Proces verbal,
Încheiat azi, 25.01.2023, cu prilejul ședinței cu numărul 125 a Cenaclulul AntiM.
Participă: Niculina Bunceanu, Marilena Caraghiaur, Mihai Ivanciu, M. Ariana Ivănescu, Gheorghe Gheorghe, Mihai Matei, Camelia Obreja, Valentin Rădulescu, Dana Staicu, Victor Michail Stignițeanu, Elena Vizir, Liviu Zanfirescu.
Ordinea de zi: 1. Poezie – Gheorghe Gheorghe; 2. Lecturi din creații proprii; 3. „Pasărea cu clonț de rubin” – lecturi din opera lui Nicolae Labiș.
1. Poezie – Gheorghe Gheorghe: lectură și discuție
Poezii în lectura autorului: Eterna liniște, Dor de libertate, Nu spune nu, Mai strânge-mă, Revedere.
Discuții: V. M Stignițeanu remarcă „nostalgia angajantă”, „asocierea de cuvinte poetice”, „muzicalitatea„ versurilor.
M. Ariana Ivănescu precizează că „aceste versuri trezesc imaginația”.
V. Rădulescu a remarcat de la lansarea volumului „Când va zbura porcul” că Gh. Gh. este un „foarte fin poet în proză”, „observator al vieții curente, fin umorist”, care scrie epigrame, dar „face slalom între genurile literare, sondează literatura încercând să își găsească locul în literatură”. „Din cele citite, putem spune că Gh. Gh este poet. Și proza are poezia ei. De altfel, majoritatea oamenilor de cultură au venit la proză din poezie. Deci, Gh. Gh. este și poet. (...) Imagini foarte prospete și foarte simple, ca în poezia de dragoste Mai strânge-mă”.
L. Zanfirescu – „se simte originalitatea, căutarea, merge către ceva frumos, romantic, cursiv, pe sufletul omului.”
M. Ariana Ivănescu – „poezie adevărată (nu doar cuvinte înșirate). Se simte această poezie așa cum se simte că apa e apă, zăpada e zăpadă și noroiul e noroi.”
2. Lecturi din creații proprii
„Elan meditativ” - M. Carghiaur; epigrame (din memorie), printre care: „Ca la americani”, „O supărare”, „Unei fete”, „Lupul și iezii”, „O explicație”, „Turist în Făgăraș” - Gh. Gheorghe; „Un fel de dor de infinit” - L. Zanfirescu; „Când ai un geam” – E. Vizir; „Ca ins” – V. Rădulescu, după ce mai întâi prezintă câteva considerații despre versurile „Ce a val, ca valul trece” și „Vreme trece, vreme vine” („pesimism și optimism în același timp, ideea că nimic nu e permanent, perpetuu”, aduse în discuție ca observație la Ziua Culturii, că nu se citește Eminescu ci doar se vorbește/ bârfește de Eminescu; poezia „Eminescu” (aceeași pe care o recită de câțiva ani când amintim pe Eminescu) – M. Matei; o poezie citește și M. Ariana Ivănescu, scrisă după o întâlnire la un cenaclu, în urmă cu 7 ani; citește „ceva ce nu e poezie” și care debutează cu afirmația „Vreau să trăiesc din scris!” D. Staicu; „Începutul amintirilor”, din volumul în curs de editare „Altarul amintirilor” – V. M. Stignițeanu.
3. „Pasărea cu clonț de rubin” – lecturi din opera lui Nicolae Labiș
„Miorița” în lectura N. Bunceanu; „Artă poetică” și „Întâlnire în noapte” citește D. Staicu; „Privire în viitor” și „Ceas grav”, M. Ariana Ivănescu, care amintește și de „Dor”; „Dracul șchiop” citește M. Caraghiaur; un fragment din „Omul comun” (după ce amintește împrejurările în care Labiș a fost numit „buzduganul literaturii”) și un altul din „Încheiere” („legat de natura țării de care era îndrăgostit cum numai Eminescu a fost”) lecturează V. Rădulescu; citește „Moartea căprioarei” V. M. Stignițeanu.
Am reușit astfel să citim poezii ale autorilor „clasici”!
L. Zanfirescu citește, în încheiere, poezia proprie, „Înrourare”.
Câteva fragmente din creațiile proprii lecturate la cenaclu:
Gheorghe I. Gheorghe, Eterna liniște
Pe pleoape plânsul cade ca o piatră
Şi simt plesnind corneea, cristalinul,
Păsări ciudate fug prin mine, latră,
Elitre îmi formează baldachinul.
În inimă mă muşcă glonţul dulce,
Nu simt durere, nici necaz,
Doar Eul meu încearcă să se culce
Pe-o stea ce cade pe pervaz.
Şi mă cobor adânc în noapte,
Cu pânza beznei mă-nfăşor,
Auzul doar mai prinde şoapte
Din bocetele adunate într-un cor.
Din bulgări de pământ în palme strânşi
O plapumă pe mine se întinde,
În jurul meu dorm stânjeneii plânşi
Şi liniştea eternă mă cuprinde.
Elena Vizir, Când ai un geam
„Când stai la geam, probabil, vezi,
Copaci golași... înmuguriți... sau verzi,
Un răsărit ori un apus de Soare, un cer cu păsări călătoare,
Albastru sau cu nori pufoși,
Care, când cresc, sunt bătăioși (...)
Când ai un geam prin care mai pătrunde
Lumina, viața de afară,
Îl folosești ca pe o punte
Peste un râu curgând cu spume,
Care te poartă pân-la gara
Visărilor și voii bune.”
L. Zanfirescu, Înrourare
„Încă pulsai în amintire,
Duceai și cerul și pământul
Într-o fantastică nuntire
Când fulgerul a fost Cuvântul.
Trecuse glonțul prin iubire
Îmi sângeră năvalnic gândul (...)
S-a împlinit Bunavestire
Suflarea modelase lutul
În clopot glas de dăinuire
De strajă până-n nori, Cuvântul. (...)”
A consemnat Camelia Obreja