Ioan-Aurel Pop și Vasile Bănescu despre războiul din Ucraina și Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii.

În contextul agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și poporului vecin, Ioan-Aurel Pop (președintele Academiei Române) și Vasile Bănescu (purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române) au condamnat ferm atacul militar rus și complicitatea Patriarhului Kiril al Moscovei și al întregii Rusii.

Iată cele două luări de poziție:

„Ca om și ca istoric este clară părerea mea: nu există nicio justificare, nici istorică, nici umană, nici politică în legătură cu un atac războinic asupra unei alte țări la începutul mileniului al III-lea în Europa. Există atâtea mijloace diplomatice, războiul nu e un mijloc de rezolvare a litigiilor internaționale dacă acestea există. Poziția mea personală este de revoltă și de condamnare a ceea ce au făcut liderii ruși în frunte cu Putin. De asemenea, e o poziție de simpatie față de țara atacată și o mare admirație pentru rezistența acestui popor. Discursul presupus istoric al liderului de la Kremlin privind inexistența statalității sau a unei tradiții și istorii a Ucrainei este de mult scos din arsenalul lumii civilizate, nu există popor fără istorie. Poporul ucrainean are propria istorie, propriul trecut, are propria tradiție politică justificată. Kievul a fost mama tuturor rusiilor, de acolo a pornit tradiția la sfârșitul mileniului I și începutul mileniului al II-lea al erei creștine, prin urmare, a spune astăzi că Ucraina nu are tradiție istorică, înseamnă să scoți de la naftalină, din arsenalul imperiilor trecute, niște argumente care nu rezistă criticii istorice. În concluzie, condamn ferm această agresiune și vina aparține în totalitate celui care a declanșat războiul”.

2. Vasile Bănescu

„Datoria lucidităţii ne obligă să discernem inclusiv între un autentic şi demn Întâistătător al Bisericii lui Hristos şi un opulent patriarh demisionar din punct de vedere moral şi creştin prin complicitatea sa cinică cu politicul asasin şi prin asocierea la cele mai hidoase lucruri pe care omul antihristic, care mimează credinţa în Dumnezeu şi patriotismul, este capabil să le comită cu atrocitate:

războiul cumplit şi nejustificat împotriva altora, bulversarea vieţii unui popor liber, îngrozirea, torturarea în varii feluri şi uciderea în masă a unor oameni pe care Hristos ne-a poruncit blând să-i iubim ca pe noi înşine, nu să-i strivim sub cizma grea şi invadatoare a morţii.

Chiar când diavolul ne truchează în faţă realitatea, avem mereu datoria de a discerne şi de a mărturisi adevărul”.