Proces-verbal
Încheiat azi 21.06. 2018 la şedinţa cu nr. 107 a cenaclului literar « AntiM »
Participă: Camelia Obreja, Mircea Gabriel Tănăsescu, Ioan Al. Lupu, Valentin Rădulescu, Cornelia Vișan, Mariana Davidescu, Ion Aluneanu, Mircea Popescu, Dana Staicu, Alexandra Vișan, Dorel Gheorghe Vidrașcu, Maria-Magdalena Aluneanu, Aurelia Vișan, Nicolae Boițeanu.
Ordinea de zi :
1. Mircea Gabriel Tănăsescu –poezie, lectură şi discuţii;
2. Versuri pentru anotimpul reînvierii – concurs de catrene pe tema primăverii;
3. Lecturi din creaţia proprie.
1. Dna Camelia Obreja mulţumeşte domnului Mircea Gabriel Tănăsescu şi soţiei acestuia pentru găzduirea prezentei şedinţe de cenaclu la Moara Vlăsiei. Prezintă activitatea literară a acestuia şi propune membrilor cenaclului să descopere în poemele prezentate spre discutare noutăţille stilistice, desprinderile de retorica poetică deja cunoscută şi să-i facă recomandări pentru evoluţia sa viitoare ca poet.
M. Tănăsescu dă citire poeziilor supuse discuţiei : La Alba Iulia, În adâncuri, Dac-aș putea…, Ape-ntinse, Am fost și noi cândva copii, Himerele, Când mâinile, Rondelul furtunii și Plouă.
C. Obreja – poemele prezintă o tematică variată, structuri variate, stăpânește din ce în ce mai bine tehnica rondelului, poate publica fără probleme într-un volum tot ce a prezentat astăzi.
D. Vidraşcu – Gabriel Tănăsescu este de profesie inginer, se vede în creaţiile sale care sunt susţinute de logică ştiinţifică. Divinitatea l-a hărăzit poeziei dându-i şi bobul de talent. A păstrat fibra omului de la ţară, merită o sărutare de mână bătătorită. G. Tănăsescu ştie să asculte şoapta firului de iarbă. De aici îşi trage seva şi inspiraţia poetică. Mai sunt unele probleme de ordin prozodic, dar dânsul receptează auditiv şi afectiv, majoritatea creaţiilor pot fi cântate, chiar dacă unele accente pe cuvânt cad greşit; observaţiile în acest sens i le va face direct. Resimte o mare plăcere şi bucurie la lectura poemelor sale; acestea îl fac să retrăiască emoţii din copilărie (în acest sens evocă nostalgic o pereche de opinci purtate la acea vârstă). Din când în când reciteşte poemele lui G. Tănăsescu. Îl sfătuieşte să fie mai obraznic, este de o modestie care-i ascunde talentul şi sensibilitatea. G. Tănăsescu ştie că nu poate vindeca « cancerele » omenirii, dar încearcă să tansmită ceea ce simte pentru a ne face mai oameni.
N. Boiţeanu, reprezentant al primăriei Moara Vlăsiei, invitat la cenaclu, informează despre vizita făcută la Puhoi, Republica Moldova, unde M. Tănăsescu a citit un poem dedicat lui Ştefan cel Mare; poezia a rămas în sat, pentru a fi învăţată de elevii de acolo.
I. Aluneanu - M. Tănăsescu se înscrie în galeria scriitorilor proveniţi din alte zone decât cea a literaţilor, dânsul «forjează» vorbele, mesajul este direct, nu învelit în metafore «fiţoase» .
V. Rădulescu – îl cunoaşte de mult timp pe M. Tănăsescu, este un posedat de creaţie; trăirile puternice îl obligă să scrie, oriunde ar fi, se gândeşte la poezie. Pasionat şi de istorie, dă dovadă de un patriotism fierbinte în evocarea trecutului istoric al patriei noastre. Este printre ultimii creatori ce scriu poeme patriotice în contextul socio-politic actual al ţării noastre. Trebuie să ne întrebăm ce tip de poezie patriotică poate ajunge să mişte sufletele tineretului român din ziua de azi. Poemele sale cu tematică socială sau politică sunt de sorginte paşoptistă, clasică, cheamă la unire. Remarcă aplecarea către natură. Are şi nuanţe filosofice în poemele care evocă anii copilăriei sau deplâng destinul inexorabil al omului. Îi place poemul «Apele-ntinse», pe care îl vede ca o metaforă a rolului creatorului de a lăsa ceva nemuritor în urma trecerii sale prin lume. Din punct de vedere structural, poet clasic, M. Tănăsescu privilegiază forma fixă, propice tematicii; este o poezie cuminte, simţită, pătrunsă de sentimente profunde. Îl felicită pentru sensibilitate şi patriotism.
D. Vidraşcu – precum Eminescu, M. Tănăsescu nu spune România, ci Dacia. Îi lansează provocarea de a renunţa la rimă şi de a-şi încerca pana în creaţii moderne, cu rimă albă.
M. Popescu – în ziua de azi, poezia patriotică, poezia în general, se scrie cu totul altfel. Îi face observaţii asupra regulilor ce trebuie respectate în alcătuirea rondelului, oferă o sugestie de schimbare a locului unui vers din rondelul prezentat.
Al. Vişan – nu crede că un creator trebuie să se înregimenteze cu de-a sila unui curent numai de dragul de a fi « modern ». Diferenţierea se face doar între poezia bună şi cea slabă. Fiecare creator îşi are publicul lui, aşa cum se întâmplă în toate artele. Esenţial este ca mesajul să treacă, să emoţioneze, să determinere flecţia şi luarea de atitudini. M. Tănăsecu este un « povestitor » în versuri, epicul ocupând o mare parte din structura poemelor sale. Remarcă şi latura satirică a creaţiei sale, exemplificând cu rondelul « Ploaia ». Îi atrage atenţia asupra folosirii conectorilor de cauzalitate sau concluzive (pentru că, căci, aşadar, deoarece, etc.) care duc poemul în sfera logicii şi ştirbesc din mirajul poeziei. La fel se întâmplă şi cu tendinţa moralizatoare care se face prea des simţită la finalul unor poeme; trebuie să-l lase pe cititor să tragă concluziile, nu să le predice. Şi cu toate acestea, poezia sa place, atinge sufletul, calmează dureri. Oare nu este acesta rolul actului creator ?
2. Al. Vişan propune colegilor săi din cenaclu şi invitaţilor un răgaz de 10 minute în care să creeze un catren dedicat primăverii, care poate fi nostalgic, satiric, religios, descriind reînvierea naturii sau primăvara vieţii…
Se citesc creaţiile ad-hoc şip reşedinta cenaclului notează catrenele cu note de la 1 la 10 ; declară apoi câştigătorul concursului.
3. Lecturi din creaţia proprie (Poemul Like):
M. Tănăsescu - Baladă
I. Lupu – Pro Poesis
V. Rădulescu – Amintiri
M. Popescu – Nesiguranţă
D. Vidraşcu - Poveste cu parfum de Afrodită
Se votează, iar poemul cu cele mai multe voturi, declarat « Poemul Like », este « Poveste cu parfum de Afrodită ».
Camelia Obreja anunţă data şi locul întâlnirii viitoare a membrilor cenaclului.
A consemnat Alexandra Vișan