Embedded Files
Page start up on 27.06.2025_12:25 (UTC+2 / Lipănești, Prahova, România). 31ºC, Humedad 38%, Viento 6 km/h > 45°03'31.2"N 26°00'56.1"E
Secțiunea 1. SECTION 1. Sección 1.
Secțiunea 2. SECTION 2. Sección 2.
El hombre, ese otro perro de Pávlov
30.03.2022
Con su experimento, el fisiólogo ruso pudo demostrar la existencia de los reflejos condicionados, un comportamiento que surge como respuesta a un estímulo aprendido por el individuo. Sus conclusiones explican, en la actualidad, el proceso mental detrás del efecto placebo o los orígenes de las fobias que nos aterran.
Pocos fisiólogos han sido más populares que el ruso Iván Petróvich Pávlov (1849-1936). Refresquemos la memoria: cuando se acerca un cuenco con comida a un perro, este empieza a salivar sin que medie el contacto entre el hocico y el recipiente; basta con que la huela. Esto resultaba evidente hasta que Pávlov observó que los canes ya salivaban con la mera presencia de la persona que los alimentaba, lo que le llevó a la conclusión de que el reflejo de la salivación era perfectamente condicionable. En sus estudios no hubo campana alguna, como incluye el relato que recibimos y que hemos ido transmitiendo, ni experimentos psicológicos. Lo que investigaba el futuro Premio Nobel (1904) era, simple y llanamente, la digestión de estos animales...
(1.064 del total de 6.092 bytes)
Omul, celălalt câine al lui Pavlov
30.03.2022
Esther Peñas
Prin experimentul său, fiziologul rus a reușit să demonstreze existența reflexelor condiționate, un comportament care apare ca răspuns la un stimul învățat de individ. Concluziile sale explică în prezent procesul mental din spatele efectului placebo sau originile fobiilor care ne îngrozesc.
Puțini fiziologi au fost mai populari decât rusul Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936). Să vă reîmprospătăm memoria: atunci când un bol cu mâncare este adus aproape de un câine, acesta începe să saliveze fără niciun contact între botul său și bol; trebuie doar să-l miroasă. Acest lucru era evident până când Pavlov a observat că câinii încep să saliveze cu simpla prezență a persoanei care îi hrănea, ceea ce l-a condus la concluzia că reflexul de salivare era perfect condiționat. În studiile sale, nu exista niciun clopoțel, așa cum sugerează relatarea pe care am primit-o și pe care am transmis-o, și nici nu au existat experimente psihologice. Ceea ce investiga viitorul laureat al Premiului Nobel (1904) era, pur și simplu, digestia acestor animale...
Omul, celălalt câine al lui Pavlov
30.03.2022
Prin experimentul său, fiziologul rus a reușit să demonstreze existența reflexelor condiționate, un comportament care apare ca răspuns la un stimul învățat de un individ. Concluziile sale explică, în prezent, procesul mental din spatele efectului placebo sau originile fobiilor care ne îngrozesc.
Puțini fiziologi au fost mai populari decât rusul Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936). Să ne reîmprospătăm memoria: atunci când un bol cu mâncare este adus aproape de un câine, acesta începe să saliveze fără niciun contact între botul său și bol; trebuie doar să-l miroasă. Acest lucru era evident până când Pavlov a observat că câinii încep să saliveze cu simpla prezență a persoanei care îi hrănea, ceea ce l-a condus la concluzia că reflexul de salivare era perfect condiționat. În studiile sale, nu exista niciun clopoțel, așa cum sugerează relatarea pe care am primit-o și pe care am transmis-o, și nici nu au existat experimente psihologice. Ceea ce investiga viitorul laureat al Premiului Nobel (1904) era, pur și simplu, digestia acestor animale...
Secțiunea 3. SECTION 3. Sección 3.
El hombre, ese otro perro de Pávlov
30.03.2022
Con su experimento, el fisiólogo ruso pudo demostrar la existencia de los reflejos condicionados, un comportamiento que surge como respuesta a un estímulo aprendido por el individuo. Sus conclusiones explican, en la actualidad, el proceso mental detrás del efecto placebo o los orígenes de las fobias que nos aterran.
Pocos fisiólogos han sido más populares que el ruso Iván Petróvich Pávlov (1849-1936). Refresquemos la memoria: cuando se acerca un cuenco con comida a un perro, este empieza a salivar sin que medie el contacto entre el hocico y el recipiente; basta con que la huela. Esto resultaba evidente hasta que Pávlov observó que los canes ya salivaban con la mera presencia de la persona que los alimentaba, lo que le llevó a la conclusión de que el reflejo de la salivación era perfectamente condicionable. En sus estudios no hubo campana alguna, como incluye el relato que recibimos y que hemos ido transmitiendo, ni experimentos psicológicos. Lo que investigaba el futuro Premio Nobel (1904) era, simple y llanamente, la digestión de estos animales...
(1.064 del total de 6.092 bytes)
Omul, celălalt câine al lui Pavlov
30.03.2022
Esther Peñas
Prin experimentul său, fiziologul rus a reușit să demonstreze existența reflexelor condiționate, un comportament care apare ca răspuns la un stimul învățat de un individ. Concluziile sale explică, în prezent, procesul mental din spatele efectului placebo sau originile fobiilor care ne îngrozesc.
Puțini fiziologi au fost mai populari decât rusul Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936). Să ne reîmprospătăm memoria: atunci când un bol cu mâncare este adus aproape de un câine, acesta începe să saliveze fără niciun contact între botul său și bol; trebuie doar să-l miroasă. Acest lucru era evident până când Pavlov a observat că câinii încep să saliveze cu simpla prezență a persoanei care îi hrănea, ceea ce l-a condus la concluzia că reflexul de salivare era perfect condiționat. În studiile sale, nu exista niciun clopoțel, așa cum sugerează relatarea pe care am primit-o și pe care am transmis-o, și nici nu au existat experimente psihologice. Ceea ce investiga viitorul laureat al Premiului Nobel (1904) era, pur și simplu, digestia acestor animale...
Secțiunea 4. SECTION 4. Sección 4.
Parte din dezbaterile de pe Facebook, care au creat circumstantele întâlnirii mele cu acest articol intitulat "El hombre, ese otro perro de Pávlov". Aici (in pagina de fata) am adus un eșantion din el, urmând a cere acceptul proprietarilor săi, pentru o eventuală completă prelucrare (în cazul primirii respectivului accept)
Parte de los debates en Facebook que me crearon circunstancias a encontrarme a este artículo titulado "El hombre, ese es otro perro de Pavlov". Aquí (en esta pagina) he incluido una muestra, con la intención de pedir permiso a sus dueños para editarlo (si están de acuerdo).
Ayer (26.06.2025) a las 11:09 a. m.
·
Compartido con: Público
Printre întrebările care i s-au pus Elenei Lasconi în campania electorală pentru prezidențiale, a fost și aceea... dacă va fi favorabilă eliberării Elenei Udrea din pușcărie. Elena Lasconi a spus că nu s-ar implica, că e treaba justiției să-și facă datoria.
Întrebarea care mă framântă pe mine însă, este... care e legătura între cine e președinte și vreo decizie judecatorească?
Pe mine nu mă interesează persoana (vreo persoană anume), ci mă interesează dreptatea.
Eu o consider pe Elena Udrea o condamnată în mai mare măsura politic decât juridic, chiar dacă Elena Udrea mi-a blocat accesul la pagina ei de Facebook de prin 2015, iar la contul lui Adrian Alexandrov nu mai pot comenta, ci doar da like sau distribui.
M-aș bucura să o văd pe Udrea eliberată, dar mă intreb... cine va răspunde (ce "acar Păun" se va găsi) dacă se va dovedi că condamnarea Elenei Udrea a fost o condamnare subiectivă, si nu una obiectivă?
>
https://evz.ro/elena-udrea-ar-putea-fi-eliberata-decizia-finala-la-judecatoria-ploiesti.html
>
Entre las preguntas que le hicieron a Elena Lasconi durante la campaña presidencial estaba si estaría a favor de liberar a Elena Udrea. Elena Lasconi dijo que no se involucraría, que era tarea del sistema judicial hacer su trabajo.
Sin embargo, la pregunta que me preocupa es... ¿cuál es la conexión entre quién es el presidente y cualquier decisión judicial?
A mi no me interesa la persona (ninguna persona en específico), sino la justicia.
Considero a Elena Udrea una convicta más política que juridica, a pesar de que Elena Udrea me bloqueó el acceso a su página de Facebook en 2015 y ya no puedo comentar en la cuenta de Adrian Alexandrov, solo darle "me gusta" o compartirla.
Me encantaría ver a Udrea en libertad, pero me pregunto... ¿quién responderá si resulta que la condena de Elena Udrea fue subjetiva y no objetiva?
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Comments
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Gxxxe Kxxo Vxxxi Asta zic și eu, Gabi. Nici eu nu dețin date pentru a o incrimina sau a o absolvi, dar se vede ca e chestiune politică după cum sare friptă lume, ca și mine, care... fără a deține alte date decât cele servite de un anumit gen de presă, o incriminează de zici că ei știu mai multe... așa... cu mâna goală, decât știu judecătorii și procurorii cei inarmati cu respectivele dosare. "Galeria" stă atentă (ca un câine de pază) și nu se pornește să latre decât dacă în front... mișcă Udrea. Un gest reflex, precum al cainelui lui Pavlov.
Nu dispun (de moment) de timpul necesar... s-o mai traduc și pe-asta, dar cine știe și spaniolă (pe lângă limba lui natală), și-o poate citi și singur. Omul este și el (în general), ca și câinele, un subiect al reflexului condiționat, al conductivismului. Pentru imens de mulți astfel de romani, Udrea este un stimul; cum îi aud numele, cum încep să mârâie, să hârăie. E de râs... dar nu-i de râs. Prea mulți sunt românii care nu sunt persoane, ci doar... simple ființe umane. https://ethic.es/el-hombre-ese-otro-perro-de-pavlov
ETHIC.ES
El hombre, ese otro perro de Pávlov
Vease tambien / Vezi si:
Page updated
Google Sites
Report abuse