Proces verbal
întocmit astăzi 22. 02. 2021 la ședința cu nr 170 a cenaclului literar AntiM
Ordinea de zi:
1. Poezia de dragoste – ședință dedicată sărbătorii de Dragobete,
2. Lecturi din creația proprie.
Ședința se desfășoară în incinta Bibliotecii Municipale București, sucursala Dimitrie Cantemir. Participă: Alexandru Ciocioi, Liviu Zanfirescu, Niculina Bunceanu, Valentin Rădulescu, Dana Staicu, Alexandra Vișan, Camelia Obreja, Ioan Al. Lupu, Ioan Rațiu, Eduard Dorin Ene.
C. Obreja rememorează lunile în care cenaclul s-a desfășurat online. Regretă prezența unui număr mai restrâns de membri, date fiind condițiile; apreciază calitatea materialelor și a comentariilor. Consideră că ”ne-am descurcat onorabil”. Adresează mulțumiri domnului A. Vanca pentru prezența la toate ședințele desfășurate online, pentru observațiile asupra postărilor și pentru fragmentele de proză prezentate. Mulțumește fiecăruia dintre membrii cenaclului prezenți la ședința de astăzi și îl felicită pe dl. Al. Ciocioi pentru noul său volum de poezii.
1. Poezia de dragoste – ședință dedicată sărbătorii de Dragobete
L. Zanfirescu – Rugăminte (poem în monorimă, dedicat zilelor de 1 și 8 martie) – creație proprie
Al. Ciocioi – M-aștern veghe, În odaie, Jocul – creații proprii
V. Rădulescu – Dragostea e ca un diamant foarte bine cizelat. Depinde însă ce fațetă privești. Recită ”Vântul de miazăzi” (creație proprie)
D. Staicu – Nici n–am visat să fiu a ta (creație proprie)
E. Ene - Împreună, Patologia iubirii (creații proprii)
I. Rațiu – Rondel stăruitor, Izvor de iubire, Rondelul pasiunii (creații proprii)
I. Lupu – Poezia de dragoste a apărut de când a apărut Poezia. Reamintește de Sapho, cu 700 de ani înaintea lui Christos, de Ovidiu, Petrarca... La început erau cântece de dragoste, acompaniate las un instrument muzical. Poezia de dragoste a evoluat, chiar dacă s-au păstrat de la o epocă la alta eloemnte comune. Demonstrează prin trei poeme faptul că acest gen al poeziei este o constantă în lirica mondială ( Sapho – Absentă este luna, L. Blaga - Cântec în doi, I. W. Von Goethe – poezie către Lili Shönemann).
Al. Vișan – pe linia poemuklui lui Sapho, având ca teme trăirea intensă a iubirii de către femeie și durerea iubirii neîmplinite, citește două traduceri proprii din lirica feminină de dragoste: Louise Labé – Trăiesc și mor (Je vis, je meurs) și Nina Piccolo – Orice-ar fi ( Nonostante tutto).
C. Obreja – există poezia de dragoste adolescentină, poezia erotică, subtilă sau scabroasă, poezia romantică, cântând în mare parte iubirea neîmplinită. Drama cea mai percutantă este prezentată de W. Shakespeare în ”Romeo și Julieta”. Citește o poezie a unui coleg de cenaclu, I. Lupu, „Balada bătrânului lăutar”, care i-a produs o impresie puternică.
I. Rațiu – Poemul este un fel de definiție a iubirii – un drum de la inimă la conștiință. Tema iubirii este cea mai des întâlnită în literatura universală. Poezia actuală s-a îmbolnăvit, s-a dezlipit de dialogul artelor, de esența creației poetice. S-au câștigat premii literare importante nu prin valoarea poeziei, ci prin prezentarea degradării ființei umane. Dincolo de interese și de găști există totuși adevărul incontestabil al creației adevărate, având gustul sincerității sentimentelor.
Al. Ciocioi reamintește o definiție dată poeților – animale terestre care doresc să zboare. Împlinirea iubirii este cea dată de împreunarea dintre bărbat și femeie. Iubirea este superlativul frumuseții omului. Poezia de dragoste este frumoasă doar când este sinceră. Brâncuși spune că atunci când femeia se unește cu bărbatul sub imperiul credinței și iubirii șe transformă într-un tot indestructibil. La adevărata iubire se ajunge foarte greu. Ea se împlinește când sunt amândoi, în același loc, în același timp, trăind sentimentul cu aceeași intensitate.
C. Obreja aduce în discuție diferența dintre iubire și dorință.
Al. Vișan diferențiază noțiunile de iubire, dorință, pasiune și patimă. După părerea dânsei, iubirea este nevoia celor doi de a se reuni în ființa unică, contopirea dintre Yin și Yang. Reamintește de fraza care închide capitolul ”Paradisului”, din ”Divina comedie” a lui Dante – ”L’amor che muove il sole e l’altre stelle”, iubirea este un mister al universului.
l. Zanfirescu – Iubirea se convertește adesea în ură. Își amintește de un vers cu o putere oximoronică ce impresionează – ” Te urăsc cu-ntrega mea iubire”.
C. Obreja conchide că întotdeauna vor exista scriitori care vor prezenta diferite fațete ale iubirii.
2. Lecturi din creația proprie
M.G. Tănăsescu – De ziua lui Creangă (în lectura dnei Al. Vișan)
L. Zanfirescu – O idee-n baia goală (poem alcătuit din titlurile poeziilor volumului ”O idee goală în baie” de V. Rădulescu și Râsul, eternul condiment (aceeași tehnică, pentru volumul ”Pofta de râs”) . Îl prezintă pe dl. Ene ca fiind un poet simbolist, îndrăgostit de mare, de ocean, care se regăsește pe sine în zbor. Atrage atenția asupra exprimării ”voi smulge din soare carbon” care i se pare nepoetică. Despre dl. Lupu spune că este un specialist în poezie. Poezia este o rugăciune, născută dintr-un obicei creștin, apoi cultivată de trubaduri. Amintește de Veronica Micle, de poezia ei pasională.
V. Rădulescu citește ”Către Iisus” din creația lui Radu Gir și creația proprie ”Rugă de mai”.
Dana Staicu citește două catrene din volumul său numit ”Apoi”, recent apărut.
V. Rădulescu – cartea dnei Staicu este o carte de excepție.
E. Ene se prezintă. Este de profesie inginer, de formație militară. Scrie ceea ce simte, încearcă să nu depășească limitele impuse de poezia clasică. Are volume de poezii publicate și unul în curs de apariție. Citește ”Parfum de femeie” din creația proprie.
I. Rațiu mulțumește dlui V. Rădulescu pentru volumul de poezii oferit. Prețuiește calitatea poetică a versurilor. Consideră că nu este așezat la locul cuvenit de către critica literară. Îl prezintă pe dl. E. Ene ca provenind dintr-o familie de intelectuali, tatăl militar de profesie, fratele epigramist de renume; a făcut saltul de la limbajul ingineresc la cel poetic și este într-o continuă creștere valorică.
Citește două poeme din volumul dlui V. Rădulescu, ”O idee goală în baie”, alese pentru că pun în lumină propriul spirit și virtuțile poetice : ”Clarvăzătorul” și ”Laudă lucrului bine făcut”. În oglindă, citește două poeme proprii, primul fără titlu și respectiv ”Un cântec”.
I. Lupu citește poemele proprii ”Sentimentul” și ”Așteptare”.
A consemnat Alexandra Vișan