Martin H Greenberg

Introducerea este scrisă de Jean Rabe şi prezintă atît subgenul steampunk cît şi amintirile antologatoarei despre descoperirea romanelor lui Jules Verne în copilărie. Poate că este cea mai concisă dintre introducerile scrise vreodată pentru o antologie steampunk, însă este fermecătoare.

Prima povestire, "Chance Corrigan and the Tick-Tock King of the Nile" îi aparţine lui Michael A. Stackpole. Protagonistul, Chance Corrigan, este un inginer de excepţie pe care agenţii unui antreprenor, Alexander Gavrilis, îl răpesc şi îl conving să lucreze la construirea unui baraj pe Nil, lîngă Assuan. Mai multe conspiraţii sînt dezvăluite, inclusiv una legată de descendenţii îndepărtaţi ai dinastiei Ptolemeilor, iar confruntarea din finalul povestirii, cu arahnoizi electro-mecanici, este memorabilă.

"Foggy Goggles" de Donald J. Bingle este poate cea mai agreabilă povestire din volum - scrisă în tradiţia poveştilor gogonate americane în care excela Mark Twain. Protagonistul, Gavin Ulysses Densmore, călătoreşte cu aeronava de la New York la o localitate obscură, Las Vegas, pentru a intervieva un inventator excentric, doctor Merganser. Acesta din urmă a proiectat şi construit aparate pentru răcorirea aerului din locuinţe, iar efectul secundar, după adoptarea de către localnici a acestei tehnologii, este că împrejurimile orăşelului Las Vegas s-au transformat într-o junglă luxuriantă.

"The Battle of Cumberland Gap" de William C. Dietz se petrece într-o lume ucronică în care Revoluţia Americană a eşuat, Napoleon Bonaparte a cîştigat bătălia de la Waterloo, iar în 1830 Marea Armată luptă cu trupele britanice pentru controlul unor zăcăminte de cărbune în Kentucky, Virginia şi Tennessee. Povestirea este spectaculoasă, cu multe lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, şi este cea mai reuşită din antologie.

""Portrait of a Lady in a Monocle" de Jody Lynn Nye este de asemenea foarte reuşită. Protagonista, Penelope Garfeld, a fost nedreptăţită de către fostul său logodnic, care i-a furat planurile unei invenţii şi, pe baza prototipului pe care l-a construit, a cîştigat recunoaştere ştiinţifică şi faimă. Dornică de dreptate, Penelope foloseşte un alt dispozitiv inventat de ea, un monoclu hipnotic, pentru a-l da în vileag în public pe antagonist.

"Foretold" de Bradley P. Beaulieu este o povestire exotică. Personajul principal este un clarvăzător, Maksim Vadimov, care însoţeşte prin Munţii Ural un echipaj de prospectori în căutarea unor meteoriţi bogaţi în metale rare. Pe de o parte, echipajul se confruntă cu atacurile unor piraţi şi cu concurenţa. Pe de altă parte, poziţia lui Maks în cadrul expediţiei pare să fie pusă în pericol de ucenicul său, Yevgeniy Udmanoslov. Iar fratele lui Maks, într-o răsturnare de situaţie, se dovedeşte a fi un trădător. Şi surprizele din poveste încă nu s-au terminat...

"The Echoer" de Dean Leggett este relatat la persoana întîi de protagonistul-narator, Brandon Peter Lynch, care, împreună cu doi colegi, călătoreşte prin Texas în căutarea iubitei şi construieşte un dirijabil pe care îl proiectaseră împreună, Echoer. Iar iubita lui, Allison, are o contribuţie crucială la reproiectarea uni angrenaj pentru sistemul de ghidare al dirijabilului.

"Of a Feather" de Stephen D. Sullivan aminteşte de Lumea pierdută a lui Sir Arthur Conan Doyle. Protagonista-naratoare, Kitty Chapman-Challenger, şi însoţitorii săi călătoresc prin jungla amazoniană pentru a găsi şi fotografia exemplare vii de ranodon. Planurile lor sînt primejduite de o agentă rusă telepată, colonel Pavlina Ivanova, şi de echipajul ei de neandertalieni. Chiar dacă intriga povestirii este plină de evenimente spectaculoase, scriitura este cam simplistă.

"Scourge of the Spoils" de Matthew P. Mayo se încadrează în subgenul Weird West. Protagonista Constance Gatterling pleacă prin ţinuturi vest-americane, este abandonată de ghidul Tico, drogată şi jefuită de inventatorul Doctor Ocularius, apoi salvată de şeriful Rollicker. Din păcate, în confruntarea de final, din orăşelul Rankton, tot ghidul trădător are cîştig de cauză...

"Edison Kinetic Light & Steam Power" de C.A. Verstraete este o ucronie în care Thomas Edison are o soră la fel de inteligentă şi inventivă ca el, numită Alva. Din păcate, inventivitatea lor este îngrădită de legile unui partid politic aflat la putere, Partidul Puritan, iar cea mai recentă invenţie a lui Edison, becul electric cu filament incandescent, poate fi făcută publică abia după ce vine la putere Partidul Inventatorilor. În final, sora şi fratele, inspiraţi de corespondenţa cu un britanic (un anume H.G. Wells), construiesc o maşină pentru călătorit în timp.

"The Nubian Queen" de Paul Genesse m-a dus cu gîndul la 2484 Quirinal Avenue de Sebastian A. Corn. În această ucronie, Marc Antoniu şi Cleopatra au căştigat bătălia de la Actium, iar egiptenii au cucerit şi distrus Roma, instaurînd un Imperiu Egiptean care se întinde din Africa pînă în Rusia şi din Iudeea pînă la Atlantic. Cum, începînd din secolul al paisprezecelea, s-a instalat o nouă glaciaţiune care a acoperit cu gheţari cea mai mare parte a Europei, în fictivul secol al nouăsprezecelea în care se petrece acţiunea povestirii superputerile mondiale sînt Egiptul şi Nubia. Protagonista, regina de facto a Nubiei, este ameninţată cu invazia trupelor egiptene, silită să se mărite cu un rege al Greciei, vasal al faraonului egiptean, expusă unor tentative de asasinat şi urmărită de pericole. Deşi înţesată de aeronave, dispozitive mecanice şi alte elemente de recuzită specifice subgenului steampunk, "The Nubian Queen" e departe de filonul principal al subgenului. Singurul ecou din secolul al nousăprezecelea aşa cum îl ştim este că Farul din Alexandria a fost reconstruit din fier forjat de un imigrant numit... Alexandre Gustave Ivvel.

"Opals from Sydney" de Mary Louise Eklund se încadrează mai degrabă în latura science fantasy a literaturii steampunk. Protagonista, Lady Sydney Espear, este contactată de un om de afaceri, Johnny Plebeman, pentru a oferi opale cu care să fie animaţi valeţi mecanici. Plebeman este însă atacat şi răpit, iar Lady Esper trimite trei valeţi mecanici prototip pentru a-l salva. Povestirea este scrisă decent, dar nu spectaculos, însă mi-a făcut plăcere să descopăr în ea referiri intertextuale la o anumită Gheară a Destinului, care m-a trimis cu gîndul la Gheara Conciliatorului.

"The Whisperer" de Marc Tassin este ceva mai aproape de filonul principal steampunk, întrucît acţiunea este plasată în Londra edwardiană. Protagonistul, Avery, are puterea de a determina lucrurile (şi, în unele cazuri, oamenii) să facă ceea ce doreşte şoptindu-le. Cei asemenea lui sînt căutaţi şi întemniţaţi de autorităţi, însă Avery doreşte cu disperare să o revadă pe iubita lui, Lily - chiar dacă pentru asta trebuie să îi şoptească pînă şi Pămîntului să se cutremure...

"Imperial Changeling" de Skip şi Penny Williams pleacă de la premisa că membri ai familiilor monarhice din Europa, precum Elisabeta de Habsburg, fie provin de pe tărîmul zînelor, fie descind din strămoşi veniţi de acolo. Sosirea maşinăriilor industriale cu aburi secătuieşte însă energia magică, porţile către celălalt tărîm se închid una cîte una, în special sub influenţa unui agent american, colonelul Ames, iar Elisabeta, împărăteasa Austro-Ungariei, trebuie să îi salveze atît pe prinţul moştenitor cît şi pe numeroşi aristocraţi austrieci de la tentative de asasinat cu... ceasuri de buzunar-capcană.

"The Transmogrification Ray" de Robert E. Vardeman îl are ca personaj principal pe un inventator, Francis Barstow, care încearcă să construiască un dispozitiv a cărui rază transmută plumbul în aur. Unul dintre angajaţii săi caută însă să fure planurile invenţiei pentru ca dispozitivul să fie folosit ca armă, iar prototipul, cînd este probat, creează accidental o gaură neagră care începe să absoarbă materia din jur. Din fericire, protagonistul este salvat cu un dirijabil de către o agentă a Alianţei Franco-Britanice, iar planurile dispozitivului de transmutare sînt stocate în memoria fotografică a unui cîine mecanic. (Ca o invitaţie la recitire, ultima povestire conţine o conexiune intertextuală cu cea dintîi, o referire la dispozitivele magnetice patentate de americanul Chance Corrigan cu un an mai înainte.)

Pe ansamblu, Steampunk'd s-a dovedit a fi o lectură agreabilă, ca şi Extraordinary Engines. Una sau două dintre povestiri probabil vor merita recitite cîndva, iar eu abia aştept să compar această antologie cu altele, precum Steampunk sau Steampunk II: Steampunk Reloaded a soţilor Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie...

Martin H. Greenberg, Sfîrşitul lumii (2011)

În primăvara anului 2011, prin amabilitatea domnului editor Horia Nicola Ursu, am fost redactorul literar al antologiei Sfîrşitul lumii - Povestiri despre Apocalipsă, realizată de Martin H. Greenberg şi Robert Silverberg. Parcurgerea textelor din această antologie m-a costat destule zile (ba chiar şi nopţi nedormite), dar Sfîrşitul lumii a meritat strădania. Să vă spun şi dumneavoastră de ce:

Antologia conţine o introducere de Robert Silverberg din care aflăm, pe scurt, despre tratarea acestei teme în literatura mondială, începînd chiar cu cel mai vechi text cunoscut, Epopeea lui Ghilgameş, şi despre textele antologate.

Prima secţiune din volum se intitulează "Tunet sau scîncet?" şi include schiţele "Zumzetul" de Rick Hautala, "Salvador" de Lucius Shepard şi "Îi putem lichida pe toţi pentru dumneavoastră" de Neil Gaiman, precum şi povestirea "Marele fulger" de Norman Spinrad. Dacă "Salvador" revizitează în cheie realist-magică zonele central-americane atît de dragi lui Lucius Shepard, iar "Marele fulger" tratează sfîrşitul lumii din perspectiva experimentală a Noului Val din ficţiunea speculativă, "Îi putem lichida pe toţi pentru dumneavoastră" este o farsă care musteşte de umor negru.

A doua secţiune se intitulează "Ultimul om" şi reuneşte schiţele "Locuitorul de sub pămînt" de William F. Nolan şi "Lucifer" de Roger Zelazny şi povestirea "Ultimul om" de Lester Del Rey. "Locuitorul de sub pămînt" imaginează sfîrşitul civilizaţiei umane ca un genocid... selectiv, "Ultimul om" pune specia noastră într-o perspectivă evoluţionistă, iar "Lucifer" e un bun prilej de meditaţie pe marginea a ceea ce înseamnă civilizaţia.