat de noua ori in ultimii 200 de ani. Mai putini de jumatate din cei 570.000 de locuitori ai regiunii sunt ucraineni. Restul sunt bulgari, rusi, moldoveni, români, găgăuzi sau albanezi Populaţia teritoriului, anterior majoritar favorabilă Kievului , în prezent este divizată , in aceiaşi măsură, intre Kiev şi Moscova . Ceea ce naşte întrebarea “Cât se va mai afla vechiul Ţinut al Basarabilor sub drapelul Ucrainei ?”
Scenariul declarării unei noi entităţi separatiste, “Republica Populară Basarabia” , sau în unele variante a “Republicii Bugeak”, a fost mai intens vehiculat de la începutul anului 2014, “la pachet” cu “republicile populare” rusofone din estul Ucrainei. Aceasta ar putea fi creată de către “membrii unei organizaţii ilegale din regiune, care activează în interesul Federaţiei Ruse şi ar putea cuprinde zona situată la sud de Odesa, inclusiv Belgorod-Dnestrovsk şi raioanele Saratski (Sarata), Tarutinski (Tarutino), Arţizski (Arciz), Tatarbunar, Bolgrad, Chilia, Ismail şi Reni”.
În cazul unui astfel de scenariu, situaţia se va destabiliza mai întâi în sudul Republicii Moldova – Găgăuzia (regiune autonomă), inclusiv în Taraclia şi Basarabeasca şi, în paralel, în Transnistria. Iniţial, accentul ar putea fi pus pe crearea unei Găgăuzii independente, care ar putea pretinde zone din Republica Moldova şi Ucraina. Găgăuzia este principalul centru de atenţie al Kremlinului în regiune, precizează“Economica. net, Agenţia de presă ucraineană “Unian” şi Centrul Analitic Ucrainean “Da Vinci AG.”
Miza scenariului este crearea unei noi zone de conflict, la gurile Dunării şi în nord-vestul Mării Negre, chiar la frontiera cu România şi la limita estica a N.A.T.O. si U.E. In această perspectivă, integrarea europeană a Ucrainei şi Moldovei ar deveni mult mai problematică, ca şi soluţionarea conflictului transnistrean.
Perpetua basculă politică a oportuniştilor de la Chişinău între Moscova şi Washington, via Bruxelles, care stă la originea instabilităţii şi derivei geopolitice a celui de al doilea stat românesc, ar putea genera şi o altă politică de suport, atât pentru paneuropenism, cât si pentru panslavism, dar nu si pentru statalitatea României, unitatea moldovenilor între Nistru şi Siret, cu gând şi la originea maramureşeană a descălecătorului Bogdan. Dar şi la viitoarea descălecăre, pentru o nouă întemeiere, cea a Republicii Populare a Ucrainei Subcarpatice.
Sursa: Ziaristi Online
Harta deschidere: Articol din The Economist, din 3 ianuarie 2014, pe care îl redăm integral mai jos menţinându-ne o rezerva asupra titlului:
Ukrainian Bessarabia
Towards the unknown region
A little-known place that interests both Ukraine and Russia
Jan 3rd 2015 | BOLGRAD |
THE isolated region of Ukrainian Bessarabia, which is also known as Budjak, has become one of the latest places for Ukraine-watchers to worry about. Many of the inhabitants fear a spread of the war from eastern Ukraine. Geography gives their region great strategic importance, especially if the Russians were ever tempted to try to carve a land corridor across to Crimea, Odessa and the Romanian border.
Ukrainian Bessarabia is bounded by the Black Sea, the Danube and Moldova. The Russian-controlled breakaway region of Transdniestria is to the north. There are no roads, bridges or ferries across the Danube to Romania and only two roads connect the region to the rest of Ukraine. If the bridges over the Dniester were blown up, it would be cut off.
Fewer than half of the region’s 570,000 people are Ukrainian. The rest are Bulgarians, Russians, Moldovans, Gagauz or Albanians. Many have a benign view of Russia, which gave their ancestors land and freedom 200 years ago. Almost everyone speaks Russian and many complain that Ukraine has done little for them. Ivan Rusev, a local ecologist, tracks illegal buildings in the Dniester Delta National Park. This was a problem before Ukraine’s 2014 revolution, he says, but it is worse now.
The result is a contradiction. For pro-Ukrainians such as Mr Rusev, too many fellow Bessarabians hope vaguely that “Putin will solve all their problems.” Few have any faith in the government in Kiev. Yet according to Anton Kisse, a local politician, at the same time as many feel sympathy for Russia, they also favour Ukraine’s unity. Sergey Dibrov, a journalist in Odessa, believes that, given the region’s ethnic make-up, any declaration of independence would see the region splinter into bits.
In the autumn there were rumours of plots to proclaim a pro-Russian Bessarabian People’s Republic, along the lines of the separatist republics in Ukraine’s Donbas region. Possible leaders included former Soviet army officers living in Bolgrad, which is mostly ethnic Bulgarian. Yet war in the east has dampened enthusiasm for separatism. A tragedy last May which saw dozens of pro-Russian activists killed in a fire in Odessa has also chilled any desire for revolt against Kiev. Pro-Russian leaders have fled and opportunistic politicians have shifted towards supporting the unity of Ukraine.
The question is what Russia wants. State power has changed hands nine times in Bessarabia in just over 200 years. Locals report seeing drones, some perhaps from Transdniestria and some that may have come from ships of Russia’s Black Sea fleet, based in Sebastopol. Even so, Ukraine’s flag looks likely to fly over Bessarabia for some time to come.