Proces verbal,
Încheiat astăzi, 01.04.2020, cu prilejul desfășurării ședinței cu numărul 151 a Cenaclului AntiM. Întrucât în ultima săptămână am primit mai multe mesaje prin care membri ai cenaclului AntiM și-au exprimat dorința de a continua ședințele de cenaclu în mediul virtual (datorită decretării stării de urgență ca urmare a pandemiei de coronavirus bibliotecile și alte instituții publice au fost închise și populația are restricții de deplasare în afara domiciliului), această întâlnire a membrilor Cenaclului AntiM s-a desfășurat prin intermediul schimbului de mesaje folosind adresele de email personale, în intervalul orar 16-18, iar unele materiale pregătite pentru lectură au fost trimise cu câteva zile mai înainte.
În lista de contacte se găsesc: Ioan Al. Lupu, Alexandra Vișan, Valentin Rădulescu, Camelia Obreja, Dana Staicu, Mihaela Mariana Cazimirovici, Ioan Rațiu, Casiana Niculescu, Dorel Gheorghe Vidrașcu, Gheorghe Țiclete, Emil Mărin, Petru Solonaru, Sorin Arbănaș, Mihai Valentin Gheorghiu, Dumitru Bădiță, Adriana Pană-Decu.
Au participat cu materiale trimise (poezii, comentarii, etc): Dumitru Bădiță, Ioan Al. Lupu, Dana Staicu, Alexandru Ciocioi, Niculina Bunceanu, Camelia Obreja, Mihaela Mariana Cazimirovici.
Pe ordinea de zi:
1. discutarea volumului de poezie”Vitralii din cuvinte”, autor Dumitru Bădiță;
2. dezbatere Ion Barbu sau„poezia ca prelungire a geometriei”;
3. prezentarea unor creații proprii.
1. Discuții despre volumul Vitralii din cuvinte, de Dumitru Bădiță, Editura Astralis, 2019
Pentru a respecta formatul de la ședințele de cenaclu, autorul volumului în discuție, Dumitru Bădiță, a trimis o scurtă introducere referitoare la volumul discutat și a indicat câteva poezii din volum pe care le-ar fi lecturat în cenaclu dacă acesta s-ar fi desfășurat la bibliotecă.
Prezentăm acest material în cele ce urmează.
DUMITRU BĂDIȚĂ: „45 de ani am fost TCM-ist. Ca om al tehnicii exacte, am încercat să creez și poezii care să se încadreze în canon, adică... tehnice. Am încercat să respect regulile stricte! Desigur, și alți autori (cam puțini) au îndrăznit și cochetat cu aceste genuri prozodice rare: RONDEL, RODEL DUBLU (redouble rondeau), RONDEL SPANIOL, RONSET, SONET, RONSET, TRIOLET, PANTUM, SIMETRIE, ACROSTIHURI (inclusiv palindromuri).
La pag. 35 am o combinatie de rondel-acrostih, iar la paginile 78, 80, 82, am combinate acrostih cu simetrie, folosindu-mă de palindromuri. Am încercat să creez poeziile ca pe oricare alta, în așa fel ca, cititorul neavizat, să nu perceapă canonul ci doar ideea, pusă în poezie clasică. Obligat de reguli, nu am reușit să păstrez ritmul perfect.
Aș fi încântat dacă se fac critici și propuneri de corectare!”
Poeziile propuse sunt următoarele: Rondelul legământului, pag. 29: Nu sunt creator, pag. 36; Ai rămas acasa, Maria, pag.78; Maria, pag.118; Monica, pag. 123; Calin Sorin Moldovan, pag 147.
În continuare prezentăm poeziile propuse, în format electronic (pentru cine nu a avut cartea)
RONDELUL LEGĂMÂNTULUI (vol. Vitralii din cuvinte, pag. 29)
Încerc să transpun un gând în cuvinte
Dorind să devină izvor de lumină,
Să aibă de-a pururi puterea divină
De-a fixa cititorului înaltele ținte!
Cu putere de muncă și-ncordare de minte,
Ca minerul ce scoate pepita din mină,
Încerc să transpun un gând în cuvinte
Dorind să devină izvor de lumină!
Poezia să-mi fie ca o fiică din soare
Adorată, după ce-i devin bun părinte,
Să rămână un semn peste vieți trecătoare;
Iar, ca să dăinuie-ntre legămintele sfinte,
Încerc să transpun un gând în cuvinte.
RONDEL DUBLU
NU SUNT CREATOR (Vitralii din cuvinte, pag. 36)
Am o-ndoială: nu sunt scriitor;
Doresc să aștern versuri pe coală!
La scris și citit, eu sunt silitor,
Parc-aș fi elev, iarăși, la școală!
Deși scriu crispat, n-am oboseală.
Când strofa e gata, sunt biruitor;
Dar nefiind așa genială,
Am o-ndoială: nu sunt scriitor!
Rigoarea mă arde mistuitor.
O cizelez cu multă migală,
Să fie-admirată de cititor.
Doresc să aștern versuri pe coală!
Nu vreau să-mi fac din asta o fală,
Dar mă strădui spre-a fi atrăgător:
Nu scriu, nu citesc de mântuială
La scris și citit, eu sunt silitor.
Și, cum scrisul este molipsitor,
Îmi iau startul spre-o nouă porneală.
Ce fac mi se pare încântător:
Parc-aș fi elev, iarăși, la școală!
Hobby-ul acesta e ca o boală;
Uneori chiar mă cred un creator,
Când scriu o strofă ce-i genială!
Deși pare-a fi așa de ușor,
Am o-ndoială!
ACROSTIHURI
Simetrie-palindrom, acrostih
AI RĂMAS ACASĂ, MARIA ( Vitralii din cuvinte, pag. 78)
Ai rămas pierdută-n gânduri și din lume te-ai pierdut!
Iată, par uitate toate câte noi am petrecut
Rânduri scriu să sting aleanul dorului sfâșietor
Acum las pe foaie totul, înainte ca să mor
Mai ții minte când odată eram cei mai dragi iubiți?
Ah, ce-aș vrea să fim iar, iată, împreună și uniți
Știu că și tu plângi, iubito. Știu că dorul te omoară
Atât ziua cât și noaptea, mai ales în prag de seară
Cu ce lacrimi vede luna șiroind de pe obraz
Am putea să facem râuri ostoite în zăgaz!
Suntem suflete pereche, unicate-n univers
Astăzi, mâine, niciodată ce a fost nu e de șters.
Marele ocean de gânduri care vin din amintire
Ar putea să te re-nvie, să apari din nou, iubire?
Răsărind din orizonturi la fel ca „Fata Morgana”
Izbutind să spargi uitarea tu să capeți iarăși fire?
Ah, dac-ai sosi din vise, ca de dor să-mi vindeci rana!
Ah, dac-ai sosi din vise, ca de dor să-mi vindeci rana!
Izbutind să spargi uitarea, tu să capeți iarăși fire
Răsărind din orizonturi la fel ca „Fata Morgana”.
Ar putea să te re-nvie să apari din nou, iubire;
Marele ocean de gânduri, care vin din amintire?
Astăzi, mâine, niciodată ce a fost nu e de șters
Suntem suflete pereche, unicate-n univers!
Am putea să facem râuri ostoite în zăgaz
Cu ce lacrimi vede luna șiroind de pe obraz
Atât ziua cât și noaptea, mai ales in prag de seară.
Știu că și tu plângi, iubito. Știu că dorul te omoară
Ah, ce-aș vrea să fim iar, iată, împreună și uniți.
Mai ții minte când odată eram cei mai dragi iubiți?
Acum las pe foaie totul, înainte ca să mor
Rânduri scriu să sting aleanul dorului sfâșietor
Iată, par uitate toate câte noi am petrecut
Ai rămas pierdută-n gânduri și din lume te-ai pierdut!
MARIA (Vitralii din cuvinte, pag. 119)
Mă lasă iar să vin, în tine să mă pierd
Apoi chipul divin, din nou, să ți-l dezmierd
Răpuși de-atât iubit, de flăcări parcă stinși
În clipe de răgaz să stăm în brațe strânși
Apoi, iar de la capăt, s-o luăm cu pasiune!
Murind cum moare lemnul în flăcări și tăciune
Atât aș vrea, iubito, să fii un țărm de mare
Răpus de valuri, valuri fără de încetare
Iar eu pe-o barcă veche călare peste val
Ajung să acostez la veșnicul tău mal!
MONICA (Vitralii din cuvinte, pag. 123)
Multe mai creează Domnul cu vibrațiile-gând
O făptură-așa plăcută cu un chip plăcut și blând
Numai El, cu-nțelepciune și cu-a Lui mare putere
În ce ești, a pus frumosul, spre a lui și-a mea plăcere
Că tu ești ceea ce mintea, doar în vise a creat
Acum poți să-mi fii chiar muză ca să-ți scriu neîncetat!
CĂLIN SORIN MOLDOVAN
Bun creștin (Vitralii din cuvinte, pag. 147)
Câteodată-ți iese-n cale printr-al vieții lung destin
Acel om fără pereche numit simplu: bun creștin!
Lângă el călătoria grea-i plăcută și ușoară:
Izbutind să-i calci pe urme, nu mai simți timpul, cum zboară.
Nu înseamnă că pierzi vremea, că el face să se poată
Să devii și tu mai bun cum nici n-ai visat vreodată:
Omul bun ți-aduce pace și ‘nălțare sufletească
Risipindu-ți răutatea - cea mai grea boală lumească.
Iar, dacă-i urmezi exemplul simți în toate alinare
Norii pier din gânduri sumbre căpătând iluminare
Modestia, altruismul și iertarea te domină
OM vei fi, ales în lume, care dăruie lumină!
Lupți pe unde drumul vieții te conduce și te poartă
Dovedind că bunătatea e la toți trecută-n soartă.
Oare-i greu să faci schimbarea spre a fi un om ales?
Vă asigur că se poate doar prin gândul bun cules!
Aruncând din faşă răul; nici în gând să nu-ncolțească
Noi descoperim comoara: bogăția sufletească!
Discuții despre poeziile din volumul „Vitralii de cuvinte”, de Dumitru Bădiță:
Ioan Al. Lupu: „Unii consideră că poezia cu formă fixă e anacronică, desuetă etc., alții cred că e încă viabilă. Controversa nu e decisă.
- Eu consider că poezia modernă ar putea prelua forma fixă, însă cu o tehnică perfectă și un limbaj înnoit precum și un imaginar poetic adecvat care să excludă acuzele de epigon.
- „Vitraliile..” D-lui Bădiță reprezintă un experiment original, în linii mari reușit și, de fapt, un unicat fără precedent în literatura noastră. Mulți poeți emblematici au scris mai multe sau mai puține poezii în formă fixă, mai ales sonete, dar un întreg volum în toate formele fixe, nu! Nota finală a autorului este utilă și instructivă.
- „Rondelul legământului” este o poezie aproape perfectă. Propunere: În versul 4 să se renunțe le verbul „a fixa”. (De ex: Să ducă cititorul spre înalte ținte).
-„Rondelul dublu” - o cochetărie. Dl.Bădiță este scriitor! iar acest rondel sofisticat în formă o dovedește. Dar nu cu versuri de genul: „Îmi iau startul spre o nouă porneală”.
-Toate acrostihurile sunt poezii ocazionale ca acelea pe care le scriam fetelor de la liceu. Conțin și versuri inspirate dar și poncife.
- Recomandarea mea, firește subiectivă, este: Dacă rămâne pasionat de forma fixă, să se concentreze pe sonet și rondel. La acrostih să renunțe fără vreo pierdere. Să revină la o poezie obișnuită, cu rimă sau fără. Poetic, e mult mai profitabil.
Celelalte observații și elogii le vom discuta direct, când ne vom întâlni la AntiM la un pahar de Cola, de buturugă!
Succes Domnului Bădiță și tuturor Sănătate!”
Dana Staicu: „Avem atât de multe de învățat de la Domnul Ioan Lupu.
Bună ziua cu drag tuturor colegilor care vor fi on-line astăzi, la întâlnirea noastră de cenaclu „AntiM”. Nu am cartea Domnului Dumitru Bădiță, și de aceea am lecturat doar cele șapte poezii alese de dumnealui despre care vin cu doar câteva opinii:
1. RONDELUL LEGĂMÂNTULUI - O poezie sensibilă al cărei mesaj e unul de Lumină, de Înalt, aș spune eu ...de pur. O poezie cu sens divin în mesaj, dar căreia, cu voia autorului, aș îndrăzni să îi aduc amendamentul că nu prezintă o cadență controlată a versului. Rima există, ca la poezia clasică în general, dar ritmul șchiopătează, din nefericire, iar cititorul avizat observă, simte. Deci mesajul divin al acesteia prezintă la expunere aceste carențe. Îi recomand să numere silabele versurilor care rimează, iar accentul dintr-un vers să corespundă „omologului” său. Rima! Ritmul! Mare grijă! Mare atenție!
2. RONDEL DUBLU: NU SUNT CREATOR - Poetul se recunoaște în ipostaza școlarului care, deși scrie, citește silitor, sau cu atât mai mult, are încă multe de învățat, dar nu se teme de asta, doar cel mult e măcinat de îndoială. „Am o îndoială: nu sunt scriitor”- spune mereu autorul, iar eu l-aș încuraja spunându-i că pentru fiecare dintre noi, cei de-o breaslă, există un început pe care cu timpul, prin exercițiu, el, autorul îl poate aduce unei anume înșlefuite perfecțiuni, unui anume apogeu care este al fiecăruia și pe potriva fiecăruia, fiindcă fiecare ne putem compara doar cu noi înșine. Poezia, cu un mesaj școlăresc aproape, suferă, ca și prima luată în discuție, de aceleași carențe, mai cu seamă ritmul, prozodia.
3. AI RĂMAS ACASĂ, MARIA - Poezie de dragoste, a celui care tânjește după iubirea pierdută, rătăcind în versuri printre amintiri dragi. Chiar dacă oarecum naivă, poezia Domnului Dumitru Bădiță cântă IUBIREA, căntă LUMINA, BUCURIA de după tristețe și nostalgie. Iar acest fapt aș spune că o iartă de toate celelalte insuficiențe, chiar dacă valoarea literară a unei asemenea poezii nu putem cota că este de nivel profesionist. În fond, fiecare dintre noi învățăm. Ceea ce pentru mine personal e foarte valoros într-un text e mesajul său.
4. MARIA - Poezie de dragoste la care mi s-a părut interesantă dispunerea versurilor în strofe. Altminteri, la fel de sensibilă poezie a îndrăgostitului fără vârstă. În fond, lăuntric, fiecare dintre noi rămânem, mai mult sau mai puțin, copii. Stângăciile inerente poetului fac doar dovada că nu stăm față în față cu un profesionist, ci doar cu un suflet încercat, pătimaș și împătimit. Care scrie.
5. MONICA - Am reținut exprimarea „vibrațiile-gând”, care mă duce cu gândul la domeniul meu preferat, Ezoterismul. În rest, poezie de mică întindere. Socotind după rigori, anume număr de silabe, ritm, rimă, deci prozodie, această poezie nu are cusur. Deci cu puțină atenție se poate.
6. CĂLIN SORIN MOLDOVAN -Îmi sare izbitor în atenție exprimarea „printre-al vieții lung destin” care este total nu doar neliterară dar incorectă semantic, lexical. Din nou văd disfuncții de prozodie. Ca mesaj, transpare recunoștința față de un om-reper în viața poetului, acest „bun creștin” - cum el îl numește. Poetul vorbește de modestie, altruism, iertare, alinare-iluminare, ceea ce denotă că, pentru acesta, conotațiile spirituale ale existenței nu sunt neglijabile, ba dimpotrivă. Iar aceste versuri, ca un corolar de înțelepciune, încheie atât de frumos materialul trimis nouă astăzi de un poet al Luminii:
„Oare-i greu să faci schimbarea spre a fi un om ales?
Vă asigur că se poate doar prin gândul bun cules!
Aruncând din faşă răul; nici în gând să nu-ncolțească
Noi descoperim comoara: bogăția sufletească!”
Cred că am sărit totuși o poezie, dar pentru că e târziu nu mai revin. Îl rog pe Domnul Dumitru Bădiță să mă ierte pentru materialul care se vrea sprijin, nu critică. Îi Mulțumim, Îl Felicităm și îi dorim să Continue! Mereu mai iubitor și mai bogat sufletește!
Cu prietenie colegială,
Dana Staicu”
Niculina Bunceanu (opinie transmisă telefonic):
„Mă simt foarte norocoasă, onorată să primesc această minunată carte și, cu deosebit respect, îi mulțumesc din suflet maestrului D. Bădiță. Am fost și sunt încântată de această carte minunată, m-au fascinat versurile, m-au încântat gândurile; gânduri, sfaturi foarte frumoase care ne-au fost amintite să le avem exemple, să le păstrăm mereu în minte, totdeauna să ne amintim și în viața noastră să știm cât mai mult să iubim, iar pe cei din jur să ii respectăm. Să fim oameni buni, să fim oameni altruiști, să fim oameni modești, sa fim oameni iertători.
Cu deosebită admirație,
Niculina Bunceanu
P:S: Intr-o dimineata am citit din volumul de poezii Vitralii din cuvinte si, fara efort, am reusit sa citesc toata cartea in ziua respectiva. In alta zi mi-a venit in vizita o prietena, a vazut cartea si m-a rugat sa-i citesc cateva poezii. Am facut-o cu deosebita placere, si ea s-a bucurat. Poezii scrise cu deosebit farmec.
La prima intalnire ii voi inmana dlui Badita si alte impresii de lectura.”
Camelia Obreja despre o poezie (deschizând cartea la întâmplare): „Caii, pag. 54. Primele două versuri sunt o adevărată încântare. Continuarea însă cade în prozaic; nu-i asta ceva rău sau greșit, doar că aveam alte așteptări după acest început: „Din povești, din vreo baladă, peste dealuri cu păduri/ Vin în vise, să mă vadă, negrii cai și roibii suri” (deși ar putea fi considerat, în anumite regiuni, un pleonasm „roibii suri”). Aș fi vrut să aflu motivul pentru care aceste nobile animale - cu atât mai nobile cu cât vin din povești și din balade, unde au întotdeauna însușiri fantastice și rol de ajutor de nădejde al eroului pozitiv – vin la acest om, poetul în speță. În schimb, continuarea face referire la trecerea timpului însoțită de schimbarea unor cutume, în fapt la ieșirea din actualitate a cailor ca animale de povară.”
Dumitru Bădiță - un cuvânt de încheiere/ răspuns: „Prin „roibi suri'” am vrut sa accentuez vremea trecută de demult - cai incăruntiti. Caii mei din copilărie au incaruntit odată cu mine! - NOSTALGIA.
Mulțumesc tututror celor care au trimis comentarii la poeziile mele.”
2. Ion Barbu sau „poezia ca prelungire a geometriei”:
Dumitru Bădiță: „Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a născut la 19 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţia matematică, continuându-şi, din 1921, specializarea la Gottingen, Tubingen şi Berlin. Tot în acest timp, Barbilian şi-a dezvoltat şi pasiunea pentru poezie afirmând că „poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa”, iar acolo „unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie”. A luat doctoratul în matematică, în anul 1929, cu teza „Reprezentarea canonică a adunării funcţiunilor ipereliptice” şi a devenit conferenţiar universitar (1932), profesor de Matematici elementare şi Axiomatică, apoi de Algebră şi Teoria numerelor la Universitatea din Bucureşti, iar, din 1942, profesor titular la Catedra de algebră a aceleiaşi universităţi. După anul 1930, principalele sale preocupări s-au îndreptat spre aritmetică, algebră şi geometria algebrică. ,,Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămînînd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”. Limbajul nou, sintetic, jocul simbolurilor din poemele sale constituie o cheie de iniţiere, un pitagorism poetic, poetul cantonându-se astfel într-o specie aparte de ermetism, pe care critica literară a epocii a numit-o “barbism”. A murit la 11 august 1961, la București.”
Ioan Al. Lupu: „Poetul Ion Barbu (matematicianul Dan Barbilian) a fost încadrat de istoricii și criticii literari din anii 60-70 (mai înainte de G. Călinescu) într-un careu de ași al poeziei interbelice, alături de Arghezi, Blaga și Bacovia. Accept, în principiu, această evaluare, dar, în cazul lui Barbu, aș mai adăuga pe aceeași scară ierarhică și alți poeți precum V. Voiculescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, poate Ion Vinea și mai aproape de zilele noastre (de ce nu?), Nichita Stănescu sau M. Sorescu.
Poetul Ion Barbu, citit mai ales de literați și inițiați și mai puțin cunoscut publicului larg iubitor de poezie, practică un lirism care a evoluat de la un parnasianism și simbolism moderat către un ermetism prin care încearcă să descifreze misterioasa ordine cosmică prin semne și simboluri codificate (ou, șarpe, cruce, sămânță) unele provenind din geometrie (unghi, pătrat, con etc).
„Joc Secund” este opera reprezentativă în care Barbu caută cheia descifrării sensului lumii.
O altă secțiune caracteristică a liricii lui Barbu este ciclul balcanic (pe tradiția modificată a lui Anton Pann și în spiritul lui Mateiu Caragiale). Versuri memorabile: „Dăm cu sâc/ din Isarlâk!”
Indiferent de interpretare și gust, Ion Barbu este un poet major, de mare originalitate, în care sensibilitatea este acoperită de o anvergură intelectuală remarcabilă. Pentru poeții de azi, merită să fie recitit.”
3. Creații proprii (poezie, proză scurtă sau un fragment dintr-o lucrare în proză, critică literară):
Ioan Al. Lupu: o poezie propusă în data de 25.03.2020:
Rugăciune
Doamne, pământul pe care ni l-ai dat e un bob de nisip
în Împărăția Ta fără margini, fără timp, fără chip
Ai pus într-o nevăzută balanță când VOM FI și când NU VOM FI
Ne-ai dat libertatea să pendulăm între noapte și zi
Ne-ai lăsat să urmăm tentații bune sau rele
pe cai șchiopi sau cai iuți
Ne-ai trimis, pe sus, îngeri de pază
dar s-au furișat, pe dedesubt, și îngeri căzuți.
De mii de milenii oamenii fierb vanități într-un etern alambic
Cei din vechime știau măcar că nu știu mai nimic
Cei recenți s-au crezut prometei când, cu tâmplele-n pumni, au aflat
că energia este egală cu m.c. la patrat
-o searbădă țintă din sandala Ta de-mpărat-
Doamne nu voi repeta dorința unui confrate mai mare
că vrem, Blasfemie!, să te pipăim pe spinare
Nu te vedem, dar te găsim în necuprinsa perfecțiune
pe care oamenii o caută zadarnic și în eter și în genune
Doamne, ți-am făcut temple, ți-am ridicat catapetesme
dar am rămas cu picioarele-n aceeași mocirlă
fără a putea adulmeca paradisiace miresme
Văd o bătrână plângând la Agnus dei,
pe scara bisericii care acum tace-n zăvoare, că a păcătuit;
a mâncat miel în Post, fără soroc.
Crucea de pe turla înaltă îi pare o spadă de foc
Știm că Ecclesiastul ne-o spune în cruntă strânsoare:
Nimic nu e nou, neamuri, sub soare!
Doamne, acum, ca și-n alte dăți,
când pământul se clatină să cadă în hău
Înclină balanța cu talgerul milei spre noi
Cei făcuți la-nceputuri după pecetea chipului Tău!
Dumitru Bădiță despre poezia „Rugăciune”, de Ioan Al. Lupu: „Ca de obicei, o poezie extrem de valoroasă și de profunzime!
Cei recenți s-au crezut prometei când, cu tâmplele-n pumni, au aflat
că energia este egală cu m.c. la pătrat
Genială! Felicitări!”
Alexandru Ciocioi a trimis următoarele două poezii pentru punctul 3. din ordinea de zi, lecturi din creații proprii, la ședința cu nr. 151 a cenaclului AntiM, din data de 01.04.2020:
Încă o dată
Merge drumul
Sub pași
Și eu cred
Că e noapte
Neterminată
Că stejarii
Care trec pe lângă mine
Vor să-mi spună povestea
Cum se năștea lumina
În ochii tatălui meu
Strivit
De o ploaie străină
După ce
S-au terminat trecătorii
Încă mai cred
În visul meu
De a răsturna
Răsăritul
Peste felia de pâine
Dăruită pietrei
Ce străjuie dorința
De a mai fi
Încă o dată
Să ai curaj
Să ai curaj
Să vii pe lume
Numai să vezi
Cum arată lumina
Și când ai apărut
Ai strigat la ea
Că nu o poți îmbrățișa
Cum ai fi vrut
Să ai curaj
Să mergi pe drum
Până se tocesc tălpile
Și se iscălesc
Pe câte o piatră
O picătură de sudoare
Peste pata de sânge
A unui bob de grâu
Să ai curaj
Să te lipești
De o coală de hârtie
Neștiind dacă un ochi
Pentru o secundă
Îți va da viață
Și-n urma ei
Vei deveni cuvânt
Dana Staicu: „Despre poeziile domnului Ciocioi chiar nu pot spune nimic. Tac și încă reflectez și caut să văd ce spune dincolo de frumosul, dincolo de esența, dincolo de Cuvânt. Fiecare cuvânt e încărcat de putere. Semantică. Și reduce la tăcere. La reflecție. Fapt care construiește lăuntric esențial.
Mulțumesc!”
Valentin Rădulescu, poezie pentru lectura la AntiM nr. 151:
Primăvară cu mănuși
Frigul ieşise la promenadă
Primele raze rămâneau indulgente pe stradă
Cu paşi şovăielnici apatici şi moi
Venea spre primăvară câmpia din noi
Văzduhul se cuibărise tăcut lângă stele
Amprentele-i vibrau suspendate inele
De aripi colorate mereu călătoare
Atârnau şi lacrimile noastre uşoare
Timpul vinovat de angoasele mele
Se juca prin oasele statuilor severe
Cu mănuşi primăvara urcată pe schele
Se purta cu puncte adverse de vedere
La umbra atâtor vorbe de gală
Pierdusem pe drum deceniu de roadă
Dar pântecele lehuz al gândului
O altă dreaptă coloană vertebrală
Dana Staicu despre „Primăvară cu mănuși”, de Valentin Rădulescu: „O poezie poznașă pe cât autorul. MULȚUMIM!! Mă inspiră versul ei alb. Mă îmbie să scriu vers alb. Ce greu pare!”
Dana Staicu, poezii trimise pentru lectură:
Nu crede o iotă din cele ce nu-s.
Contextul eteric, de noi mai presus,
din nori ne zâmbește înțelegător:
"Ce cruzi încă sunteți! Uitarăți de dor."
FII PURITATE !
Poate-ai crezut că te abandonară
toți zeii lui: „tu să nu ieși afară!”
Ce bine! În sfârșit ai să cobori
În tine însuți, tălmăcind fiori.
Ți-aduci aminte câtă răfuială
aveai de împărțit, ca din greșeală?
Ți-aduci aminte când sudalma ta
prea crud, nestăvilit rănea?
Întoarce-te în tine. Lasă loc
mirosului de flori de busuioc.
Fii bun și vertical cu-anume cel de lângă,
fiindcă doar astfel uita-va să mai plângă.
Rămâi al Celor Bune negreșit.
Să-ți fie Pacea bucurie, rit.
Te preocupă cel de lângă tine?!
Fă să îi fie bine. Bine. BINE.
Diavolescă e această frescă.
E societatea scenă romanescă.
Suntem atât de dezarmați în epilog
încât rămâne doar să vă invit șirog:
Luați în serios ce ni se-„ntâmplă”!
Noi am cerut, cu tâmpa noastră tâmplă.
Am fost urâți și răi?? Ni s-a răspuns.
Să mulțumim ar fi îndeajuns.
Măi, omule ce ești, și măi, creștine,
Iubește, Iartă, celui rău fă Bine!
Doar în puterea ta stă ca relele să lepezi.
Fii puritate-asemeni acelor unde repezi.
(Dana Staicu -26 martie 2020).
FĂRĂ PATĂ
Nu pierde nădejdea. Mass-media zbiară
când tu și cu tine, uciși ca de fiară,
muriți sub atacul demonicei roți.
Tu CREDE în Bine, și CREDE că poți.
Nimic nu înfrânge. Învinge-vei toate.
E ziua de mâine a noastră -socoate.
Puternic în tine doar spiritul fie
și uită de jale și de nostalgie.
Ai milă de tine. Te rupe de "știri".
Ascultă Înaltul divinelor firi.
Nu vreau să te-ngroape minciuna-nfocată. Rămâi.
Pur în suflet. S-auzi. Fără pată.
(Dana Staicu -29 martie 2020).
ÎNTINE IUBIRE CE VINDECĂ ȘADE !
E lumea jăratec. Și scrumul mocnește.
Uitarăm aproape vorbi românește.
Ni-i frică de viruși?! Nu ei ne omoară,
ci vorba urât aruncată-ntr-o doară.
În suflet ranchiună purtăm și trufie.
Uitarăm de-a dreptul ce-nseamnă să fie în noi
Dumnezeul a toată faptura, în schimb,
samavolnic, urâm. Ura!! Ura!!!!!!
De ca și cum fuga de tine îți este, mai bine solie îți adă, și veste.
În tine Iubire ce vindecă șade.
Te spală pe suflet, creștine, se cade!
(Dana Staicu - 29 martie 2020).
TOYOU, MY SPECIAL
You are my tender, delicate.
You are my Fortune. Not too late.
You are to be my lover an Eternity.
Oh, Mister K., what happyness you'llbe to me!
Someday this life will be so Pink.
Someday We both such life willdrink.
You are my special all the time.
Thanks, dear Lord! You heard myclaim.
I don't forget you are a Star.
I do not want forget. You Are!
My love is all I want to give
To You, my Special. Inclusive.
(Dana Staicu -29 martie 2020).
Dumitru Bădiță, o poezie „nouă”:
Rondelul pericolului
Se lasă peste toate înnoptarea
Nori sângerii par flăcări în apus
Zeul luminii-n ele e răpus
Și-ncet, încet se estompează zarea
Regimul nopții iar nis-a impus
Umbra tăcerii-nvăluie-așezarea
Se lasă peste toate înnoptarea
Nori sângerii par flăcări în apus
Îngerii nopții-ncep organizarea
Și ordinul suprem este transpus
Tot omu' la pericol e expus!!!
De s-ar opune-ncepe acuzarea.
Se lasă peste toate înnoptarea.
Concluzii:
Camelia Obreja: „A fost o experiență interesantă acest mod de realizarea a întâlnirii noastre.
Mulțumesc celor care au dorit să ia parte la acest experiment și au avut cuvinte de zis despre cartea discutată și/sau poezii de oferit spre lectură colegilor.
Deși, în mare parte, cei care au participat, au răspuns solicitării, mă declar oarecum frustrată de volumul mare de muncă, muncă haotică pe care a trebuit să o desfășor pentru a fi intermediar între membrii cenaclului. De aceea zic că ar fi fost mult mai simplu (pentru mine, dar nu numai) și mai directă comunicarea dacă fiecare ar fi trimis mesajul sau mesajele pe care dorea să le transmită direct către toți membrii cenaclului. În continuare nu știu dacă cei care nu și-au dat acceptul pentru a comunica adresele de mail mai departe au dorit sau nu să participe la această întalnire (caz în care le-am bombardat mailul cu mesaje pe care nu le vor deschide!) și, probabil, nici nu voi afla vreodată.”
Dana Staicu: „Ați fost minunați. La înălțime. Continuăm. E, după cum spuneam și în articol, o modalitate de creștere spirituală, de trecere la un alt nivel de conștiință. Superior. Tot ce ni se întâmplă e trambulină către mai sus, către mai bine.
Să Mulțumim, să ne cerem iertare și să continuăm. E tot ce avem de făcut.
Drumul pe care îl avem de parcurs e Înainte!
Vă Mulțumesc cu inima!
Seară în pace și bucurii!
Și eu am trimis mail multor colegi de-ai noștri. Vor afla în timp, pentru că suntem constrânși cumva să „operăm” astfel.
Și nu are cum fi decât BINE. Știm cu toții asta.
MULȚUMIM!”
Mihaela-Mariana Cazimirovici: „Vă mulțumesc mult, prieteni și colegi buni, creatori cu inimi mari și puternice!
Chiar dacă nu am contribuit azi cu scrieri, vă citesc cu bucuria soarelui care privește noile flori ale primăverii!
Vă felicit și îmi doresc să ne revedem cu toții cât mai curând!”