Lansare Necropolis

Bine aţi venit la lansarea volumului Necropolis. Sunt foarte emoţionat, întrucît este prima oară cînd particip la lansarea unei cărţi de Florin Pîtea. Întîmplător sunt autorul, şi probabil că unii dintre dumneavoastră se aşteaptă în sinea lor, cu oarecare teamă, să vă ţin un discurs lung de tot despre chestii plicticoase cum ar fi sursele de inspiraţie sau tehnicile literare şi, mai rău ca toate, personalul de serviciu să fi încuiat toate ieşirile ca să nu aveţi scăpare pînă termin discursul. Dar nu e nici un pericol, vă promit că discursul o să fie scurt. Probabil că alţii dintre dumneavoastră se aşteaptă să vă povestesc despre cartea Necropolis, dar nu mi se pare corect să vă stric surpriza. Despre ce se întîmplă în carte o să aflaţi numai cînd o s-o citiţi. În plus, cînd eram student o colegă exasperată mi-a zis: "Băi Pîtea, încetează să mai vorbeşti despre cărţi pe care nu le-a citit nimeni în afară de tine." Volumul Necropolis a mai fost citit de cîţiva dintre cei de faţă, dar prefer să-i urmez sfatul colegei şi să nu vă vorbesc despre o carte pe care n-a citit-o aproape nimeni.

În schimb am să vă vorbesc despre altceva. Pe coperta volumului Necropolis e scris numele meu, dacă vă uitaţi niţel pe exemplarul dumneavoastră o să-l găsiţi tipărit în vreo trei locuri, şi de mai multe ori prin interior. Cert este că Necropolis, aşa cum este acum, între două coperte, n-ar fi avut această formă, sau n-ar fi fost deloc, dacă nu aş fi primit ajutorul unor oameni care nu sunt trecuţi pe copertă.

Realizarea acestei cărţi ar putea să vi se pară un proiect individual, dar în multe privinţe a fost o muncă de echipă. Ar trebui s-o menţionez în primul rînd pe prietena mea, Liliana Bujor, care m-a ajutat să studiez la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, a suportat lectura primelor mele nuvele şi a dactilografiat unele dintre ele.

Apoi aş vrea să amintesc rolul pe care l-a jucat Mihai Dan Pavelescu, redactor literar şi traducător, omul care îmi este îndrumător şi prieten. Dumnealui m-a ajutat la definitivarea multor texte din volumul acesta, şi a dat dovadă întotdeauna de multă răbdare şi de mult bun simţ chiar şi cînd s-a confruntat cu încăpăţînarea mea proverbială.

O contribuţie asemănătoare au avut Vlad Popescu, redactor şef la editura Nemira, Florin Chirculescu, pe care cititorii îl cunosc mai bine ca Sebastian A. Corn, prietenul meu Mirel Palada şi Horia Nicola Ursu, redactor şef la revista Ficţiuni din Satu Mare.

Cartea ar fi avut poate alt titlu, doar opţiuni erau destule, dacă nu ar fi fost alegerea inspirată a lui Cristian Lăzărescu. Apoi a fost coperta făcută de Tudor Popa, care a fost atît de generos încît mi-a spus că nu şi-a propus să se îmbogăţească de pe urma autorilor români, şi a refuzat să primească vreun ban pentru ea. Şi eu în sinea mea mă aştept ca nu puţine exemplare să se vîndă mai degrabă datorită talentului grafic al lui Tudor decît datorită talentului meu literar, dar tocmai de-asta l-am rugat să facă el coperta. Şi tot aici ar trebui să-l amintesc pe Liviu Radu, un autor care a scris o carte nemaipomenită, Constanţa 1919, n-o lăsaţi să vă scape dacă vă iese vreodată în cale pentru că eu am plîns cînd am citit-o de invidie că n-am scris-o eu. Dumnealui a făcut introducerea volumului Necropolis, şi a oferit într-o formă agreabilă mai multe informaţii decît aş putea eu să vă dau în cîteva cuvinte.

Ediţia electronică a volumului, care o să fie disponibilă gratuit pe site-ul oficial al municipiului Câmpina, a pornit de la o remarcă a unui fost student al meu, Răzvan Stoica, şi a fost definitivată cu ajutorul bunului meu prieten Alexandru Diaconescu şi al lui Laurenţiu Megelea. De ediţia tipărită s-au ocupat din cîte ştiu doi oameni minunaţi, Florin Dochia pentru redactarea literară şi Călin Şerban pentru tehnoredactare. Pe Călin îl ştiam de mai mult timp, suntem prieteni din liceu, dar din toată tevatura cu volumul l-am cunoscut şi pe Florin Dochia şi aşa am mai cîştigat un prieten.

Coordonarea proiectului şi a campaniei de promovare prin mass-media a fost făcută de George Severin, care mi-a promis că o să-mi publice cartea şi a sfîrşit prin a realiza mult mai mult decît promisese iniţial. Dumnealui a condus şi îndrumat fiecare etapă a procesului prin care Necropolis s-a transformat dintr-un set de fişiere text într-un obiect fizic, şi încă unul foarte elegant.

Vreau să le mulţumesc tuturor acestor oameni încă o dată pentru că Necropolis există şi arată aşa de bine. Şi vă mulţumesc şi dumneavostră pentru bunăvoinţa cu care m-aţi ascultat.

interviul următor >