Proces verbal
Încheiat astăzi 26.04.2017 la cea de-a 78-a şedinţă a cenaclului AntiM.
Ordinea de zi:
1. Lectură urmată de discuţii – Florin Anghel Vedeanu, proză scurtă
2. Omagiu postum George Bălăiţă
3. Lecturi din creaţia proprie a membrilor cenaclului
1. Domnul Florin Vedeanu dă citire prozei scurte „Dica” din volumul în pregătire „Sub soarele sudului”.
La discuţii, dl. Liviu Zanfirescu afirmă că avem de-a face cu o proză serioasă, dar condamnă faptul că se inspiră predilect din mizeriile existenţei. Ar dori ca lectura să fie o terapie prin cuvânt. Apreciază paralelismul realizat de autor dintre ruina exterioară şi cea interioară a personajului principal. Răzbate din tot textul filosofia omului simplu; remarcă suita de metafore care servesc la caracterizarea Dicăi; este o scriitură obsesivă, stresantă prin repetarea simbolurilor; la reuşita acestei proze concură şi stilul indirect liber.
Domnul Dorel Vidraşcu recunoaşte că nu a fost surprins de calitatea acstei naraţiuni. Autorul ştie să surprindă, prin imagini vizuale de o mare intensitate, atât decorul material şi uman în care evoluează personajul cât şi trăirile sale interioare. Afirmă că dincolo de urâtul în care trăieşte Dica, există frumosul din mintea neşcolită şi din sufletul umil, pur, al eroinei. Aceasta gândeşte dincolo de nevoile de zi cu zi, pare a da lecţii de viaţă cititorului. La o primă audiţie, nu şi-a dat seama dacă este un fragment de roman sau o proză de sine stătătoare, dar realizarea stilistică este remarcabilă.
D-na Ioana Stuparu spune că a trecut, la lecturarea acestei drame, şi prin rai, şi prin iad; a fost fascinată de puterea autorului de a pătrunde în gândurile unei fiinţe umane, de a-i surprinde optimismul manifestat chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii.
Dl. Florin Grigoriu simte nevoia ca într-o proză să găsească viaţă reală şi să descopere un autor. Textul îl dezamăgeşte, dar îl şi încântă. Este scris în stilul românesc al portretizării omului simplu. Apreciază circularitatea naraţiunii, dar stilul este uneori obositor, neglijent, autorul este neatent la punctuaţie, folosind în mod exagerat, spre exemplu, punctele de suspensie. Remarcă valenţele de observator al lumii conferite de autor personajului. Conchide că, cu puţin mai multă atenţie la stil, dl. Vedeanu poate crea proze memorabile.
Dl. Doru Eugeniu Buhoci a fost impresionat de încrâncenarea cu care personajul se agaţă de viaţă, de oscilaţiile perpetue între bine şi rău. Dica este un personaj viu, autentic, credibil.
D-na Mihaela Cazimirovici observă că proza dezgoleşte realitatea, este o pledoarie a durerii şi a necazurilor inerente existenţei. Fragmentul dă dovadă de o mare cursivitate, atât narativă cât şi poetică; transmite multă emoţie. Ar fi de dorit o diferenţiere mai mare între autor şi personaj, în sensul că autorul se substituie uneori personajului, asumându-şi ideile şi trăirile acestuia.
Dl. Gim Laurean regăseşte în această proză epicul anilor 60; tăria morală a personajului îi reaminteşte că marile suferinţe se consumă în tăcere.
Dl. George Militaru recunoaşte în acestă proză drama clasic românească a unei femei simple, având ca prototip Fefeleaga lui Agârbiceanu. Remarcă faptul că lectura a stârnit numeroase opinii şi controverse: este o dovadă a valorii sale. Apreciază folosirea monologului interior şi scoate în evidenţă talentul autorului în portretizarea personajelor.
D-na Vişan Alexandra remarcă apetenţa autorului pentru descrierea dezrădăcinării omului de la sat transmutat la oraş, savoarea exprimării populare, valoarea stilistică a repetiţiilor care dau autenticitate limbajului, cât şi importanţa punctelor de suspensie ca mijloc de urmărire a meandrelor gândirii şi trăirilor unui personaj; ar aprecia totuşi pe alocuri folosirea lor cu mai multă parcimonie.
Dl. Valentin Rădulescu se felicită de a fi remarcat de mult timp talentul literar al lui Florin Vedeanu şi-l îndeamnă să continue pe acelaşi făgaş.
Dl. Gheorghe Ţiclete afirmă cu tărie că principala calitate a scriiturii dlui Vedeanu este autenticitatea: proza prezintă un fragment de viaţă autentică, redată printr-un limbaj autentic, stilul este adecvat conţinutului.
Dl. Mircea Popescu, dincolo de bucuria de a descoperi un prozator de real talent, deplânge lipsa de interes a tineretului pentru lectură. Dânsul enumeră o serie de nereuşite ale textului, dar remarcă talentul în portretizarea personajului.
2. Dl. Valentin Rădulescu aduce în discuţie viaţa şi opera scriitorului George Bălăiţă, plecat dintre noi la 10 aprilie 2017. Îl consideră pe acesta unul dintre cei mai mari prozatori români ai secolului XX. Prezintă câteva repere biografice ale vieţii şi creaţiei acestuia. Reaminteşte câteva dintre titlurile de seamă ale prozei sale, din care multe au fost traduse în limbi străine de circulaţie internaţională.
3. Au citit din creaţia proprie şi a altor poeţi: Mircea Gabriel Tănăsescu – „Prea sfântă zi”; Daniela Konovală – „Azi”; Valentin Gheorghiu – „Un nou apel”, „Rondel rănit”, „Invitaţie de mai”; Rodica Indrieş – „Elegia mirificei călătorii a căldărarului Kiprian”; Gim Laurean – „Poezia se scrie cu sânge”; Gim Laurean – „Spovedanie în oglindă” , „Acrostihuri” (Vasile Ghica); Gim Laurean – „Măştile vii” (Denisa Udroiu).
A consemnat Alexandra Vișan