Eric Corbeyran
Corbeyran & Moreno, Le Régulateur 1: Ambrosia (2002)
La jumătatea lunii iunie 2011, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am achiziţionat primele patru volume dintr-un roman grafic steampunk de Éric Corbeyran (scenariul) şi Marc Moreno (grafica). Romanul se numeşte Le Régulateur, iar primul volum e subintitulat Ambrosia (Colecţia Neopolis, Editura Delcourt, Paris, 2002). Iată despre ce este vorba:
Într-un viitor apropiat, ca urmare a unei serii de epidemii, societatea umană s-a transformat radical, iar cei care încalcă vreun contract social sau comercial pot fi supuşi "regularizării" (sau, dacă preferaţi, asasinatului pe baze legale). Protagonistul romanului grafic este un asemenea "regularizator", Aristide Nyx, care primeşte misiunea de a o ucide pe o "regularizatoare" independentă, Samsonne. Aristide refuză iniţial misiunea, dar apoi superiorii îi cer să îl protejeze pe un politician, Léonard Typhoeus, împotriva lui Samsonne. Confruntarea dintre cei doi asasini plătiţi se defăşoară într-o arenă aglomerată, cu ocazia unui meci sîngeros, apoi în culisele stadionului.
Scenariul în sine este destul de spectaculos, combinînd elementele unui film de acţiune cu cele ale unui SF urban recursiv. Demne de remarcat sînt aici secvenţele de flashback, în care protagonistul îşi reaminteşte copilăria şi fratele siamez, desfăşurarea acţiunii pe mai multe planuri, în care sînt urmărite în paralel activităţile protagonistului şi cele ale antagonistei, precum şi finalul, care îi îndeamnă pe cititori să caute şi volumul următor din serie pentru a afla continuarea.
Dar scenariul, deşi meritoriu, este pus în umbră de grafică. Într-un mod insuficient explicat, lumea imaginară în care se desfăşoară acţiunea este cam ca un vis al lui Jules Verne la 1900. Personajele masculine poartă jobene sau meloane, vehiculele au o înfăţişare retro (chiar dacă unele dintre ele sînt zburătoare), gardurile şi balustradele sînt din fier forjat, clădirile au adesea un aer Art Nouveau, iar încăperile utilitare gem de conducte, ţevi, flanşe şi valve. Iar Ţesătorul apreciază...
Pe ansamblu, cu toate că Le Régulateur nu se poate compara nici cu Liga domnilor extraordinari (ca scenariu), nici cu Steampunk (ca grafică), rămîne o realizare notabilă în domeniu. Am să vă relatez cît de curînd şi despre următoarele volume din această serie.
Corbeyran & Moreno, Le Régulateur 2: Hestia (2004)
În luna iunie 2011, după ce am parcurs primul volum din romanul grafic steampunk Le Régulateur, am trecut la volumul al doilea, Hestia (Editura Delcourt, Paris, 2004). Şi iată ce am aflat:
Într-un palat multimedia, Aristide Nyx vizionează o peliculă din care află că un candidat la preşedinţie conspiră în vederea transformării radicale a "regularizării". Din păcate, un ciborg îl atacă pe Aristide şi îi fură atît pelicula compromiţătoare cît şi geanta cu aparatura necesară susţinerii vieţii după separarea de siamez.
Colega sa, Hestia, primeşte ordin să îl găsească. Aristide vizitează un colaborator la spital, apoi, împreună cu Hestia, îl înfruntă pe ciborg într-o oţelărie. Şeful îi încredinţează o nouă misiune - să îl regularizeze pe Typhoeus - politicianul pe care Aristide trebuise iniţial să îl protejeze.
Cu ajutorul Ambrosiei, protagonistul pilotează o navetă în urmărirea unui tren, trece prin confruntări spectaculoase, apoi îl asasinează pe Typhoeus. Cei doi zboară la Institutul Tartare, unde Aristide fusese crescut şi operat, au un schimb de focuri cu un comando, iar Aristide, aflat acum în stare gravă, este tratat de profesorul Esculape - acelaşi care îl separase de fratele său siamez, însă întinerit în mod misterios.
Volumul Hestia aduce mai multe episoade flashback decît primul, clarificînd astfel atît trecutul protagonistului cît şi relaţia acestuia de lungă durată cu Ambrosia, cu profesorul Esculape şi cu alte personaje. Scenariul este destul de antrenant, însă grafica este şi de această dată de mai bună calitate - în acest volum, partea în tuş a fost creată de Éric Moreno, iar culorile de fratele său, Marc Moreno. Inventivitatea celor doi în materie de vehicule retro-futuriste, peisaje urbane, decoruri industriale şi vestimentaţia personajelor este de invidiat.
Ar trebui să adaug că volumul Hestia conţine un supliment color de opt pagini, Les Carnets de Biapolis, cu portrete ale personajelor şi articole din presa acestei lumi fictive - o metodă economică şi elegantă de a adăuga informaţii de fundal pentru mai buna înţelegere a romanului grafic.
Cum lectura benzii desenate Le Régulateur s-a dovedit pînă aici a fi destul de agreabilă, probabil că voi parcurge cît de curînd şi următorul volum. Dar asta e altă poveste.
