Cenaclul AntiM nr. 205, 17.08.2022
Prezența: Mircea Popescu, Elena Vizir, Rodica Indrieș, Valentin Rădulescu, Mihai Valentin Gheorghiu, Gheorghe Țiclete, Ioan Rațiu, Ioan Al. Lupu, Victor Michail Stignițeanu , Camelia Obreja, Geo Călugăru, Dana Staicu, Mihai Matei.
Ordinea de zi:
1. „Epigrama – o floare la butoniera literaturii”, discuție propusă de V. Rădulescu ( autor al volumului „Recurs la codul PIN – helpigrame” și coordonator al culegerilor de epigramă „Încondeieri” și „Venin de literă”),
2. Lecturi din creații proprii.
1. Epigrama – o floare la butoniera literaturii
Au participat la discuții despre epigramă:
V. Rădulescu: a prezentat cele trei volume de epigrame, a citit câteva epigrame ale sale și ale colegilor antologați ca exemplificare pentru ideile susținute: „fiecare epigramă are miezul ei”, indiferent dacă tematica este socială, ca în „Venin de literă”, sau se adresează, cu „înțepături amicale” colegilor, ca în „Încondeieri”, etc.
G. Țiclete: epigrama face parte din literatură, având, printre altele, rol educativ. Se realizează adesea „dialoguri pe epigramă”.
G. Călugăru: incontestabil, Elis Rîpeanu este „regina epigramei”. Amintește un volum de epigramă adună vreo 90 de nume de scriitori de epigramă, dintre care mulți academicieni, scriitori de seamă din domeniul poeziei sau prozei.
I. Rațiu (autor al unui volum de epigrame publicat în urmă cu 10 ani): valoarea epigramei este dată de calitățile autorului, la izvoarele ei stau spontaneitatea și rafinamentul, pornind de la un catren cu poantă, o săgeată cu zâmbet (care nu deranjează, nu jenează, nu zgândăre) plus inspirație și cultură. În epigramă descoperi poetul („minimalist cu bătaie lungă: punct ochit, punct lovit”).
Nu oricine tolerează epigrama, avem reacția orgoliilor în fața provocărilor, și atunci epigrama, din mijloc de a da o pildă sănătoasă, devine scânteie care poate declanșa un incendiu.
Tot epigrama este o modalitate de a etala virtuți ale limbii române: multitudinea de sensuri ale cuvintelor și expresiilor.
I.Al. Lupu: epigrama e specie a genului liric, are deci locul ei demn în literatură; este populară și deosebit de răspândită: există festivaluri de epigramă, este ușor de publicat și de reținut; multe personalități literare (precum Voltaire) au scris epigrame.
M. Popescu: câteva precizări despre istoricul epigramei, despre țări europene unde se scrie și este apreciată epigrama (după opinia sa); mai sunt tineri care să scrie epigramă?
E. Vizir: câteva nume de epigramiști (specializați) de peste Prut.
G. Călugăru: citește din volumul propriu de „catrene”, numit „Pe cărări de epigramă”.
M. Popescu și M. V. Gheorghiu citesc epigrame proprii.
2. Lecturi din creații proprii
E. Vizir: poemul „Ego on”
M. Popescu: poezia „Accident”
R. Indrieș: poezia socială „Planuri ascunse”
D. Staicu: poezia de dragoste „Mă-mpletesc cu tine”
M. Matei: poezie socială mesaj
V. Rădulescu: propune o poezie al cărui autor nu îl dezvăluie, „E poate-o zi precum oricare alta”; citește două poezii proprii („în stil ciocioiesc”, remarcă I. Rațiu): „Astăzi a murit un nimeni” și „La poarta copilăriei” (toate cele trei poezii au ca titlu primul vers).
Astăzi a murit un nimeni
nevindecat de tăcere
Sub o sabie de lumină
s-a făcut cenușă
în amintirea nașterii
O apă de taină
a început să curgă sfioasă
între maluri
În urmă
o piatră dezvelită de aer
a rămas în genunchi
La poarta copilăriei
osteneala anilor
așteaptă
o caleașcă de aer.
Ea
copilăria
s-a ascuns
după geana timpului
căutând jocul
de-a întoarcerea.
Clipele
închise cu lacăt
gem
visând
sânul mamei.
M. V. Gheorghiu: „Rondelul ridurilor”
I. Rațiu: o epigramă ecou la o lansare (din 16 august 2022, a unui volum de poezie patriotică de V. Ciucă, la cenaclul literar ing) și poeziile „Fără motiv” și „Cântec” pe care le reluăm mai jos.
Fără motiv
Într-o noapte m-ai pierdut
Între lacrimi și sărut
Vântul întreba de tine
Eu speram să-ți fie bine
Ploaia cobora din stele
Printre gândurile mele
Zâmbetul voia mai mult
Nu puteam să te ascult
Cântec
Dorul a legat aseară
Dependența de chitară
Tu fugeai după cuvinte
Eu îmi aduceam aminte
Învățasem că se poate
Renunța ușor la toate
N-ai venit și nu puteam
Decât să privesc prin geam
Ioan Al. Lupu: „Timpul ne cântă la ornic”.
Timpul ne cântă la ornic
Pe pământ numai răsucitul etern e statornic
Și timpul ne cântă din veșnicie la ornic
Vulturii nu mai văd prada, geaba-s în zbor magistral
Gândul mi-e ferecat de secetă într-un colb ancestral
Și caută zadarnic grâu risipit liota ciorilor vorace
Lumea de azi a ucis miracole, mistere, la strâmbe soroace
Chiar dacă miresme sălbatice mai cheamă inimi la joc
Din devoțiunea solemnă a florilor albe de soc
O, nu uitați fanatismul seminței solare
Care, și-n pietre și după o mie de ani, tot răsare
Am plecat într-un sat să caut răbojul cel bun
Și, minune, pe mormântul bunicului crește un prun
L-am întrebat pe bătrînul din sat oprit cuvios în cărare
Om bun, spune-mi ce facem cu grija noastră cea mare?
Păi, măi nepoate, ai o țâră răbdare
Mai am ceva treabă să strâng mintenaș fânul
Ș-apoi m-oi uita-n sus să-l întreb pe Stăpânul
Din depărtări alburii venea toamna în galben șuvoi
Cu flamuri de roade și plânset amarnic de ploi...
V.M. Stignițeanu: o poezie dintr-un volum în pregătire, „Neuitare” (referitor la părinți): „Era dimineață”.
Era dimineață
Era dimineață, mamă
Pâinea era caldă-n cuptor
Mirosea a proapăt
Și-a tine
Era dimineață, mamă
Cu soare
Și cu un cer
Desvelit în lumină
Iar tu îmi vegheai
Trezitul devreme
Și ochii tăi mă priveau
Nevorbind
Cu zâmbetul meu
De copil
Era dimineață, mamă
Și afară mirosea
A pomi înfloriți.
Următoarea ședință a cenaclului AntiM se va desfășura pe 31 august, de Ziua Limbii Române.
A consemnat C. Obreja