În sfîrşit... Metallica!
(24 iulie 2008)
După nouă ani de aşteptare, am avut plăcerea să îi văd din nou pe cei de la Metallica în concert la Bucureşti (mai puţin pe Jason Newsted, din păcate...). M-am dus cu aceeaşi jachetă de motociclist şi cu aceeaşi brăţară de piele neagră din 1999.
M-am simţit cu douăzeci de ani mai tînăr (pentru că erau ei pe scenă) şi cu douăzeci de litri mai hidratat (pentru că a plouat aproape non-stop). Au binevoit să interpeteze piese vechi şi foarte vechi de pe albumele "Kill'em All", "Master of Puppets", "...And Justice for All" şi de pe albumul negru. Au avut prudenţa să cînte puţin sau deloc de pe albume mai noi precum "Load", "Reload" sau "Saint Anger".
Publicul a cîntat cu ei piese ca "Welcome Home (Sanitarium), "Master of Puppets", "Nothing Else Matters". Artificiile şi efectele pirotehnice au fost la înălţime (la propriu şi la figurat) la piesa "One".
Au vrut să plece, publicul i-a rechemat. Au mai cîntat vreo două piese, iar au dat să plece, iar i-a chemat publicul. Au cîntat şi de pe "Garage Inc." piese cover precum "So What?"
Au promis că vor reveni în septembrie ca să-şi promoveze noul album. Plăcerea noastră (cu condiţia să mai cînte piese de pe albumele vechi...)
În public, spre surprinderea mea, o mulţime de oameni tunşi... (Eu fiind unul dintre ei...
) Şi agitaţia a fost redusă. În schimb, aplauze şi scandări cît cuprinde. Sonorizarea a fost impecabilă, iar trupa de deschidere (The Sword cred că se numeau) a avut marele merit că, deşi a cîntat decent, s-a retras destul de repede şi nu a făcut publicul să aştepte.
Premiul Florin Pîtea pentru cea mai bestială costumaţie metalistă i-a revenit de această dată unui tînăr de douăzeci şi ceva de ani care a venit la concertul Metallica într-un tricou alb pe care era imprimată sigla Kenvelo.
Brutal...