Rotaţiile spaţiale sunt necomutative.
Rezolvare: Un exemplu demonstrează afirmaţia făcută în titlu. Astfel să denumim, pentru simplitate, axele Ox, Oy, Oz respectiv cu axa 1, axa 2 şi axa 3. Atunci, dacă facem două rotaţii succesive, de 90o , prima în jurul axei 1 şi a doua în jurul noii axe 2, se obţine corpul aşezat ca în fig.2.25.a, figura de sus dreapta. Dacă facem două rotaţii de 90o mai întâi în jurul axei 2 şi apoi în jurul axei 1 se obţine corpul aşezat ca în fig.2.25.a, jos dreapta. Cele două poziţii ale corpului sunt, în mod evident, diferite. Să facem şi calculul:
; ;
;
;
Pentru prima succesiune de rotaţii, unghiul de rotaţie este dat de:
,
în jurul axei care are parametrii directori determinaţi de ecuaţiile:
sau, dacă se alege e1 = 1:
.
Această axă va fi deci determinată de vectorul:
Pentru a doua succesiune de rotaţii, unghiul de rotaţie este dat de:
deci la fel ca în primul caz, dar în jurul axei care are parametrii directori determinaţi de ecuaţiile:
sau, dacă se alege e1 = 1:
.
Această axă va fi deci determinată de vectorul:
Cei doi vectori în jurul cărora are loc rotaţia finită
respectiv sunt deci diferiţi, unghiul de rotaţie fiind în ambele cazuri, 120o.