Putin şi Xi Jinping: Motivul adevărat al invaziei Ucrainei trebuie căutat la Beijing

https://epochtimes-romania.com/news/putin-si-xi-jinping-motivul-adevarat-al-invaziei-ucrainei-trebuie-cautat-la-beijing---326022

Intrăm, astăzi, în cea de-a patra săptămână a invaziei forţelor ruse în Ucraina. Motivele invocate oficial de Vladimir Putin pentru declanşarea "operaţiunii militare speciale", în dimineaţa zilei de 24 februarie, erau denazificarea şi demilitarizarea Ucrainei, mai apoi debarcarea guvernului Zelenski, în prealabil Rusia spunând că este îngrijorată de aderarea la NATO a guvernului de la Kiev. Cu toate acestea, Rusia a transmis că nu mai urmăreşte dărâmarea guvernului ucrainean, în măsura în care declaraţiile Moscovei mai au vreo credibilitate. În plus, repetatele mesaje transmise de oficiali NATO şi europeni au atras atenţia că statutul de membru NATO al Ucrainei nu era pe agenda imediată şi nu a fost, din 2008.

Cu alte cuvinte, asemenea cazului pandemiei, care a aruncat în haos timp de doi ani Planeta, timp în care naraţiunea oficială a fost schimbată de mai multe ori, iar publicul nu a primit nici până acum explicaţii privitoare la motiv - un pacient zero şi un mod în care a apărut virusul - invazia din Ucraina are aceleaşi caracteristici - a apărut brusc, fără să aibă un motiv clar la bază, iar varianta oficială a Moscovei se schimbă şi ea de la o zi la alta.

Una dintre teoriile care încearcă să explice, totuşi, motivul pentru care Vladimir Putin şi-a aruncat economia în hău şi pe tinerii soldaţi în bătaia puştii, împotriva unui popor slav care are evidente legături de sânge cu cel rus, este propusă de Marc Ross şi Michael Keane în publicaţia The Hill.

Cei doi arată că, deşi mulţi observatori explică invazia Ucrainei de către Rusia ca fiind motivată de dorinţa nostalgică a preşedintelui rus Vladimir Putin de a reconstitui graniţele Imperiului Sovietic, o astfel de explicaţie este simplă şi în concordanţă cu istoria Rusiei, dar complet greşită.

Această explicaţie a motivaţiei lui Putin este pe cât de eronată, pe atât de reconfortantă pentru mulţi factori de decizie din perioada Războiului Rece, care populează încă grupurile de reflecţie din Washington, explică cei doi editorialişti.

Conform materialului publicat în The Hill, într-o dezbatere din 2012, fostul preşedinte Obama a rejectat îngrijorarea actualului senator Mitt Romney (R-Utah) cu privire la Rusia, spunând că „este o revenire la politica externă din anii '80”. Obama, desigur, se înşela la fel de mult pe cât era de sarcastic, dar înţelegerea motivelor care stau astăzi la baza ameninţării strategice a Rusiei este chiar mai importantă decât afirmaţia lui Romney că Moscova este într-adevăr o ameninţare.

Iar pentru a lămuri lucrurile, am îndreptat atenţia tuturor către China, modelul său de afaceri şi interesul său pentru Taiwan.

Rusia şi China au interese oarecum comune în distrugerea Statelor Unite, precum şi nevoi de afaceri complementare. Modelul de afaceri simplu al Chinei este să cumpere şi să importe materii prime şi apoi să producă şi să vândă produse în masă, în celelalte ţări. Cu alte cuvinte, China încearcă să importe fiecare materie primă tranzacţionată la Chicago Mercantile Exchange şi să producă fiecare bun vândut în fiecare magazin cu amănuntul din mall-urile americane.

China este cel mai mare exportator mondial de telefoane mobile, computere, circuite electronice integrate, diode solare, semiconductori şi piese auto. Apoi China este cel mai mare importator din lume de produse alimentare de bază şi resurse naturale, inclusiv petrol şi minerale strategice, care sunt produse din abundenţă în Rusia (şi Ucraina).

Acest model de afaceri cere ca mărfurile să fie abundente la nivel global, fără întreruperi sau probleme semnificative, pentru a alimenta atât liniile de asamblare din fabricile de producţie din China, cât şi muncitorii. Cel mai mic sughiţ de pe banda rulantă generează probleme pentru liderul chinez Xi Jinping.

Din cauza tensiunilor interne prezente în sânul Partidului Comunist Chinez şi a unei aversiuni a grupului de oficiali chinezi din cadrul bandei din Shanghai, strânşi în jurul fostului lider comunist Jiang Zemin, care urmăreşte de 10 ani să-l detroneze pe Xi Jinping, este lesne de bănuit că, probabil, Xi Jinping trăieşte într-o stare constantă de anxietate.

Comuniştii de la Beijing se trezesc în fiecare zi cu o listă lungă de produse alimentare şi resurse naturale de care China are nevoie pentru a menţine populaţia angajată şi fabricile în producţie şi cea mai mare parte a acestei liste de produse alimentare ajunge acolo pe mare.

A doua economie ca mărime din lume are un punct slab: peste 60% din comerţul său se face pe apă.

Securitatea economică a Chinei depinde în mare măsură de libertatea de mişcare a mărfurilor care călătoresc prin strâmtoarea Malacca, care leagă Marea Chinei de Sud, şi prin extensie Oceanul Pacific, cu Oceanul Indian.

Acum să examinăm principalul obiectiv politic al Beijingului: Taiwan. Orice aventură militară pe care Xi Jinping o desfăşoară în efortul de a unifica „provincia separatistă” Taiwan cu China ar fi probabil întâmpinată cu o blocadă maritimă aproape imediată.

O astfel de dependenţă de mare este o vulnerabilitate inacceptabilă pentru modelul de afaceri al Chinei; prin urmare, dorinţa lui Xi Jinping este de a crea o punte terestră pentru produsele alimentare şi resursele naturale.

Dar cum să faci un asemenea lucru? Aici intervine Putin. Fostul agent KGB este un om al operaţiunilor speciale şi al maskirovkăi, având sentimentalismul unui şef de organizaţie criminală, aceasta fiind până la urmă, descrierea jobului său. Gândiţi-vă la Putin nu ca la liderul unei ţări, ci mai mult ca la un agent de forţă al Mafiei pentru criminalii organizaţi ai ţării sale (oligarhi).

Putin şi-a manifestat dorinţa de a face din armata rusă un instrument de aplicare a legii pentru actorii răi. De ani de zile, trupele ruse l-au sprijinit pe Bashar Assad în Siria şi, cu doar câteva luni în urmă, soldaţii lui Putin au acţionat în forţă în Kazahstan pentru a anula o mişcare de răsturnare a guvernului.

Astfel că Vladimir Putin nu ar trebui considerat un nebun nostalgic care încearcă să reconstituie Imperiul Sovietic, ci un mafiot cu judecată limpede care îşi foloseşte puterea militară pentru a-şi extinde relaţiile de afaceri ale Mafiei, apropiindu-se de puterea economică în creştere care este China sub conducerea lui Xi Jinping.

De asemenea, reţineţi că regimul comunist are investiţii enorme în Ucraina şi va beneficia, în urma acestui război, de o miză şi mai mare acolo.

Deci, Putin controlează suficiente resurse de petrol, minerale şi grâu pentru a garanta că benzile transportoare ale lui Xi Jinping pot continua să meargă. În acelaşi timp, chiar şi o simulare chineză faţă de Taiwan poate fi suficientă pentru a face ca Statele Unite şi NATO să se clatine în Ucraina şi să uşureze presiunea asupra forţelor lui Putin de acolo sau să poată ajunge la o înţelegere negociată care să fie favorabilă Moscovei.

Această relaţie Rusia-China îmbină modelul de afaceri al Chinei cu armata mercenară a lui Putin - o căsătorie convenabilă şi lucrativă.

Xi Jingping este bucuros să externalizeze dezordinea unui război şi ostracizarea socială apărută după pandemie către Putin, iar mafiotul de la Moscova este bucuros să-i facă un serviciu.

Aşa că nu este cum spunea Barack Obama, când vorbea despre politica anilor 1980. Este un sequel al filmului „Naşul”, scriu cei doi editorialişti ai publicaţiei The Hill.