Proces verbal,
Încheiat azi, 08.02.2023, cu prilejul ședinței cu numărul 216 a Cenaclulul AntiM, desfășurate la filiala Dimitrie Cantemir a Bibliotecii Metropolitane București..
Participă: Mihaela Ionescu, Gheorghe Țiclete, Niculina Bunceanu, Ana Constantinescu, Marius Ionescu, Marilena Caraghiaur, Mihai Evanciu, M. Ariana Ivănescu, Gheorghe Gheorghe, Geo Călugăru, Mihai Matei, Camelia Obreja, Valentin Rădulescu, Dana Staicu, Elena Vizir, Liviu Zanfirescu.
S-a păstrat un moment de reculegere în memoria colegului Ioan Al. Lupu.
Ordinea de zi: 1. Poezie – Mihaela Ionescu; 2. Lecturi din creații proprii; 3. „Din galeria poeților uitați” – lecturi din opera lui Haralambie Țugui.
1. Poezie – Mihaela Ionescu. „Infern de toamnă”, „Aici în rai” și „Încă aici” sunt titlurile celor trei poezii propuse.
Discuții:
L. Zanfirescu remarcă cursivitatea tematicii, personificarea.
V. Rădulescu: atmosfera pe care o degajă este una pesimistă, poezia fiind construită sub anumite stări sufletești. „Infern de toamnă” pare o poezie de încheiere a dragostei. Vers dramatic: „târziul a-nceput”. „Eu tânjesc să fiu pământ” e dramatic pentru vârsta poetului. Imagine frumoasă: „deasupra-s numai corbii/ iar îngerii departe”. „Aici în rai” e un pastel, o descriere a unui domeniu pe care nu-l cunoaște nimeni. O idee deosebită: „te aștept germinând”.
G. Călugăru: poeta este însetată de ceva în căutarea căruia se află, căutarea îi produce suferință, suferă precum Sisif în rai (unde nimic nu mișcă). Cerul și pământul sunt în legătură, iubirea fiind coloana ce le unește. Idei generoase, importante. Suntem condamnați să suferim pentru ceea ce nu am „pipăit” încă.
2. Lecturi din creații proprii
M. Evanciu, un catren dedicat lui/ pentru Caragiale
E. Vizir: „Tu, pământ de luni și marți”, „La trap cu viața”
M. Ariana Ivănescu: „Ianuarie” și o selecție de versuri din volumul „În praful de pe toba lumii” de Ioan Al. Lupu
M. Matei: „Viața la români”
G. Călugăru: „Freamăt”
V. Rădulescu: „Dincolo de departe”
N. Bunceanu: o poezie a lui Haralambie Țugui (a reușit să găsească un volum „Poezii” la BMB Mihail Sadoveanu, după căutări intense – cele mai multe biblioteci au casat volumele avute)
L. Zanfirescu: „Dezrădăcinatul”
Gh. Gheorghe: „Căpșunarul” – parodie după Peneș Curcanul (!) și câteva epigrame
Marius Ionescu: „Iluzie cu despărțire la tren de seară”
M. Caraghiaur citește „în tandem” cu Marius Ionescu „Divorț ad-hoc”, piesă într-un act
D. Staicu: „Odihnească-se în pace”, poezie în memoria lui I. Lupu
3. Din creația lui Haralambie Țugui (1916-1996) câteva poezii găsite pe internet ( din care „Stanțe cu vis în toamnă” și „Contrapunct în toamnă” reiau la distanță de ani ideea poeziei ca iubire, prima iubire) și lecturi din volumul „Poezii” (adus de N. Bunceanu): „Moartea poetului” citește V. Rădulescu, „Puterea cuvintelor” citește G. Călugăru, M. Caraghiaur citește „Veghe”, M. A. Ivănescu „Citindu-l pe Arghezi”, E. Vizir citește „În ospeție”.
Diverse:
Marius Ionescu are „o propunere mai altfel pentru o perioadă în care se va vorbi despre iubire”, un cântec pe versurile sale, „Surâsul tău”.
L. Zanfirescu dăruie cu autograf poezia „Murmur de reverii” de 1 și 8 Martie.
G. Călugăru ne invită marți, 14 februarie de la orele 16 la AGIR, unde va lansa un volum de interviuri imaginare cu Radu Beligan, „Teatrul este viața”, Editura Fast Editing, 2023 (pe care și l-a făcut cadou la împlinirea a 81 de ani, în 27 ianuarie 2023!).
Iar joi, 16 februarie de la orele 16, la filiala Dimitrie Cantemir a BMB va avea loc un duplex cu Biblioteca Municipală Radu Rosetti din Onești cu prilejul lansării romanului „Realități orbitoare” de Daniel Baciu, Editura Ghepardul, 2022.
A consemnat Camelia Obreja
Ca undele …
Tu neştiutul, tu începutul
a tot şi a toate aici pe pămînt;
cel ce aştepţi ca pe o pîine soarele
mereu şi mereu mai flămînd.
Tu preacuratul, tu luminatul
de pururi neopritele gînduri;
cel miruit cu tristeţe eternă
încă dinainte de începuturi.
Tu carele vii şi treci cu izvoarele
ochilor în ochiul cerului, singurul veşnic;
cel al tăcerii şi al cuvîntului
la vama de timp pîlpîind ca un sfeşnic.
Nu te opri, nu te uita înapoi niciodată
sub murmurul stelelor neîndurate!
S-ar putea ca undele lor amăgitoare
să te cheme şi mai departe…
(Haralambie Ţugui – Confesiunile pămîntului, poeme)
Contrapunct în toamnă
Sunt tot așa de tânăr ca-n ziua
când primul vers mi-a sărutat fruntea
și nu știam dacă-s cuvintele lui
ori buzele celei dintâi iubiri… În zadar
timpul îmi îngroapă tot mai adânc
șoaptele-acestor amurguri de toamnă.
Sunt tot așa de tânăr, deci nu vă temeți
de mine, frunze pornind spre pământ
sau rămase încă pe arbori
pentru câteva zile. Veniți mai aproape;
n-o să vă schimb pe niciun fel de monedă
și nici tristeții nu-i voi îngădui
sub ferestrele inimii mele să-și vânture vălurile.
(Haralambie Ţugui)
Doină
U-u-u, crin alb de vis,
Versul meu cu lacrimi scris
Prin ciulini și ierbi amare,
Pe sub zări de noapte mare!...
Dă-mi corola ta de rouă
Să-i culeg lumina nouă,
Și rădvanul tău de vânt
Zări de pâclă străbătând,
Despletitul frunții zbor
Să-l las glas de-alean și dor.
Crești suav și crești voinic
Peste-al veacului colnic,
Să-ți cunune pletele
Stelele, cometele;
Să te-audă lin când treci
Morții mei din șapte veci,
Tulnicerii din baladă
În sumane de zăpadă.
Cosânzenele înalte
În pământ de mult uitate.
U-u-u, inima mea,
Bezna-i rece, noaptea-i grea
Toamne oarbe plâng cu foi
Pe morminte mereu noi;
Freamătă de zor și taie
Coasa morții, de văpaie,
Retezând tulpinile,
Umbrele, luminile.
U-u-u, prin noaptea grea
Arde numai inima!...
(Haralambie Ţugui)
Înainte de atac
Suntem o sută, o mie ce-n noapte așteaptă…
Și totuși ce singur, se singur, se singur prin noaptea toată
Numai cu gândul, numai cu fruntea în palme-adunată.
Uită-te, tinerețea mea în oglinda cerului răsturnată:
Poate-ți mai vezi ochii încă o dată,
Poate mai trece prin ei vreun chip de fată.
Culcă-te, viața mea, și dormi, dormi cât mai greu:
Nu cumva să rămâi trează în sângele meu;
Nu cumva să te-aud strigându-mă prin gloanțe mereu.
Și urlă, urlă inima ca un câine flămând, a pustiu:
Mâine, în zori, am să mai fiu?
Mâine, în zori, am să mai fiu?
(Haralambie Ţugui)
Toamnă, în lagăr
Tot mai bolnavă toamna ne suie în artere
seva cu gust de ceață și lut
a morții lente…
Uscați,
o beau obrajii
prelinsă ca o fiere;
iar fruntea îi culege amarele amprente.
Lâncede zile
burează cenușile-n vis…
Halucinați, ne înecăm în ele.
Lespezi de cer
povârnit
și închis
pe umeri cad
întunecate,
grele.
Îngenuncheați sub streșini de arbori, răsturnăm
oglinzile din ani în inima goală…
Străini lângă noi,
din blidul lunii cinăm,
hrănindu-ne privirea
de cocleală.
Vedeniile foamei cu șerpi când ne-mpletesc
aprinsele vintre sfâșiate-n
boroane tăioase
treziți,
doar păduchii
în răni ne foșnesc
și frigul
ca o pâclă
ne curge
prin oase…
(Haralambie Ţugui)
Stanțe cu vis în toamnă
O strofă dantelată cu-amurguri de mărgean,
te vreau și-n toamna asta de mângâieri vlăstar,
să ne topim svâcnire de cântec pădurean
și să-mpletim din buze îmbobociri de jar.
Înlănțuiți sălbatec cu mâinile-amândouă
să imităm pădurea nebună-n spasm virgin
și înălțați lianic, inel de lună nouă
să făurim iubirei, un rug de stele plin.
Să-mi luneci trup de șarpe din creștet până-n gleznă,
din sânul roz și fraged să-ți sorb fior felin,
întruchipare sacră de aur și de beznă
și-ntârziat pe coapse să-ți șovăiesc puțin.
Târziu să-ți cadă geana, - o floare proaspăt udă, -
să te distrami cădelniți, mireasmă de sulfină
prelinsă-n mlădiere pe-un braț de creangă crudă
și să-mi sădești în sânge izvoare de lumina…
(Haralambie Ţugui, în revista Plaiuri Săcelene, ianuarie 1938, la „Pagina poeziei tinere”: „În dorința de a înlesni afirmarea tinerilor scriitori, cât și a debutanților, înființăm această pagină a lor, în care vom da ospitalitate tuturor talentelor tinere”)
Infern de toamnă
Plutește lumina
În ochii cerului înmărmurit...
Te-aștept din nou
Să-mi cânți o ploaie
Din suflet asfințit.
Târziul a-nceput,
Iar eu tânjesc
Să fiu pământ,
Într-un infern de frunze
Pe tine să te-ncânt.
Aici, prin rădăcină,
Sub pătura de sânge
Purtăm povești uitate.
Deasupra-s numai corbii
Iar îngerii-s departe.
Mihaela Ionescu, 26 Septembrie 2022
Aici în rai
De-aici din rai te văd în ceață
Și toate cele-mi par mai mici
E doar lumină și verdeață
Nu sunt spini nici pe arici.
Aici în rai nu suflă vântul
Și frunzele prea rar foșnesc
În veci nu tremură pământul
Și totuși încă te iubesc.
În rai de sunt, la ce folos
Mi-e dazt să gust și să ating
Doar ce-i dulce și pufos
Când fără tine îmi e frig.
Aici în rai dacă te urci
Vom face debandadă
Apoi în jos de mi te duci
Doi îngeri or să cadă.
Mihaela Ionescu, noiembrie 2022
Încă Aici
Sunt încă pe-aici,
Topit în văzduh,
Printre îngerii de sticlă,
Mileul de pe masă
Și-o poză cu o doamnă,
Pe margine cam roasă.
Încă prezent,
În dosarul cu file
De vise citadine,
Rămas mărturie,
Mă poți intui
Spre nuanțe de gri.
Sunt încă aici.
Te-aștept germinând,
Cu inima tihnită
În sfere paralele
Și mintea despletită
De vorbe infidele.
În lacrimi de ceară albă,
În flăcări-dantele...
Suntem pulbere mirată,
Cernită peste vreme.
Suntem o salbă din praf,
Din praf de stele...
Mihaela Ionescu, 08 Februarie 2023