Ştefana Cristina Czeller
Cerneală şi sînge (2011)
În luna martie a acestui an am parcurs romanul de debut al Ştefanei Czeller, Cerneală şi sînge (Millennium Books, Satu Mare, 2011). Îmi vine foarte uşor să declar ce nu este. Cerneală şi sînge nu este un roman ştiinţifico-fantastic. Mai exact, nici nu pretinde a fi aşa ceva, nici nu poartă sigla SF pe copertă.
Ce este, în schimb, îmi vine mai greu să vă spun. Cu siguranţă că nu e o adunătură de texte etichetată abuziv drept roman, ci este un roman în adevăratul înţeles al cuvîntului, cu intrigă închegată, cu personaje clar conturate, cu dialoguri coerente şi cu secvenţe de acţiune clare, relatate cu precizie... jurnalistică. Dar, în funcţie de cine îl citeşte, Cerneală şi sînge poate părea un roman fantastic - parte din intrigă implică un conflict străvechi între vampiri; sau poate părea un roman poliţist - altă parte a intrigii tratează despre crime oribile, mutilări, răpiri şi anchetarea acestor cazuri de către forţele de ordine; sau poate părea un roman psihologic - bună parte a romanului urmărind pas cu pas viaţa şi trăirile unei jurnaliste de la un cotidian ieşean; sau poate părea un roman de dragoste - pentru că în intrigă s-a strecurat şi o idilă între personaje.
Ceea ce va stîrni, cred, interesul unora dintre cititori, dincolo de evenimentele din intrigă şi de loviturile de teatru ce apar pe parcursul romanului, este faptul că Cerneală şi sînge a fost creat nu atît într-un stil, ci cu o voce distinctă. Cu alte cuvinte, autoarea nu a căutat să construiască în mod migălos un discurs atît de artificial încît să atragă atenţia asupra lui însuşi, ci mai degrabă a scris într-un registru neutru, clar, fluent, ceea ce le permite cititorilor să vadă cu imaginaţia dincolo de text şi în acţiunea propriu-zisă a cărţii. Tocmai claritatea acestui discurs, ca şi combinaţia de ingrediente senzaţionale din intrigă, probabil urmează să îi atragă autoarei destui cititori.
