Ședința cu nr. 218, din 8 martie 2023, a Cenaclului AntiM
Ordinea de zi: „Arta conversației” cu scriitoare de ieri și de azi - lecturi și impresii; lecturi din creații proprii.
Participă: Mircea Popescu, Mihai Matei, Mihaela Ionescu, M. Ariana Ivănescu, Marius Ionescu, Liviu Zanfirescu, Victor Michail Stignițeanu, Niculina Bunceanu, Maria Munteanu, Marilena Caraghiaur, Camelia Obreja, Ana Maria Constantinescu, Oana MIhaela Gîdea, Domnica Bârhoată, Mihai Ivanciu, Elena Sendroiu.
Scriitoare de ieri și de azi
M. Ariana Ivănescu citește poezia „Conspirație”, de Nina Cassian (centenar în 2024)
C. Obreja citește primele paragrafe din proza scurtă „Mesigru”, de Dumitrița Stoica, din „Literatura la feminin - O antologie”, 2021, în care autoarea povestește despre „prima lectură memorabilă” din viața sa, „Povestea a doi pui de tigru, numiți Ninigra și Aligru”, de Nina Cassian. Alte (câteva) nume din antologie: Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu, Liliana Ursu.
V.M. Stignițeanu citește „Poemul femeii care iubea aprimăvara”, de Magda Isanos
N. Bunceanu citește poezia lui Liviu Zanfirescu, închinată primăverii și femeii, „Murmur de reverii”
L. Zanfirescu citește din volumul de poezie al lui Iacob Voichițoniu, „Slugă la îngeri”, poeziile „Rămâi așa”, „Alb de martie”, „Lecția de frangleză”, „Blues”
M. Munteanu recită poezia proprie „Menirea” („prin lume suntem călători”)
E. Sendroiu amintește de Hortensia Papadat-Bengescu, o scriitoare care descrie societatea, ale cărei cărți lecturate „formează intelectual”
M. Ivanciu admiră creația Marilenei Caraghiaur
Oana Gîdea răspunde „Eu” la întrebarea „Care este autoare preferată?”, și adaugă că îi place Eminescu
Marius Ionescu amintește de Ileana Vulpescu și volumul de proze „Candidații la fericire”
Sunt amintite numele unor scriitori, poeți care au scris proză și versuri despre/ dedicate/ închinate femeii și iubirii: Mihai Eminescu, William Shakespeare, George Bacovia, Ion Minulescu, George Topîrceanu, Marcel Proust, Francesco Petrarca, Florin Saioc, Nichita Stănescu, Zaharia Stancu
M. Ariana Ivănescu vorbește despre Tudor Mănescu și citește poeziile Autoportret, Autonecrolog și Autoepigramă
Lecturi din creații proprii
M. Popescu citește două rondeluri: Rondelul jurămintelor, din vol. „Sacoșa cu metafore”, și Rondelul gurii mici, din vol. „Solilocviile pitecantropului mizantrop”
M. Ivanciu citește „Mama”, un catren
M. Matei recită „De ziua ei”
Mihaela Ionescu citește proza scurtă „Ca-ana-bis”
M. Ariana Ivănescu citește câteva catrene (au numere, iar primul rând poate fi titlu): La cenaclu, Critica, 99 - Legende cu semne șterse, 66 - Artificiul produs de cărturari, 68
Constatinescu citește poezia proprie „Trandafirul”
Marius Ionescu citește poezia proprie „Destin de cântec”. Apoi recită „Celei din urmă”, de Ion Minulescu
L. Zanfirescu citește două poezii: „Esență lirică” și „Odă primăverii”
V.M. Stignițeanu citește poezia „De ziua mamei” („născut din tine, dar și din bunul Dumnezeu”)
N. Bunceanu citește „Îți închin azi ție odă”
D. Bârhoată (70 ani, bună recitatoare) citește „Dorință de actriță” („poezie naivă”), „Călăuza”, „Lungul nasului”
M. Munteanu recită „Simona Halep”, „Tricolorul” (le-a mai recitat și în alte ședințe)
Oana Gâdea citește „Ziua mamei”
M. Caraghiaur citește o proză scurtă intitulată „Cel mai scump cadou”
M. Popescu citește „Alb, negru și galben”
M. Caraghiaur citește „Îndemn universal: să vă iubiți”
O ședință tumultuoasă!
A consemnat C. Obreja
Autoepigramă, de Tudor Măinescu
Puţin voios, puţin mâhnit,
Puţin temut, puţin iubit,
Puţin poet, puţin artist,
Şi chiar puţin epigramist.
„Poemul femeii care iubea primăvara”, de Magda Isanos
Va veni primăvara.
Florile pe creștete-or duce
lumina care luce-străluce
a soarelui
și-a marelui
anotimp visător.
,,Floare, răsai...
va murmura lumina de mai.
Aripe
se vor desfășura în prielnice clipe,
și fiece lucru va fi prelungit în umbra de taină.
Pentru dragoste îmbrăcînd o altă haină,
și totuși sfărîmicios, pieritor,
va fi și floare și om și zbor.
Ce rămîne ?
Urîtă-ntrebare...
Cine-a scornit-o oare ?
Cine-a scornit vorbele ,,astăzi și ,,mîne ?
Ca și cînd n-ar fi totul veșnic,
și soarele și lumînarea din sfeșnic,
în măsura-n care ard și există...
Tu nu fi tristă.
Privește:
lumina cade-n flori, se rotește,
se face fluture și albină.
Umbra, și ea ca o apă,
lunecă nu știu cum și ne scapă,
apoi se umple de luceferi. E noapte.
Toate-acestea într-o zi vor fi coapte.
Florile din pomi vor fi mere.
Cîntecul din iasomii - tăcere.
și stelele - pulbere-n vînt și părere...
Tu cîntă și nu te teme.
Mai înainte de vreme
nu vei muri.
Vei culege și vei huzuri
în lungă toamnă.
Vei ști ce-nseamnă
cu aripa lor cocorii pe cer
și pe pămînt ce scrie plugul de fer,
însă nu vei ști toate.
Umbrele și luminile neîmpăcate
vor juca pe mînile tale-nghețate.
Și tu vei zîmbi.
Puținul sînge ce te va-ncălzi
va fi încă prețios și viu.
Și-n moarte vei intra mai tîrziu,
ca-ntr-o apă
răcoritoare.
Ce oră e oare ?
Cine mă scapă
și cine-mi vine în întîmpinare ?
Tu ești, tovarăș al tinereții,
din anotimpul privighetorilor,
stăpînul tuturor florilor
vieții.
Vrei să mă iei ? Dar unde ?
Umbrele noastre-acuma vor pătrunde
taina cea de pe urmă. Tăcere.
În paradis nu-s vegetății efemere.
Nici rîuri ce-ngheață.
Să mergem dar, cu soarele-n față.
Mă părăsești, viață...
Lumina fuge. Unde-s minunile ?
Nu pot muri ca sălbătăciunile,
în resemnare și pace.
Am iubit pămîntul.
Fiecare umbră aruncată pe el.
Zborul fiecărui porumbel.
Și cîntecele pe care le șoptea vîntul.
Acum mă părăsesc colorile
ca niște păsări sperioase.
Amintirile se usucă, și florile
cad lovite de-o mînă misterioasă.
Cine spune : ,,Dormi, iubita mea,
s-a stins blînda stea,
dormii...
Și anii mei vor cădea, uniformi,
în uitare,
despoiați de calda suflare
a povestitorilor răsfățați.
O, ridicați-mă încă-ntre perne, oameni ciudați,
fără chipuri și fără umbră.
Văd soarta mea sumbră
în ochii voștri solemni.
Să nu mă-ndemni
să mă închin, părinte.
Picăturile sîngelui meu sunt sfinte.
Să mergem tovarăș al tinereții,
din anotimpul privighetorilor,
stăpînul tuturor florilor
vieții.