25.01.2017, filiala „Dimitrie Cantemir” a Bibliotecii Metropolitane București.
Participă: Florin Grigoriu, Mircea-gabriel Tănăsescu, Alexandra Vișan, Dorel Gh. Vidrașcu, Liviu Zanfirescu, Mihai Valentin Gheorghiu, Camelia Obreja, Alexandru Ciocioi, Florin Anghel Vedeanu, Ana-Maria Goilav, Dorian Ionescu Pascal, Mariana David, Mircea Popescu, Despina Botez, Ioan Al. Lupu, Mihaela-Mariana Cazimirovici, Valentin Rădulescu.
Ordinea de zi:
Comentariu la strofa eminesciană „Zdrobiți orânduiala...”
Lecturi din creații proprii.
F. Grigoriu: „M.E. a aflat în străinătate ce ține de istoria lumii, doctrine politice și sociale. Poemul s-a dorit o cronică. Cu mai multe variante, apreciat de mișcarea socialistă de după, dar și în timpul vieții lui, a fost învățat din 47 când era pus la index și se studia „Împărat și proletar” și „Somnoroase păsărele” (acum doar al doilea poem se studiază în școală, inclusiv la liceu). S-a spus că prezintă părerea proletarilor, a societății; nu neapărat Eminescu este cel care dorește să dărâme societatea; el e un naționalist, este pentru teritoriu, grai, istorie, etc.
Toate orânduielile sunt crude. Dacă o lovitură de stat reușește, se numește revoluție, altfel...
Lumea e împărțită în mizeri și bogați; se pare că după 90 cei ce ne învățau că lumea trebuie să fie egală și perfectă au furat tot, au distrus. (Asta-i o opinie a proletarului, cel care nu are decât forața de muncă, el e jignit mereu, în toate timpurile.)
În istoria literaturii e una dintre marile poezii românești sociale ca realizare: idee, metrică, mărime. („Conspect asupra literaturii române”, din 1874, de Vasile Gr. Pop (decedat în 1906), o istorie literară care are autori din toate provinciile.)”
V. Rădulescu: „Strofa e o chintesență a ceea ce a scris și gândit Eminescu. E un izvor de concluzii asupra creației sale. E încărcată de semnificații: alcătuită din două propoziții exclamative, care îndeamnă la acțiune, este o instigare logică și pertinentă, pentru că fiecare societate are un început, punct maxim și cădere. Nu zice orânduire, ci orânduială, adică modul ăn care este organizată societatea.”
M. Popescu: „Eminescu este om de mare cultură. Cunoaște istoria României și istoria universală, care începe în comuna primitivă: mergeau la vânătoare și prada se împărțea la fiecare membru; în sclavagism deosebirea dintre oameni a ajuns la extrem. Fiind om al cetății, ca orice poet, a cunoscut viața grea a poporului.
Eminescu e profund creștin-ortodox. Fiind un geniu, și-a depășit epoca, îl găsim actual și acum. A fost un mare patriot.”
A. Vișan: „Mă leg de realitate vremii nostre, de cât de actual și de contemporan este Eminescu. „Când știți că” - ...
/de completat/
Lecturi din creații proprii.
F. Grigoriu citește din cartea pe care ne-a prezentat-o două texte, al doilea despre „Răgușala domnilor” (1873),
M.G. Tănăsescu, Cuza Vodă,
D.G. Vidrașcu citește „niște fulgurări (durează 2 minute și 20 de secunde)” despre evenimentele din ultimele zile din București,
L. Zanfirescu: „Nervo-vocale” - despre insomnii și nevroze în ianuarie și „Puntea suspinelor”,
M.V. Gheorghiu citește „două rondeluri de sezon” („E iarnă”, „În perenul hibernal”) și două rondeluri dedicate lui Eminescu („Eminescu e etern„ și „Eminescu e lumină”).