3. Suburbia

Cînd se trezi, micul Stevie rămase cîtva timp între aşternuturile calde şi urmări cum lumina aurie a dimineţii se strecura în fîşii prin deschizăturile obloanelor de lemn. Îşi amintea cum astă-primăvară le vopsise în verde împreună cu mămica lui şi cum se stropiseră amîndoi pe mîini şi pe faţă, după care lăsaseră ferestrele larg deschise ca să se usuce vopseaua de pe obloane mai repede, iar ei doi îşi curăţaseră stropii de pe piele cu gaz dintr-un bidon de tablă pe care-l ţineau în debara. Mama îi făcuse plăcintă cu mere în ziua aceea, din provizia pusă pe rafturi în pivniţă de astă-toamnă, şi mirosul plăcintei calde din cuptor se răspîndise în toată casa.

Era duminică, o duminică de început de toamnă şi aproape ultima înainte să înceapă şcoala. Stevie sperase în sinea lui că odată cu încheierea clasei întîi nu avea să mai fie nevoie să meargă la şcoală, mai ales că învăţase atît de bine să citească, să scrie şi să socotească, dar ţi-ai găsit, în curînd urma să se suie iar în autobuzul galben în fiecare dimineaţă şi să ia corvoada cu şcoala de la capăt, numai că de data asta avea să se numească clasa a doua. Păcat. Îi plăcuse tare mult în vacanţă.

(Versiunea integrală a acestei povestiri poate fi citită în ediţia tipărită a volumului An/Organic.)

< schiţa precedentă schiţa următoare >

WebRep

Overall rating