Pui de lup, inimă de şarpe

Cosaşul din vis. Totul a început cu un vis. Se făcea că Wulfila plutea în zbor pe deasupra unei cîmpii întinse cît cuprindea cu ochii, şi cîmpia aceea era acoperită de grîne coapte, cu spicele bogate şi grele. Părea că toată sănătatea şi puterea de viaţă a Erdorului se iviseră pe acea cîmpie în chip de lanuri de grîu. Pe cînd zbura, Wulfila zări deodată în depărtare o dungă neagră, ca o tăietură prin marea de spice. Cînd se apropie, văzu că era o brazdă lată care nu urma o cale dreaptă, ci cotea pe nepregătite cînd la dreapta cînd la stînga în inima lanurilor. În capăt trudea cel ce croise brazda, un bărbat cu pelerină stacojie, căruia gluga ridicată îi ascundea chipul. În mîini ţinea o coasă pe care o mînuia cu mişcări largi, sigure. Sub tăişul coasei, spicele de grîu cădeau şi se prefăceau în pulbere.Din tulpinile retezate curgea sînge.

(Versiunea integrală a acestei schiţe poate fi citită în ediţia tipărită a volumului An/Organic.)