Proces verbal,
Încheiat cu ocazia desfășurării online a ședinței Cenaclului AntiM cu nr. 187/ 27-28.10.2021.
Au participat: Artemiu Vanca, Niculina Bunceanu, Ioan Al. Lupu, Alexandra Vișan, Alexandru Ciocioi, Valentin Rădulescu, Mircea Popescu, Camelia Obreja.
Ordinea de zi:
1. „Poezia frustrării”, discuție pe baza poeziei „Foamea” de Radu Gyr,
2. Lecturi din creații proprii,
3. Comentarii.
Au discutat despre Radu Gyr și poezia sa, Foamea, următorii: A.Vanca, I. Lupu, A. Vișan, C. Obreja și V. Rădulescu.
Materialele din creații proprii propuse spre lectură și comentarii: „Vinovați de ucidere din culpă”, fragment din „Jurnal de pandemie”, Artemiu Vanca; poezia „Am o nepoțică mică”, Niculina Bunceanu; „Elegie basarabeană” și „Ochii poetului printre frunzele toamnei” („în amintirea poeților Gim Laurian, Eduard Dorin Ene și a multora pe care nu i-am cunoscut”), Ioan Al. Lupu; „Tulburarea visului” –Yves Bonnefoy în traducerea Alexandrei Vișan; „Toamnă”, Camelia Obreja; „Privește floarea”, Alexandru Ciocioi; „Realitatea”, Valentin Rădulescu; „Decizie”, Mircea Popescu.
Ochii poetului printre frunzele toamnei
În amintirea poeților Gim Laurian, Eduard Dorin Ene și a multora pe care nu i-am cunoscut
Pădurea culegea din pogoane de nori salbe diamantine de stropi
Ochii poetului vedeau printre frunzele toamnei metafore, tropi…
Le lega de sufletul său, căuta în pulbere cărăbuși zgribuliți și tăcuți
Cânta în romanțe iubirile triste cu pașii pierduți
Și nu era pasăre, nici floare, nici rugi de ascet
Să nu-și găsească culcuș în graiul lui de poet
Părea că fascinația cuvintelor pune straie eterne oricând, la oricine…
Dar a venit o noapte! (într-o bună zi, vorba vine!)
Când s-a deschis o poartă care l-a prins de piept
Prin care intră și-mpăratul și ostașul, bogatul și săracul,
și păcătos și drept..
Departe au rămas metafore, alegorii și rime
Poate le-a dus un înger păzitor în înălțime
Și vor veni-napoi pe lacrimile frunzelor rănite
La mine și la tine…
Ioan Al. Lupu
Decizie
Mircea Popescu
Acum câteva zile un prieten mi-a spus
că la sfârșitul acestei luni va fi sfârșitul lumii.
Eu nu l-am crezut. Ba chiar m-am amuzat copios
pe seama lui, punându-i la îndoială
capacitatea intelectuală.
Însă după câteva zile, când luna implacabil
se apropia de sfârșit, am început să intru la idei.
Oare nebunul acesta de prieten al meu
o fi știind ceva ori o fi avut vreo presimțire?
Eu îl cunosc de mult, din copilărie
și nu observasem nimic ciudat la el.
Ba chiar îl consideram un băiat inteligent și echilibrat...
Doamne, eram total bulversat.
Zilele se scurgeau cu o viteză amețitoare.
Iată, mâine e sfârșitul lunii
Sau poate și al lumii!
Atunci am luat o hotărâre:
Gata! Eu nu mai pot să aștept până mâine.
Da, ați ghicit ! M-am sinucis
Și sunt convins că am luat
Cea mai înțeleaptă decizie din viața mea.
Adio, dragii mei!
Ne vom revedea foarte curând.
Desigur, chiar mâine...