1. Gangland
Pe străzile din Gangland lumina ajunge atrofiată, bolnavă, zăbrelită. Lumină de flăcări. Lumină de laser. Lumină de neon. Rar - prea rar - peste zidurile roase de lepră se prelinge cîte o rază de soare. Mai des vine ploaia să mîngîie cu degetele umede caldarîmul ciuruit. Prin noiembrie, zăpada împrumută străzilor o aparenţă de puritate îndoielnică, cenuşie, pe care înfloresc grabnic bălţi de ulei şi pete de sînge. Aerul e dens, irespirabil, îngreunat de fum, gaze de eşapament şi jeturi de abur care ţîşnesc din conducte fisurate. Prin el, clădirile pe jumătate distruse apar ca o părere, sau mai degrabă ca un vis sinistru de care vrei să nu-ţi mai aminteşti.
A fost nevoie de ani, tehnologie şi un fel de sadism deturnat asupra obiectelor pentru ca zona urbană să capete înfăţişarea actuală. Peste clădirile din Gangland s-au aşternut straturi succesive de semne, graffiti paranoice, palimpsest de răni şi tatuaje pe pielea minerală a oraşului. Fiecare zid, fiecare faţadă, fiecare stîlp şi grindă poartă urme. De daltă. De graser. De sînge. De explozii. Hipertext ilizibil, cronică a istoriei urbane.
Peste carcasele eviscerate ale clădirilor se ţese o reţea multietajată de cabluri, grătare metalice şi ţevi, semănată pe alocuri cu şasiuri de automobile, antene parabolice şifonate şi panouri fotoelectrice ciuruite. Hăţişul a fost instalat pentru a îngreuna manevrele aparatelor de zbor, însă dă impresia că a fost întins de un păianjen monstruos, creatură hidoasă cu carapace de crom şi membre acţionate hidraulic, care pîndeşte din umbră, pregătindu-se să soarbă vlaga oraşului paralizat.
În timpul zilei, Gangland este inert, rece. Pe străzi nu trec decît gunoaiele purtate de vînt. Ici-colo, faţadele vandalizate rînjesc cu colţi prăfuiţi de sticlă spartă. La amiază, un fel de clarobscur cenuşiu izbuteşte să răzbată pînă jos, luminînd întrucîtva nemişcarea şi tăcerea clădirilor în descompunere. Fulgi de funingine trec prin aer, ca nişte fluturi îndoliaţi. Oraşul pare atît de mort încît s-ar putea auzi cum creşte iarba. Dar în Gangland iarba nu mai creşte de mult.
Noaptea, însă, înfloresc lumini palide, ca nişte roiuri de licurici risipite într-o grădină părăsită. Scîntei de la aparatele de sudură. Lasere pentru detectarea ţintei. Jeturi de napalm. Focuri. Faruri. Proiectoare a căror lumină violentă, nemiloasă, parcurge straturile succesive de încîlceală metalică pentru a baleia cerul otrăvit.
Noaptea se aude torsul felin al motoarelor ceramice. Trăncăneală de dee-jay. Răpăit de arme automate. Frînturi de muzică. Scrîşnet metalic. Din adîncurile pămîntului urcă vuiete surde, ca gîfîitul unor demoni îngropaţi de vii. Noaptea, Gangland se trezeşte, iar glasul său compus din mii de zgomote suprapuse rosteşte poveşti întunecate.
Prin aer trec în zbor tăcut reptile cu aripi membranoase a căror anvergură atinge zece metri. Minielicoptere teleoperate se strecoară prin ochiurile ţesăturii metalice, zumzăind că nişte bondari. Cîteodată acul nemilos al unui proiector le ţintuieşte în aer, şi pe cer înfloreşte cu zgomot de tunet o crizantemă din flăcări şi scîntei.
Pe străzi alunecă motociclete, viespi de crom şi email negru. Uneori din beznă răsar vehicule blindate, iar alteori pavajul se cutremură sub paşii agili ai unor umbre imense, monştri cuirasaţi a căror trecere trimite trepidaţii pînă în măruntaiele pămîntului.
Gangland este locul unde găşti de adolescenţi îşi dispută teritorii, tronsoane de infrastructuri, informaţii. Este rezervaţie, laborator şi poligon. Aici sînt testate noile tehnologii. Sălbaticii urbani din Gangland folosesc unii împotriva altora arme, echipamente şi programe care, nu peste mult timp, vor fi utilizate de mercenarii zaibatsu-urilor în conflictele dintre megacorporaţii. Enzimele destinate rescrierii codurilor biochimice de fidelitate ale funcţionarilor-cheie, nanomecanismele utilizate în spionajul industrial, programele menite să semene haosul în reţelele competitorilor, tehnicile subliminale proiectate pentru cucerirea de noi pieţe, toate trec mai întîi prin Gangland. Fiecare penetrare a unei baze de date, fiecare foc de armă, fiecare mişcare de acolo sînt urmărite cu atenţie în Tsukuba, în Kansai, în Silicon Valley şi în habitatele din punctele Lagrange. Un delicat echilibru de forţe, menţinut între fragmentatele entităţi politice locale prin trafic de influenţă, şantaje multiple şi bani grei de către trusturile orbitale, le permite adolescenţilor să se vîneze netulburaţi unii pe alţii.
Sub seria de impacturi aleatorii ale conflictelor dintre găşti, aria urbană îşi schimbă lent configuraţia, devenind zi de zi mai stranie, mai ciudată. Un hipergraffito vizibil de pe orbită.
Cercetarea hărţilor s-ar dovedi zadarnică.
Locurile de importanţă strategică nu figurează niciodată acolo.