Proces-verbal
Încheiat azi, 21. 03. 2018 la şedinţa cu nr. 101 a cenaclului „AntiM”.
Sunt prezenți: Camelia Obreja, Florin Anghel Vedeanu, M. Ariana Ivănescu, Mircea Popescu, Ioan Lupu, Mariana David, Mihaela-Mariana Cazimirovici, Rodica Indrieș, Florin Grigoriu, Emil Mărin,Valentin Rădulescu, Dorel Gheorghe Vidrașcu, Maria Munteanu, Maria Udrea, Dumitru Bădiță, Alexandru Ciocioi, Liviu Zanfirescu, Daniela Konovală, Mircea Gabriel Tănăsescu, Alexandra Vișan.
Ordineade zi:
1.Proză, Florin Anghel Vedeanu – lectură şi dicuţii;
2.Un autor, o poezie – G. Apollinaire, Le Pont Mirabeau;
3.Lecturi din creaţia proprie.
1. Florin Anghel Vedeanu citește un fragment intitulat Ploaia de vară, din romanul în lucru Oameni vii.
D. Vidraşcu – nu a urmărit textul cu privirea. I-a plăcut din cele auzite că prozatorul Vedeanu a „pictat” cu penelul imagini care-l dezvăluie pe poetul Vedeanu. Fl. Vedeanu are, prin structura sa, preocuparea de a căuta locurile din care a pornit în lume. Face o paralelă cu romanul „Voievodul din Teleorman”, referitor la originea teleormăneană a scriitorului. Ceea ce scrie Vedeanu este captivant. Urcuşul său către castelul scriitoricesc este frumos, autorul este demn de luat în seamă în viitor, mai ales de către critici. Îi atrage atenţia să renunţe la unele expresii repetitive. Fl. Vedeanu poate şi trebuie să scrie frumos, expresiv.
I. Lupu – proza lui Fl. Vedeanu este o revelaţie, este un prozator cu un talent narativ deosebit, din familia scriitorilor „sudişti”; are o mare autenticitate în exprimare, are inserţii de ficţiune în descriere. I se pare totuşi că schiţa prezentată nu este foarte reprezentativă pentru stilul lui. Oricum, Fl. Vedeanu este un autor complex, un viitor romancier despre care se va mai auzi.
L. Zanfirescu – Începutul textului caracterizează dualitatea personajului Vladu. Se descrie apoi furtuna, cu intruziuni ale gândurilor personajului şi cu sclipiri metaforice. Predomină imaginile apocaliptice. Arta autorului constă în a crea o dinamică impresionantă a fenomenului natural.
V. Rădulescu – textul este o pastişă după C. Hogaş. Face nişte observaţii asupra folosirii incorecte a semnelor de punctuaţie. Nu este de acord cu utilizarea excesivă a punctelor de suspensie.
M. Popescu – proza lui Fl. Vedeanu i se pare a înregistra un real progres. Observă totuşi predominarea excesivă a descrierii. Citează câteva cuvinte din începutul textului care sună pretenţios, stricând armonia stilistică a acestuia.
Fl. Grigoriu – textul este interesant, evocă o lume, o stare, o pedeapsă. Este o răzbunare a pământului. Frumuseţea descrierii este umbrită de dualitatea scriitor-personaj între care sunt diferenţe mari. Scriitorul se exprimă pompos. Atrage atenţia asupra unor pleonasme şi repetiţii supărătoare, asupra unor aliteraţii. Are îndoieli asupra aprecierii juste a criticii în privinţa acestui text. Convine totuşi că autorul are condei de scriitor.
M. Cazimirovici îi atrage atenţia autorului asupra inutilităţii explicaţiilor scriitorului despre personaj. Cititorul trebuie să tragă singur concluziile, nu să-i fie servite pe tavă. Îi atrage atenţia asupra unor probleme de lexic ce dăunează unităţii textului. Se mai referă şi la faptul că paragrafele sunt prea lungi, este nevoie de mai multe alineate, spre a nu obosi cititorul.
Drept răspuns la observaţiile şi aprecierile făcute, Fl. Vedeanu afirmă că nici măcar nu l-a citit pe Calistrat Hogaş. În privinţa folosirii punctelor de suspensie, ne îndeamnă să-l citim pe Le Clezio, deținătoral Premiului Nobel pentru literatură, care utilizează acest procedeu pentru a sugera procesele de gândire, ezitările şi îndoielile personajelor sale.
2. Alexandra Vişan prezintă via Internet poemul în interpretarea lui G. Apollinaire, apoi dă citire textului original şi a propriei traduceri a acestuia. Cere părerea colegilor despre semnificaţia poemului.
M. Cazimirovici - poemul este o metaforă a ireversibilităţi şi în acelaşi timp a stabilităţii timpului.
Fl. Grigoriu – poezia vorbeşte despre om, este o poezie a celor patru anotimpuri, o poezie citadină. Podul va rămâne, este o metaforă a eului creator ce va dura peste timp. Dâmboviţa nu este cântată în poezia românească, dar este cântat podul Grand. Este sugestivă poziţia versurilor în poem.
M. Tănăsescu – podul, reperul fix de pe care priveşte poetul apele Senei - apa, elementul mobil, este o metaforă pentru stabilitatea sentimentului de regret pentru iubirea pierdută.
Al. Vişan face câteva observaţii pe text privind modernitatea poemului, înscrierea acestuia în curentul simbolist cu trecere spre expresionism; face referiri la metrică, la interpretările diferite ce se pot da mesajului în lipsa punctuaţiei, la valoarea unor aliteraţii şi la semificaţia profundă a repetiţiilor în economia poemului.
V. Rădulescu aminteşte că se împlinesc 100 de ani de la moartea lui G. Apollinaire şi se referă la căteva elemente autobiografice (a iubit femeile, a frecventat cafenelele literare). După dânsul, acţiunea poemului se „desfăşoară” sub pod, totul este trecător, precum apele Senei.
M. Popescu aduce alte argumente bazate pe text privind modernitatea lui Apollinaire, susţinând pe de-a-ntregul afirmaţiile doamnei Al.Vişan.
3. Lecturi din creaţia proprie și concursul Poemul Like:
M. Tănăsescu – Pe urmele lui Wilhelm al III-lea
D. Konovală – Un sertar prea plin
M. Udrea – Un vers, un gând, o clipă
M. Munteanu - Inundaţiile
E. Mărin – De ce?
Fl. Grigoriu – Ubicuitate
R. Indrieş – Nu mai vrem
I. Lupu - Visul podgoreanului de la Măcău
M. Popescu – O, tempora...
M. Ivănescu – Dispersonal
Fl. Vedeanu - Dialog ziua
Concursul Poemul Like are ca prim câștigător, în urma voturilor participanților la ședința curentă, poemul Un sertar prea plin, al Danielei Konovală.
Dna Camelia Obreja anunţă tematica şedinţei viitoare.
A consemnat Alexandra Vișan