Proces verbal
încheiat azi16.09 2020 la ședința cu nr. 162 a cenaclului AntiM
Ordinea de zi :
Ion Agârbiceaqnu – Arhanghelii
Lecturi din creația proprie
La ședință participă Valentin Rădulescu, Alexandra Vișan, Elena Vizir, Ioan Lupu, Gheorghe Țiclete, Geo Călugăru și Dana Staicu.
Ion Agârbiceanu – Arhanghelii
I. Lupu – romanul apare întâi în foileton, în 1913, apoi în volum în anul următor. Are ca subtitlu ”Roman din viața românilor ardeleni”. Acțiunea se petrece într-un sat cu mină auriferă. I. Lupu face pe scurt prezentarea acțiunii romanului. Carte are un mesaj moralizator, dat fiind că I. Agârbiceanu era preot. Morala acestuia este că păcatul lăcomiei va fi, mai devreme sau mai târziu, pedepsit. I. Agârbiceanu este printre puținii scriitori care a fost acceptat și după al doilea război mondial. A fost și membru al Academiei Române. Dacă ne referim la datele apariției romanelor lui N. Filimon, Duiliu Zamfirescu sau Ioan Slavici, toate anterioare romanului lui Agârbiceanu, constatăm că se trece cu vederea apariția Arhanghelilor; i se reproșau stângăciile de limbaj, și era luat cronologic în considerare L. Rebreanu.
Gh.Țiclete – l-a cunoscut pe Agârbiceanu. A fost mai retras, nu s-a afirmat negativ. Era preot greco-catolic, un om de o căldură extraordinară, calm,sfătos.
V. Rădulescu – face o comparație cu vremurile prezente. Agărbiceanu a crezut în morală și în întrajutorarea creștinească. Personajele lui sunt salvate de la prăbușire de către cineva milostiv. Sunt nuvele care aduc în discuție salvarea sufletelor pierdute (exemplifică cu câteva titluri). Insistă pe rolul salvator al familiei. În simbolistica romanului, numele personajului principal este revelator – Iosif + Rodean.
Al. Vișan – face niște trimiteri la mesajul și personajele din ”Ion” al lui Rebreanu, anticipând setea de îmbogățire și modalitatea de a pune mâna pe avere comune lui Iosif și lui Ion. Gândindu-se la finalul romanului, Al. Vișan se întreabă dacă simbolistica titlului nu acoperă mesajul că noii arhangheli ai epocii tratate sunt bancherii, ei reprezentând puterea distrugătoare a banului asupra moralei creștine. Mesajul romanului este o dedicație scrisă de studentul Vasile Mureșan pe o pagină de carte trimisă Elenuței Rudean: ”Adevărata fericire este în noi înșine”. Valorile spirituale sunt superioare celor materiale, exterioare, care mutilează sufletul.
2. Lecturi din creații proprii
Geo Călugăru – Să sesizăm și să luăm aminte (o cronică a vremurilor)
Dana Staicu – Fără titlu, Sinucigașii
Elena Vizir – Se mai învârte caruselul
Ioan Lupu – Toamna irecuperabil tristă, Scrisoare în toamnă
Artemiu Vanca – La țară (fragment din romanul ”Uranus”) – lecturat de I. Lupu
Comentarii la lectura prozei ”La țară”
Dana Staicu – sinceritatea și savoarea licențioasă a limbajului
Gh. Țiclete – autenticitate, nostalgie. Conform spuselor lui G. Călinescu A. Vanca ar face parte din categoria actorilor naratori.
I. Lupu – incertitudine în ceea ce privește genul literar în care se poate încadra fragmentul și respectiv romanul. Are elemente și de memorialistică, de roman de amintiri, dar și de documentar. Dă sentimentul de autenticitate prin acumularea de referiri sociale, politice, povestiri cu iz autobiografic în care se întrețes detalii etnografice valoroase.
V. Rădulescu – fragmentul nu l-ar convinge să-l încadreze pe A. Vanca în categoria povestitorilor. Este multă dezlânare, fracturi în povestire, impresia de omniprezență a autorului, acțiune privită ”de sus”, informații indirecte, care nu reies din discuții între personaje (dă un exemplu).
Al. Vișan – remarcă prezența datelor etnografice (portetul țăranului român, ocupații, poreclele personajelor, limbajul local faună, floră…) dar atrage atenția asupra limbajului ”de proces verbal” (motiv pentru care, dat fiind că, pentru că, din cauza..). Se întreabă dacă biografia servește, în contextul fragmentului, narațiunii. Conchide apreciind că, în mare parte, conținutul fragmentului nu corespunde întru totul titlului.
A consemnat Alexandra Vișan