Proces-verbal
Încheiat azi 4. 07. 2018 la şedinţa cu nr. 108 a cenaclului literar« AntiM »
Participanți: Camelia Obreja, Alexandra Vișan, Mircea G. Tănăsescu, M. Ariana Ivănescu, Dana Staicu, Mihai Valentin Gheorghiu, Dumitru Bădiță, Ioan Lupu, Valentin Rădulescu, Mihaela Cazimirovici, Emil Mărin, Gheorghe Țiclete.
Ordinea de zi :
1. Gh. Ţiclete - Octavian Goga, eseu literar ;
2. Numele personajelor lui Caragiale, sursă de comic ;
3. Lecturi din creaţia proprie (poemul like).
1. Înainte de a da citire textului supus analizei, dl. Gh. Ţiclete îşi justifică alegerea făcută prin afinităţile geografice personale, precum locul naşterii lui O. Goga, familia sa având rădăcini în acea localitate. Dă apoi citire materialului. În debutul acestuia, insistă asupra datelor biografice. Se precizează debutul poetic al lui Goga, primul contact cu poezia lui Eminescu precum şi opresiunea la care a fost supus la Şcoala maghiară din Sibiu. Se trec apoi în revistă diferitele etape din viaţa poetului, cu insistenţă asupra diferendelor sale de ordin naţional. La final, i se prezintă activitatea literară şi se citează diferite păreri ale criticilor români despre opera sa.
C. Obreja – materialul prezentat a adus în discuţie amănunte mai puţin cunoscute despre O. Goga, mai ales de ordin biografic.
D. Staicu - ar fi fost bine ca adăugirile verbale să fi existat şi în text, pentru o mai bună însuşire a acestora de către membrii cenaclului.
I. Lupu – pare a fi nu un eseu, ci un articol omagial; o expunere interesantă, cu unele elemente de noutate. I. Lupu se referă apoi la contextul istoric care i-a generat opera, insistând asupra creaţiei poetice cu adâncă rezonanţă patriotică. Nu este vorba de un eseu. Defineşte eseul ca fiind o proiectare de mare individualitate şi cultură despre o temă dată. Din punctul de vedere al lui I. Lupu, materialul prezentat i-a oferit doar ocazia de a-şi reîmprospăta cunoştinţele despre viaţa şi opera lui O. Goga.
V. Rădulescu – mai sunt lucruri interesante de spus despre Goga, pe care Veturia Goga le-a prezentat într-o peliculă cinematografică. Consideră materialul prezentat de dl. Ţiclete ca o posibilă prefaţă la un volum al operelor lui Goga. Scoate apoi în evidenţă caracterul mesianic şi melancolic al operei acestuia. Remarcă apetenţa dlui Ţiclete pentru rememorarea trecutului.
Dl Ţiclete mulţumeşte pentru aprecieri. A dorit să facă prezentarea unei personalităţi ignorate de istorie, a cărei operă reflectă diviziunea poporului român, diviziune ce macină şi astăzi, în anul 100 de la marea unire, unitatea poporului român.
2. Al. Vişan, citându-l pe G. Ibrăileanu, prezintă câteva considerente privind importanţa numelor personajelor dintr-o operă literară, plecând de la supremaţia artei asupra naturii. Îl citează pe G. Bergson, cu al său “Traité sur le rire”, unde filosoful defineşte râsul ca “du mécanique plaqué sur du vivant”. Supremaţia artei asupra naturii este dată de capacitatea de a acumula şi de a rearanja realitatea în vederea efectului artistic.
Reaminteşte că autorul« Scrisorii pierdute », aidoma lui Balzac, nu concepea să scrie nici o piesă înainte să ştie exact numele tuturor personajelor. În artă, numele va trebui să semene cu personajul. Mai ales în piesele de teatru, este necesară acestă corespondenţă. Piesa este scurtă, nu este timp să se facă sudarea numelui de personaj, ca în roman. Personajele lui Caragiale nu puteau să aibă alt nume. Exemplifică afirmaţia: matroana Veta nu se putea numi Ziţa, precum tânăra fâşneaţă. Cât priveşte comicul ce emană din numele personajelor, acesta reiese fie din sonorităţi (Caţavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, Crăcănel), fie din asocierea cu medii comice (Ipingescu, Jupîn Chiriac, Veta, Ziţa, Didina, Miţa Baston), din diferenţa dintre nume şi prenume (Rică + Venturiano) sau din aluziile naţionale: Leonida, Agamemnon (redus la Agamiţă), Efimiţa (prima parte a numelui de origine greacă, a doua constituind un prenume de mahala). Reaminteşte şi de reuşita dublului sens al numelui de « Cetăţeanul turmentat », ce reprezintă masa de manevră « turmentată » nu numai de băutură, ci şi de incapacitatea de a alege în deplină cunoştinţă de cauză.
Ioan Lupu : Caragiale are toate formele de comic: de situație, de limbaj, de nume, dar predomină comicul de nume. La Caragiale, numele este omul. Insistă asupra numelor personajelor din « O scrisoare pierdută », evidenţiind că« botezarea » personajelor a atins aici o culme neegalată în dramaturgia română.
3. Poemul like (lecturi din creaţia proprie)
M. Tănăsescu –Povestea ei
E. Mărin – Fără titlu, O zi ca alte mii
D. Bădiţă – Cristina (acrostih)
V. Gheorghiu – Sonetul memoriei părinţilor
V. Rădulescu – Revoltă
I. Lupu – Halucinaţii de toamnă
În urma votului, căştigătorul concursului Poemul Like a fost desemnat « Halucinaţii de toamnă », de I. Lupu.
Preşedinta cenaclului, dna Camelia Obreja, anunţă tematica întâlnirii următoare şi reaminteşte membrilor cenaclului de nevoia de a pregăti din timp sesiunile dedicate Zilei limbii române şi Simpozionului « Antim Ivireanu ».
A consemnat Alexandra Vișan