Încheiat azi, 14.06.2023, cu prilejul ședinței cu numărul 225 a Cenaclulul AntiM.
Participă: Mihaela Ionescu, Elena Vizir, Valentin Rădulescu, Dana Staicu, Liviu Zanfirescu, Victor Michail Stignițeanu, Gheorghe Gheorghe, Rodica Indrieș, Mircea Popescu, Victoria Șerban, Camelia Obreja.
Ordinea de zi: 1. „Întemeietori de școală românească: Gherghe Asachi, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret” - discuție; 2. lecturi din creații proprii.
1. „Întemeietori de școală românească”
Tema aleasă spre discuție în contextul grevei cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, 22 mai - 6 iunie 2023.
V.Șerban: mediul în care au trăit a permis acestor oameni să realizeze aceste lucrări.
V.M. Stignițeanu: școala din zona de sud a României și cea din Ardeal difereau. Trebuie făcută o comparație între biserica ortodoxă și cea catolică, pentru că gradul de evoluție al culturii noastre e legat și de implicarea bisericii. Biserica ortodoxă, mai blândă și înțelegătoare, dar mai puțin dornică de a îmbunătăți gradul de culturalizare al enoriașilor, biserica catolică mai aplecată spre culturalizarea oamenilor.
M. Popescu: cu toate acestea, Mordova, și în special Iașiul, a fost un centru cultural puternic, acolo s-a înființat prima universitate din România, cu 4 ani înaintea celei din București.
Gh. Gheorghe: acești oameni au avut inteligență nativă.
V. Rădulescu: aceasta este doar o etapă din evoluția școlii, școala a pornit din curtea bisericii, dar ca o instituție a statului. Ce anume oferă școala? Instrucție. Pe vremea lui Spiru Haret ministerul se numea Ministerul Instrucțiunii Publice. În Moldova, mitropolitul Veniamin Costache, începând cu 1803 înființează seminarul de la Mănăstirea Socola,, apoi la Iași, Agapia, școli publice în orașele Moldovei, tipografii, academia Mihăileană din Iași, Școala de Arte și Meserii în 1841. Un singur om a făcut toate astea.
Spiru Haret a impus învățământul obligatoriu, învățământul de masă. Cei care nu ăși lăsau copiii la școală erau amendați. Elementele școlii sunt: familia, care oferă instrucție și educație, școala, ce oferea autoritate învățătorului, pentru că instrucția nu se poate face fără ordine, și care lărgește orizontul, dacă participi afectiv la procesul învățării și societatea, cu regulile ei.
M. Popescu: exista (și există) o diferență economică între state, de aceea școala a fost „întemeiată” la momente diferite și e diferită da la țară la țară.
V.M. Stignițeanu: În China toți dau examen de maturitate.
Gh. Gheorghe: învățământul românesc decade de când s-a decis „fără repetenție”.
R. Indrieș: profesorul este „servitorul” elevului.
L. Zanfirescu: ar trebui examene pentru orice funcție.
M. Popescu: ministrul Andrei Marga a avut un program la baza căruia stăteau învățăturile lui Spiru Haret. Ca rezultat, a fost schimbat din funcție.
Mesajul dlui Daniel Baciu, trimis via email: „Țin să vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți și recunosc că ea mi-a deschis apetitul pentru a încerca să înjghebez câteva idei legate de activitatea prodigioasă a profesorului Gheorghe Lazăr în perioada de început a școlii românești.
Gheorghe Lazăr avea o pregătire multilaterală pe care nu pregeta să și-o completeze zi de zi. Matematica, trigonometria, arhitectura, topometria, istoria, își dezveleau tainele și frumusețea în fața unei minți cutezătoare. Pe lângă asta Gheorghe Lazăr avea și cunoștințe legate de tehnica militară. El ajunsese să regleze tirul artileriei lui Tudor Vladimirescu atunci când i s-a cerut. Nu mai spun că tot el se delecta, interpretând, la vioara de care nu se despărțea, muzică clasică.
Mai mult, Gheorge Lazăr dovedea și har pedagogic. Își pusese chiar în gând să lege cunoștințele pe care le preda, de activitatea practică. De aceea nu îmi este greu să îmi imaginez o lecție de arhitectură susținută de el într-o biserică. Unde și-a pus elevii să admire bolta rotundă și înaltă a naosului care era așezată pe un zid pătrat. O realizare minunată a unor meșteri de odinioară. Apoi i-a îndemnat să observe grosimea zidurilor dar și așezarea ferestrelor la aceeași înălțime pe ambele laturi ale bisericii. Iar atunci când au ieșit afară tot ei să-și înalțe privirile pentru a admira turla cea înaltă.
Sunt atât de multe se spus despre această personalitate deosebită a școlii românești, încât regret că trebuie să mă opresc aici.
Urez succes deplin întâlnirii de azi a cenaclului și toate urările de bine dumneavoastră și celorlalți membrii ai săi!”
Dan Baciu
2. Lecturi din creații proprii:
Elena Vizir, poezia „Dirijoarea dansatoare”
Mihaela Ionescu, proză scurtă, „Căpcăunel în școala pentru copii normali” („înaltă, solidă și tolomacă”, „comunicare mea se rezuma la Da, Nu și Lasă-mă-n pace”)
Valentin Rădulescu, citește o poezie din volumul pe care l-a oferit azi V.M. Stignițeanu, „Altarul amintirilor” (care va fi lansat miercuri, 21 iunie la Muzeul Literaturii Române)
Dana Staicu, poezia „Despre nimic”
Liviu Zanfirescu, o poezie publicată în „România Mare”, „Trăire de vis” („căutând veșnicia”)
V. M. Stignițeanu: din volumul în lucru „Semnele clipelor”, citește „După atâtea treceri”
Gh. Gheorghe citește o parodie după Scrisoarea III, intitulată „Visul” și câteva epigrame
R. Indrieș citește „Importăm figurine” (cu referire la achiziția de mulaje pentru ore de sexologie în școli) și „Lipsa de note”
M. Popescu din volumul „Sacoșa cu metoafore” „Fabulă cu niște rațe” și „Ca alte rațe”
V. Șerban prezintă un roman al lui Adrian Șchiop ca recomandare de lectură: personajul homosexual Adi, alter ego al autorului; o carte ce poate fi considerată „scandaloasă”; prezintă problema acceptării, a toleranței; zugrăvește foarte convingător adevăruri despre viață, despre oameni, despre condamnați. Concluzie V.M. Stignițeanu: Există și altceva decât normalitate.
Ca temă pentru creații proprii la ședința următoare: dansul.