Raritate, Escasez, Scarcity

In economics, scarcity "refers to the basic fact of life that there exists only a finite amount of human and nonhuman resources which the best technical knowledge is capable of using to produce only limited maximum amounts of each economic good."[1] If the conditions of scarcity did not exist and an "infinite amount of every good could be produced or human wants fully satisfied ... there would be no economic goods, i.e. goods that are relatively scarce..."[1] Scarcity is the limited availability of a commodity, which may be in demand in the market or by the commons. Scarcity also includes an individual's lack of resources to buy commodities.[2] The opposite of scarcity is abundance. Scarcity plays a key role in economic theory, and it is essential for a "proper definition of economics itself".[3]

"The best example is perhaps Walras' definition of social wealth, i.e., economic goods.[3] 'By social wealth', says Walras, 'I mean all things, material or immaterial (it does not matter which in this context), that are scarce, that is to say, on the one hand, useful to us and, on the other hand, only available to us in limited quantity'."[4]

— Guido Montani (1987)

British economist Lionel Robbins is famous for his definition of economics which uses scarcity: "Economics is the science which studies human behaviour as a relationship between ends and scarce means which have alternative uses."[5] Economic theory views absolute and relative scarcity as distinct concepts and is "quick in emphasizing that it is relative scarcity that defines economics."[6] Current economic theory is derived in large part from the concept of relative scarcity which "states that goods are scarce because there are not enough resources to produce all the goods that people want to consume".[6]

Concept

Economic scarcity as defined by Samuelson in Economics, a "canonical textbook" of mainstream economic thought[7] "refers to the basic fact of life that there exists only a finite amount of human and nonhuman resources which the best technical knowledge is capable of using to produce only limited maximum amounts of each economic good ... (outlined in the production possibility curve (PPC))."[1] If the conditions of scarcity did not exist and an "infinite amount of every good could be produced or human wants fully satisfied ... there would be no economic goods, i.e. goods that are relatively scarce..."[1]

This economic scarcity is not solely due to resource limits, but a consequence of human activity or social provisioning.[8][9] There are two types of scarcity, relative and absolute scarcity.[8]

Malthus and absolute scarcity

Thomas Robert Malthus laid "the theoretical foundation of the conventional wisdom that has dominated the debate, both scientifically and ideologically,[8][10] on global hunger and famines for almost two centuries."[8] In his 1798 book An Essay on the Principle of Population, Malthus observed that an increase in a nation's food production improved the well-being of the populace, but the improvement was temporary because it led to population growth, which in turn restored the original per capita production level. In other words, humans had a propensity to utilize abundance for population growth rather than for maintaining a high standard of living, a view that has become known as the "Malthusian trap" or the "Malthusian spectre". Populations had a tendency to grow until the lower class suffered hardship, want and greater susceptibility to famine and disease, a view that is sometimes referred to as a Malthusian catastrophe. Malthus wrote in opposition to the popular view in 18th-century Europe that saw society as improving and in principle as perfectible.[11]

Malthusianism is the idea that population growth is potentially exponential while the growth of the food supply or other resources is linear, which eventually reduces living standards to the point of triggering a population die off. It derives from the political and economic thought of Malthus, as laid out in his 1798 writings, An Essay on the Principle of Population. Malthus believed there were two types of ever-present "checks" that are continuously at work, limiting population growth based on food supply at any given time:[12]

• preventive checks, such as moral restraints or legislative action — for example the choice by a private citizen to engage in abstinence and delay marriage until their finances become balanced, or restriction of legal marriage or parenting rights for persons deemed "deficient" or "unfit" by the government.[13]

• positive checks, such as disease, starvation, and war, which lead to high rates of premature death — resulting in what is termed a Malthusian catastrophe. The adjacent diagram depicts the abstract point at which such an event would occur, in terms of the existing population and food supply: when the population reaches or exceeds the capacity of the shared supply, positive checks are forced to occur, restoring balance. (In reality, the situation would be significantly more nuanced due to complex regional and individual disparities around access to food, water, and other resources.) [13] Positive checks by their nature are more "extreme and involuntary by nature".[8]

Daoud argues that [8]

(T)he strong drive for reproduction in relation to the weak expansion of food production possibilities will very rapidly result in a situation of scarcity and thus hunger. This fundamental relation between food requirements and the food production capacity is the ultimate check on population growth. -Daoud, 2010

There are two types of scarcity implicit in Malthusianism, namely scarcity of foods or "requirements" and objects that provide direct satisfaction of these food needs or "available quantities".[8] These are absolute in nature and define economic concepts of scarcity, abundance, and sufficiency as follows:[8]

• absolute sufficiency is the condition where human requirements in the way of food needs and available quantities of useful goods are equal.

• absolute scarcity is the condition where human requirements in the way of food needs are greater than the available quantities of useful goods.

• Daoud citing Daly (1977) states that

"(A)bsolute scarcity . . . refers to the scarcity of resources in general, the scarcity of ultimate means. Absolute scarcity increases as growth in population and per-capital consumption push us ever closer to the carrying capacity of the biosphere. The concept presupposes that all economical substitutions among resources will be made (this is relative scarcity). While such substitutions will certainly mitigate the burden of absolute scarcity, they will not eliminate it nor prevent its eventual increase" -Daly 1977: 39

• absolute abundance is the condition where the available quantities of useful goods are greater than human requirements in the way of food needs.

Robbins and relative scarcity

Samuelson and relative scarcity

Modern concepts of scarcity

Scarce goods

Nonscarce goods

See also

• Non-renewable resources

• Artificial scarcity

• Economic shortage

• Energy crisis

• Paradox of value

• Post-scarcity economy

• Resource depletion

• Scarcity heuristic

• Trade-off

References

Cited sources

Further reading

La escasez, también llamada desabastecimiento es la falta de recursos básicos como agua, alimentos, energía, vivienda, etc. Que se consideran fundamentales para satisfacer la supervivencia o de recursos no básicos que satisfacen distintas necesidades en las sociedades humanas en varios aspectos.

Habitualmente una sola sociedad no posee los recursos suficientes para proveer de manera adecuada necesidades de su población, por lo que es necesario el intercambio y el comercio de bienes y servicios. La escasez de alimentos obliga a priorizar las necesidades o metas de la sociedad.[cita requerida]

Índice

1

Escasez en economía

1.1

Escasez por desigualdad o acumulación

1.2

Promoción de la escasez por parte del poder económico

1.3

Escasez por demanda y oferta

1.4

Escasez artificial

2

Escasez en otros campos

2.1

Escasez en biología

2.2

Escasez subjetiva

3 Véase también

4 Referencias

5 Enlaces externos

Escasez en economía 

En economía, se habla de escasez de recursos frente a las necesidades ilimitadas. Entendiendo por escaso aquello que no es poco sino que las posibilidades de utilizarlo son limitadas; se necesita tiempo, esfuerzo, organización, capital, entre otras.[cita requerida] Es, en tal sentido, que sólo puede hablarse de Bienes Económicos en un contexto de escasez.

Por lo tanto, la escasez no tiene relación con la tecnología sino con la disparidad producida entre los deseos o necesidades de las personas y los medios que están disponibles para satisfacerlas (Necesidades humanas ilimitadas ⇔ Recursos económicos limitados).

Pues es parte de su Naturaleza el proporcionar a los miembros de una comunidad tanto los bienes que ayudan a satisfacer como los productos y servicios que ayudan con sus necesidades tanto individuales y colectivas.

Escasez por desigualdad o acumulación

Véanse también: Acumulación por desposesión, Acumulación originaria y Desigualdad de ingresos.

Cuando los recursos son escasos puede producirse escasez general o solamente en una parte de la sociedad. Del mismo modo también puede darse una abundancia en manos de unos individuos, de una sociedad, grupo o país a costa de la escasez de otros individuos, sociedades, grupos sociales o países.[1]​[2]​

Promoción de la escasez por parte del poder económico

En su libro Creadores de escasez. Del bienestar al miedo, el economista David Anisi, considera que el predominio del poder económico sobre otros poderes que lo atenúen o regulen, requiere crear nuevos mercados de escasez: desempleo para reducir salarios que no resuelve el desempleo, mercantilización de bienes públicos como la educación, la sanidad y la seguridad, haciendo que resulten inaccesibles y costosos para una buena parte de la población.[3]​

Escasez por demanda y oferta

Artículo principal: Oferta y demanda

En economía la escasez es causada por varios factores que se clasifican en dos categorías:

• el incremento de demanda.

• la disminución o agotamiento de fuentes y/o recursos.

Entre el incremento de demanda se encuentran la sobrepoblación, densidad de población o un incremento significativo de ésta y el incremento de poder capital del individuo promedio.

Entre la disminución o agotamiento de recursos se halla la disrupción de producción por catástrofes naturales o desastres causados por el ser humano y los cambios económicos que alteran los hábitos de gasto y consumo.

Escasez artificial

Artículo principal: Escasez artificial

Es un tipo de escasez creada artificialmente, a partir de bienes que pueden ser replicados indefinidamente. Es el caso de aquellos protegidos por las leyes de propiedad intelectual, las cuales generan monopolios sobre el uso y explotación de ciertas obras del intelecto humano, limitando así la competencia

Escasez en otros campos

Escasez en biología

En biología, la escasez puede referirse a la rareza o infrecuencia de ciertas especies. Dichas especies son comúnmente protegidas por leyes locales, nacionales o internacionales para así evitar su extinción.

Escasez subjetiva

En sociología se puede hablar de escasez subjetiva, asumiendo que las necesidades, demandas pueden ser infinitas, la insuficiencia de bienes no implica que exista una cantidad reducida, sino que se parte del supuesto de que existe una cantidad finita de bienes. En este sentido la escasez es un término relativo, debido a que se miden los recursos en comparación a las necesidades que se pretenden satisfacer, y, en este sentido, esos recursos son siempre insuficientes, limitados, o escasos para cubrir todas las necesidades y todos los deseos. Sin embargo, la escala de la escasez es diferente para las distintas personas o sociedades. Por ejemplo, para un pobre o para un rico: mientras que el primero la sufre de forma dramática, el segundo la vive como una frustración por tener que privarse de algún deseo.[cita requerida]

Véase también

• Acumulación del capital

• Acumulación originaria

• Acumulación por desposesión

• Apropiación original

• Acumulación por exacción financiera

• Desigualdad de ingreso

• Exceso de demanda

• Racionamiento

Referencias

Raritatea este un concept central în economie. De fapt, economia neoclasică, școala actuală dominantă de economie, își definește raritatea ca domeniu: urmând definiția dată de Lionel Robbins, raritatea este studiul alocării bunurilor rare. Raritatea înseamnă insuficiența resurselor pentru a produce îndeajuns, pentru a îndeplini nevoile subiective, nelimitate. În mod alternativ, raritatea implică faptul că nu toate dintre scopurile societății pot fi atinse în același timp, astfel încât trebuie să se facă compromisuri sau schimburi între bunuri.

Raritatea resurselor

Raritatea resurselor este definită ca fiind diferența dintre ceea ce oamenii își doresc și cererea unui bun economic. Astfel, un bun este rar, dacă oamenii ar consuma mai mult din el în cazul în care ar fi gratis. Raritatea, notată cu S (din engleză scarcity) poate fi văzută ca o diferență între dorințele unei persoane (D) și posesiunile persoanei respective (P).

Matematic aceasta poate fi exprimată ca: S = D - P. Dacă P > D, există o stare de raritate negativă, abundența. Pentru majoritatea oamenilor dorințele exced posesiunile și acest lucru poate fi un stimul pentru succesul material. Pentru alți oameni, dorința de posesiune poate conduce la conflicte, crime și război. Filosoful iluminist David Hume, a scris că „toate conflictele pornesc de la raritate“.

Raritatea bunurilor și a serviciilor

Bunurile și serviciile sunt rare din cauza disponibilității limitate a resurselor (a factorilor de producție) și a posibilităților limitate ale tehnologiei și a priceperilor manageriale. Acestea determină locația barierei posibilităților de producție, reprezentate sub forma unei curbe. Ineficiențele în folosirea resurselor (folosirea neadecvată a factorilor de producție cum ar fi terenul sau capitalul) pot limita cantitatea produsă, astfel economia operează sub bariera posibilităților de producție. Este dificil de redus toate ineficiențele, iar unii caracterizează ineficiența instituțională prin termenul „raritate artificială“.

Acolo unde bunurile sunt rare, este necesar ca societatea să hotărască cum vor fi alocate și folosite. Economiștii studiază (printre altele) dacă societățile alocă aceste resurse în mod optimal, dar și eșecurile acestora de a atinge această optimalitate, ceea ce înseamnă că sunt ineficiente.

De exemplu, toți am vrea să deținem bijuterii de aur. Totuși, cantitatea de aur disponibilă este limitată, astfel încât este necesar să se hotărască modul de alocare al acestei resurse. Într-o economie de piață acest lucru se realizează prin intermediul comerțului. (Alte căi care conduc la luarea acestei decizii implică tradiția, democrația comunității și guvernarea.) Pe piață, indivizii și organizațiile (cum ar fi corporațiile) fac schimburi comerciale, realocând resursele în direcția în care sunt dorite cel mai mult de acei care au putere de cumpărare. Într-un sistem al pieței care operează fără restricții, rata schimburilor dintre diferite resurse sau prețul se vor ajusta astfel încât cererea să fie egală cu oferta. Unul din rolurile economistului este de a descoperi relația dintre cerere și ofertă și de a dezvolta mecanisme, cum ar fi sistemul de prețuri, bonusurile și penalizările, pentru a obține un rezultat optim (exprimat în termeni de bunăstare a consumatorului).

Unii consideră definiția de mai sus invalidă, pe motivul că presupune faptul că nevoile umane sunt nelimitate. „Nevoi nelimitate“ pare să fie produs al îndoctrinării (prin publicitate, mod de viață, conformarea la stilul de viață american). Unii consideră că dorința de a atinge o poziție socială înaltă conduce la un mod de viață materialist. În mod alternativ, infinitatea dorințelor poate fi rezultatul caracterului nesatisfăcător al muncii într-o economie capitalistă; nevoia care rezultă dintr-o muncă necreativă, folosită pentru a produce ceva ce nu prezintă interes (cu excepția câștigării unui salariu) poate fi „rezolvată“ cumpărând produsul dispensabil. Astfel în News from Nowhere, un roman marxist oarecum utopic scris de William Morris, existența unei munci creative ajută la abolirea rarității produselor. Oricum, majoritatea economiștilor nu sunt de acord cu aceste critici.

Este probabil ca anumite bunuri intangibile să rămână rare prin definiție sau prin design; exemplele ar putea include faima sau calitatea de membru al unei elite. Acestea sunt exemple de raritate artificială. Costul resursei necesare oferirii titlului de "cavaler de onoare" este mult mai mic în comparație cu valoarea acestui titlu.

Vezi și

• Abundență (economie)

Referințe și note

Bibliografie