Proces-verbal
Încheiat azi, 7.06. 2018, la şedinţa cu nr. 106 a cenaclului literar «AntiM».
Participă: Obreja Camelia, Alexandra Vișan, Mihaela Cazimirovici, Mircea G. Tănăsescu, Rodica Indrieș, Maria Udrea, Mihai Valentin Gheorghiu, Dumitru Bădiță, Ioan Lupu, Mircea Popescu, Florin Grigoriu, Valentin Rădulescu, Emil Mărin, Dana Staicu.
Ordinea de zi :
1. Mihaela Mariana Cazimirovici – Personajele cehoviene şi revenirea la normalitatea din cer, eseu literar – lectură şi discuţii ;
2. Discuție „Titu Maiorescu– Punctul 0 al criticii ”;
3. Lecturi din creaţia proprie.
1. M. Cazimirovici dă citire eseului propus spre discutare.
V. Rădulescu se întreabă dacă eseul este o specie a criticii literare şi dacă aceasta este creaţie literară sau nu. Discuţia asupra textului propus ar trebui să răspundă şi la această întrebare.
Fl. Grigoriu – eseul nu îl convinge, sintagma „normalitatea din cer” este confuză. După părerea dânsului, eseul ar trebui să scoată în evidenţă cu mai multă pregnanţă mesajul piesei în conformitate cu titlul, nu să descrie personajele şi trăirile lor.
M. Udrea – propune modificarea unei părţi a titlului în „speranţa revenirii la normalitatea din cer”.
I. Lupu – trama dramatică la Cehov este una de fundal, ordinea prestabilită în mari spaţii ruseşti, dar şi pasiunile istovitoare specifice sufletului rus. De aceea piesele sale sunt apreciate încă în lumea întreagă. Întrebarea la care personajele trebuie să răspundă este „cum ne trăim viaţa?”. Face referire în acest sens şi la dramaturgia americană, dar şi la piesa „Trei surori”, văzută la Berlin, unde a remarcat jocul autentic, trăirea intensă a actorilor ruşi în piesele ruseşti.
M. Popescu – Cehov este un mare scriitor. Talentul său în a dezvălui specificul sufletului rus se dezvăluie şi în nuvelistica acestuia. În piesele sale, intelectualii din provincie au visuri mari, trăiesc nereuşite, cad în alcoolism, depresii, ajung la suicid. În analiza pieselor sale, trebuie să avem în vedere şi contextul social şi economic al Rusiei acelor vremuri, reprezentat de o parte din personajele piesei.
Al. Vişan face o scurtă prezentare a genului numit eseu literar, cu asemănările şi deosebirile sale faţă de eseul argumentativ şi propune o şedinţă specială dedicată eseului. Literar sau nu, eseul trebuie să conţină o introducere care să enunţe o idee originală, să descrie un fenomen, să pună o întrebare problematică pe care apoi să o dezvolte prin argumente pro şi contra însoţite de exemple concrete şi să ajungă la o concluzie care să lase posibilitatea unor dezvoltări ulterioare ale ideii. Analizează apoi pe text măsura în care propunerea dnei M. Cazimirovici răspunde acestor cerinţe.
M. Cazimirovici mulţumeşte pentru atenţia acordată încercării sale într-ale eseisticii, recunoaşte că titlul conţine o metaforă ce se pretează la confuzii. Iniţial, nu a vrut să-şi caracterizeze textul drept eseu. Doreşte să înveţe cum se scrie un eseu adevărat.
2. În deschiderea discuţiei despre contribuţia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea criticii literare româneşti, dna Camelia Obreja dă citire unui text din opera acestuia privitor la critică şi la spiritul critic.
E. Mărin contestă întâietatea lui T. Maiorescu în critica română, dând exemple de încercări critice ale înaintaşilor acestuia.
Fl. Grigoriu – Maiorescu a fost mai mult politician decât critic literar; au apărut şi alte lucrări critice despre Eminescu înaintea lui T. Maiorescu. Vorbeşte şi de rolul jucat de acesta în ascunderea manuscriselor eminesciene. Consideră că articolul „Contra direcţiei de azi din literatura română” a fost un atac la adresa scriitorilor ardeleni.
Al. Vişan – T. Maiorescu s-a contrazis de la o lucrare la alta. A susținut ideea „artă pentru artă”, catarsis, pentru că era în spiritul vremii, al filosofiei germane, dar când a vorbit de teoria „formelor fără fond” s-a contrazis. Cerea sădirea elementelor moderne și nu preluarea lor ca atare. A identificat principalele probleme cu care se confrunta orizontul cultural românesc; aceasta este contribuția sa.
C. Obreja – T. Maiorescu a făcut foarte bine profitând de conjunctura politică pentru a-şi susţine ideile privind modernizarea literaturii autohtone.
V. Rădulescu îi recunoaşte însemnătatea ca iniţiator al criticii profesionale în literatura română.
M. Tănăsescu citează din T. Maiorescu un fragment privitor la rolul pe care trebuie să-l joace tineretul în dezvoltarea şi promovarea literaturii române.
3. Lecturi din creaţia proprie și concursul Poemul Like:
M. Tănăsescu – Cinci fotografii
R. Andrieş – La întâmplare
M. Udrea – Copilărie
V. Rădulescu – (fără titlu inițial, numită apoi Și zidul creștea)
D. Staicu – Vreau să spun
E. Marin – Condiţii
V. Gheorghiu – Eu mă mişc în nemişcare
D. Bădiţă – Oaia pierdută
I. Lupu – Scrisoare anacronică
M. Popescu –Întrebări
Câștigător al concursului Poemul Like, în urma voturilor exprimate de participanții la ședința de cenaclu curentă, este poemul Și zidul creștea, de Valentin Rădulescu.
Preşedinta cenaclului, Camelia Obreja, mulţumeşte participanţilor pentru contribuţia adusă la desfăşurarea şedinţei de cenaclu şi anunţă data şi tematica viitoarei întâlniri.
A consemnat Alexandra Vișan