Proces verbal
încheiat astăzi 22.03. 2017 la şedinţa cu numărul 76 a cenaclului AntiM.
Ordinea de zi:
1. Lectură şi discuţii – proză, Doru Eugeniu Buhoci
2. Omagiu Alexandru Macedonski
3. Alexandru Macedonski şi Paul Verlaine – Poeţii/Le poète (Al. Vişan)
4. Lecturi din creaţia proprie
1. Înainte de a da citire fragmentelor de proză propuse spre analiză, domnul Doru Eugeniu Buhoci precizează că „modus operandi” al alcătuirii unui roman poliţist i-a fost sugerat de către un prieten căruia i-a urmat sfatul. Citeşte apoi primul capitol din proza poliţistă în lucru, intitulat „Nopţile albe ale Pisicuţei negre’’, urmat de începutul capitolului II.
Doamna Camelia Obreja apreciază scurtimea frazei, calitate ce conferă un ritm alert naraţiunii. Sunt uşor de identificat trăsăturile specifice unui roman poliţist. Este interesant de discutat modul în care se construieşte intriga, cum se creionează personajele şi nu în ultimul rând specificitatea stilului narativ al domnului Buhoci. Se conturează, chiar la o scurtă lectură, tipul de relaţie dintre cele două personaje principale, inspectorul de poliţie şi şefa acestuia. Remarcă faptul că limbajul celor doi este „mai puţin academic”, dar redă în mare parte vocabularul vehiculat în mediul poliţienesc.
Domnul Valentin Rădulescu găseşte ciudat debutul romanului „in media res”, cu prezentarea martorului unei crime, fără precizări introductive ale locului, timpului, modului în care s-a înfătuit aceasta. Dânsul apreciază că modul de adresare al celor doi poliţişti nu este cel mai potrivit. De asemenea, nu găseşte binevenită intruziunea autorului în naraţiune. La final, urează succes autorului în definitivarea romanului.
Domnul Mircea Popescu apreciază stilul domnului Buhoci ca fiind unul „poliţisto-umoristic”. Spre deosebire de lecturile precedente, în care se făceau remarcate influenţe din operele lui Kafka sau Urmuz, fragmentele prezentate fac şi dovada stăpânirii stilului clasic al scriiturii romanului poliţist, pe care, spune dânsul, critica literară îl consideră ca fiind un gen literar minor, lipsit de valoare estetică. În orice caz, conchide că autorul incită cititorul la descoperiri pe cont propriu prin voita lipsă de claritate cronologică şi de descriere a personajelor. Consideră că dl. Buhoci poate face carieră cu o astfel de scriitură.
Pe de altă parte, domnul Mircea Tănăsescu este contrariat de faptul că cele două pesonaje sunt insuficient creionate şi că nu se oferă de a început destule elemente care să vină în ajutorul clarificării cititorului.
În replică, dl. Liviu Zamfirescu apreciază faptul că autorul mai mult sugerează, nu lămureşte diferite aspecte legate de relaţia dintre cele două personaje. Îl felicită pe dl. Buhoci pentru aplombul şi dinamica prozei sale, consideră că simbolul pisicii crează o notă de mister ce incită cititorul la lectură. Textul are dinamică, dialogurile sunt alerte. Apreciază efortul dlui Buhoci, cunoscut mai degrabă ca poet şi epigramist, de a crea în acest gen.
Doamna Ioana Stuparu remarcă senzaţia de suspans creată de fragmentul lecturat, faptul că, scris la persoana I, introduce autorul ca personaj al naraţiunii. Remarcă veridicitatea faptelor şi a limbajului, preluate din universul cotidian, fără nevoia de „înfrumuseţare”. Apreciază şi dumneaei stilul scriitorului, deopotrivă clasic şi modern.
Dl. Florin Vedeanu atrage atenţia că nu avem de-a face cu o proză scurtă, ci doar cu un fragment de roman poliţist în care se operează cu elemnete specifice acestui gen. Scoate în evidenţă unele inadvertenţe în ceea ce priveşte modul în care autorul intervine în naraţiune prin observaţii asupra comportamentului personajelor, omniscienţa autorului aducând prejudicii logicii folosite de cititor. Există confuzii între frazele ce aparţin autorului şi cele rostite de personaje. Apreciază ca incitantă creionarea relaţiei între cei doi poliţişti, lăsând cititorului liberatea de a o imagina în complexa ei realitate. Se declară nelămurit asupra simbolului pisicii; consideră că multitudinea de interpretări sporeşte atractivitatea naraţiunii. Este impresionat de tonusul scriiturii.
Dl. Mircea Popescu susţine afirmaţia anterioară, remarcând factura deosebită a prozei, care nu respectă reţetele clasice ale romanului poliţist.
Doamna Mihaela Cazimirovici pune accentul pe declaraţia hotărâtă şi conştient afirmată de autor a originalităţii stilului, pe limbajul mediului poliţienesc, cu argoul specific acestuia; scoate totuşi în evidenţă anumite zone de previzibilitate şi de convenţonal. Conchide afirmând că genul i se potriveşte autorului. În replica dată dlui Vedeanu, dânsa consideră că un autor omniscient are dreptul să-şi „conducă” cititorii în descoperirea unor elemente de semnificaţie.
Dl. Ioan Lupu atrage atenţia că analiza asupra prozei prezentate poate duce la confuzii, fiind limitată la lectura a numai două scurte fragmente. Apreciază şi dânsul stilul dinamic, lapidar, premiză a unei opere bune. Regretă totuşi că aceste instrumente stilistice de valoare sunt puse în slujba unui gen minor.
Remarca domnului Ioan Lupu declaşează o vie discuţie asupra romanului poliţist, considerat de unii ca gen inferior. Domnul Liviu Zamfirescu pune capăt disputei, propunând să ne ferim de etichetări şi să nu confundăm lipsa de valoare literară a unei opere cu genul acesteia.
În acelaşi registru, domnul Valentin Rădulescu reaminteşte că scopul este de a analiza fragmentele propuse de autor spre lectură, nu de a face procesul unui gen literar.
Domnul Mircea Coroş apreciază şi dânsul că unele afirmaţii ale personajelor sau ale autorului incită la lectură pentru dezlegarea misterului.
Înainte de a trece la punctul 2 al ordinei de zi, dl. Valentin Rădulescu o prezintă pe d-na Daniela Konovală, participantă pentru prima dată la cenaclul AntiM; acesta se prezintă ca o poetă care scrie poezie „de când se ştie”, urmând a ne citi, la momentul lecturii din creaţia proprie, câteva din încercările sale literare.
2. Doamna Camelia Obreja deschide omagierea creaţiei lui Alexandru Macedonski prin lectura „Rondelului cupei de Murano”.
Domnul Valentin Gheorghiu dă citire la două rondeluri dedicate lui Macedonski, „Pe verdea margine de şanţ” şi „Rondelul liliacului”. Prezintă apoi un alt rondel, „Rondelul lunii mai”, care se vrea şi el un omagiu adus operei poetice macedonskiene.
Domnul Valentin Rădulescu afirmă că Al. Macedonski este unul dintre vârfurile poeziei române şi că totul depinde de modul cum îi receptăm creaţia impresionant de prolifică şi de diversă. Consideră că epigrama adresată lui Eminescu nu ar trebui să diminueze valoarea operei lui Macedonki. Dl. Valentin Rădulescu face apel la biografia poetului pentru a explica personalitatea acestuia, marcată genetic de sindromul „trădării”, de cosmopolitismul educaţiei primite şi de condiţia socială a familiei sale. Îi apreciază opera mai ales prin prisma a două creaţii de vârf ale sale, „Rondelurile” şi „Nopţile”, opere cu mare impact asupra generaţilor viitoare de poeţi.
Domnul Gabriel Tănăsescu reaminteşte de atitudinea antimonarhică a lui Macedonski, a cărei actualitate o exemplifică prin lectura poeziei „La palat”.
Domnul Mircea Popescu apreciază că, în afara celor două capodopere amintite de colegul său, opera lui Macedonski păcătuieşte prin inegalitate. Dă citire unui rondel propriu dedicat acestuia, cu titlul „O, tu, poet avangardist!”
Domnul Valentin Rădulescu aduce în discuţie sfârşitul lui Macedonski, iar domnul Buhoci reamintşte unul din marile sale defecte, orgoliul nemăsurat.
3. Doamna Alexandra Vişan propune o comparaţie între crezul artistic al lui Macedonski şi cel al unui mare simbolist francez, din care poetul rozelor s-a inspirat, prin lecturarea a două poeme, „Poeţii”, de Al. Macedonski şi „Le poète” al lui Paul Verlaine, în traducerea domniei sale.
4. Citesc din creaţia proprie: Daniela Konovală – „Avertisment”; Mircea Tănăsescu – „Între prieteni”; Florin Vedeanu – „Mielul de Paşte”, poem de V. Rădulescu; Liviu Zanfirescu – „Copii din taina Învierii”; Valentin Gheorghiu – „Manifest pentru rondel”, „Prieteni ce sădiţi rondel”; Mircea Coroş – „Rondelul vieţii mele”; Ioan Lupu – „Două mere”; Mircea Popescu – „Entităţi nedefinite”; Ioana Stuparu – „Există momente”, „Nostalgie”.
La finalul şedinţei de cenaclu, doamna Camelia Obreja, preşedinta cenaclului, reaminteşte tematica întâlnirii viitoare din data de 5.04.2017.
A consemnat Alexandra Vișan