Will McIntosh
Soft Apocalypse (2011)
În vara anului 2011, de pe blogul autorului american Walter Jon Williams, am aflat despre romanul de debut al autorului Will McIntosh. Romanul se intitula Soft Apocalypse (Night Shade Books, San Francisco, 2011) şi părea să fie foarte incitant. Am găsit pe site-ul autorului un fragment – un text care iniţial fusese povestire şi care ulterior a devenit capitolul al cincilea al romanului. L-am citit la adresa http://willmcintosh.net/Stories.html (ceea ce vă invit şi pe dumneavoastră să faceţi), după care... am dorit să parcurg şi romanul în întregime. Mulţumită vechiului meu prieten Horia Nicola Ursu, dorinţa mi-a fost îndeplinită. Şi iată ce am aflat:
Protagonistul-narator este Jasper, absolvent al unei facultăţi de sociologie, care în viitorul apropiat colindă împrejurimile oraşului Savannah. Fiecare capitol este plasat ceva mai departe în timp, la un interval de cîteva luni sau chiar cîţiva ani de cel precedent, iar cititorii pot vedea cum societatea americană colapsează din cauza unei crize economice şi a modificării radicale a mediului înconjurător, în vreme ce Jasper şi prietenii săi se transformă la rîndul lor pentru a supravieţui.
Incidentele care formează intriga sînt adesea şocante sau dezgustătoare, de la crime şi violuri la atentate bioteroriste şi incendii. Astfel, cititorii probabil vor uita cu greu episoade în care un cîine este furat pentru scurtă vreme numai ca să revină lîngă stăpînă cu o bombă cu ceas cusută în stomac, sau în care fermieri dornici să îi ucidă pe nişte nomazi incendiază desişul de bambus cale de kilometri întregi.
Personajele, la rîndul lor, pe de o parte păstrează amintirea normalităţii în noile condiţii de colaps economic, purtînd cu ele albume de fotografii sau cărţi de buzunar jerpelite sau diplome de doctorat în filologie engleză, iar pe de altă parte ajung în situaţia de a ucide necunoscuţi pentru a salva o prietenă de la viol sau de a face apendictomii cu instrumente improvizate. În acest context, dorinţa protagonistului de a avea o relaţie amoroasă stabilă şi de a fi fericit în compania unei femei – cu tentativele şi eşecurile de rigoare – constituie un fel de laitmotiv al episoadelor din roman, cu atît mai emoţionant cu cît haosul şi decăderea din fundal sînt descrise atît de convingător în fiecare capitol.
Din punctul de vedere al prezentării acestui fundal de colaps economic şi dezastru ecologic, autorul îşi dozează extrem de bine efectele. Pe de o parte, decorul urban decadent, cu locuinţe abandonate, străzi în descompunere şi căi ferate ruginite, deşi constituie un motiv recurent al literaturii SF postapocaliptice, este descris convingător. Pe de altă parte, elemente greenpunk precum Jihadul dadaist al unei organizaţii extremiste, bambusul modificat prin inginerie genetică, apt să crească patru metri pe zi, sau virusul capabil să-i facă paşnici pe oamenii infectaţi cu el sînt tratate într-un mod creativ şi ingenios.
Romanul Soft Apocalypse este cu atît mai relevant cu cît, după criza economică din 2008, Statele Unite ale Americii se pregătesc pentru o nouă recesiune, iar şomajul, abandonul locuinţelor, insecuritatea (alături de dispozitivele tehnologice portabile precum telefoanele celulare, consolele portabile sau tabletele electronice) au ajuns să reprezinte noua normalitate. Din acest punct de vedere, pentru 2011, Soft Apocalypse este tot atît de mult o reprezentare metaforică a spiritului timpului pe cît a fost Neuromancer de William Gibson în 1984. Vă recomand şi dumneavoastră cu toată căldura acest roman.
Hitchers (2012)
În vara anului 2011, într-o companie agreabilă, am citit romanul de debut al scriitorului american Will McIntosh,Soft Apocalypse. Şi, cum spre finalul lunii ianuarie 2014 lectura romanului Powers s-a lungit şi s-a tot lungit, m-am simţit tentat să încep a doua carte a acestui autor, Hitchers (Night Shade Books, San Francisco, 2012). M-a captivat în asemenea măsură că am parcurs-o în două zile.
Şi iată ce am aflat:
Acţiunea romanului este plasată în prezent, în oraşul american Atlanta. Protagonistul-narator este un bărbat de treizeci şi unu de ani, de descendenţă irlandeză, numit Finnegan Darby. Din păcate, cu doi ani înaintea evenimentelor din roman, Finn i-a pierdut atît pe bunicul său cît şi pe soţia sa în aceeaşi zi. La începutul romanului, protagonistul încearcă să îşi refacă viaţa, mergînd la întîlniri cu femei necăsătorite, însă Atlanta suferă un atac cu antrax, iar societatea locală este dată peste cap. Finn însuşi are un accident şi este salvat de la înec în ultimul moment.
În următoarele zile, pe măsură ce numărul victimelor epidemiei creşte, protagonistul are simptome ciudate - iritaţii în gît, tuse, apoi cuvinte şi fraze stranii, spuse pe un ton răguşit. Treptat, pe măsură ce aceste episoade se îndesesc, iar alte explicaţii sînt înlăturate, Finn ajunge să îşi dea seama că e posedat din cînd în cînd de spiritul bunicului său.
Cazul său nu este singular. Spre exemplu, Mick Mercury, o vedetă punk rock/New Wave trecută de prima glorie, are o problemă similară - numai că pe Mercury îl bîntuie fostul basist al trupei sale de acompaniament. Şi, după o cercetare atentă, Finn află că spiritul soţiei sale decedate, Lorena, se manifestă la rîndul său din cînd în cînd într-o chelneriţă, Summer.
Treptat, problema se agravează. Pe de o parte, episoadele de posedare se îndesesc şi se prelungesc. Pe de altă parte, bunicul lui Finn, creator al benzii desenate Toy Shop pe care protagonistul a modernizat-o şi a transformat-o într-o marcă de succes, începe să îi distrugă pas cu pas viaţa nepotului său. Nu în ultimul rînd, societatea caută să reacţioneze la situaţiile de posedare - unii le popularizează pe canalele de ştiri, alţii încearcă ritualuri de exorcizare, preşedintele mobilizează Garda Naţională, iar unii localnici recurg la linşaje.
Finn, Summer şi Mick conlucrează pentru a găsi o soluţie, iar eforturile lor implică studiul unor lucrări mistice orientale, viziuni ale lumii de dincolo, dar şi elucidarea unor mistere din istoria familiei Darby. Finalul romanului aduce nu o surpriză, ci mai multe - dar n-am să vă stric plăcerea lecturii.
Ceea ce am apreciat la Hitchers a fost integrarea foarte precisă a intrigii, personajelor şi fundalului. Astfel, decorul realist şi personajele plauzibile amplifică efectul elementelor supranaturale din intrigă. De asemenea, inserarea evenimentelor stranii este făcută treptat, ceea ce creează o stare de anxietate din ce în ce mai acută, iar criza exterioară a societăţii locale coincide cu criza personală a protagonistului, ceea ce duce la un punct culminant foarte intens.
Un alt motiv pentru care Hitchers merită apreciat este că naraţiunea se desfăşoară într-un stil accesibil, iar capitolele sînt scurte - uneori de numai o pagină sau două - şi se termină de cele mai multe ori cu un cîrlig narativ care îi încurajează pe cititori să înceapă capitolul următor. Şi ar mai fi un element aparte - pe alocuri sînt inserate benzi desenate din seria fictivă Toy Shop, iar conţinutul acestora este de cele mai multe ori conectat cu viaţa şi activităţile protagonistului.
Ca urmare a celor de mai sus, cu toate că nu sînt un admirator al romanelor de groază, am rămas cu o impresie excelentă în legătură cu Hitchers şi vi-l recomand şi dumneavoastră din toată inima. În ceea ce mă priveşte, voi citi cît de curînd următorul roman al lui Will McIntosh, Love Minus Eighty. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...
