<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Academia Regală Spaniolă (RAE). Însăși Academia spaniolă il denumește, de asemenea, "Dicționarul uzual". Primele 22 de ediții, Academia (RAE) abrevia denumirea acestui dicționar de forma DRAE (Diccionario de la Real Academia Español), dar începând de la editia a 23ª foloseste abrevierea DLE (Dicționario de Lengua Española), pentru că la elaborarea sa participă acum toate academiile Asociației Academiilor de Limbă Spaniolă (si nu doar Academia Spaniei).
Prima ediție a acestui dicționar datează din anul 1780 iar cea mai recentă ediție este cea din 2014, a 23-a.. Această cea de-a 23-a ediție a văzut lumina tiparului pe16 octombrie 2014, ca o prefigurare a celebrării celui de al treilea Centenar al acestei institutii. Are 2376 pagini și a fost editat într-un singur volum (18 × 26 cm), legat în carton, cu copertă. S-a publicat, de asemenea, o versiune în două volume, destinate Americii, precum și un altul special, pentru colecționari. Numărul de articole s-au ridicat la 93 111, de la cele 84 431 câte cuprindea precedenta ediție.
Cu privire la caracterul său normativ, academia insăși clarifică faptul că recomandările și rațiunile emise iși au baza in uzul normal al limbajului actual, și că se incearcă găsirea unui unitarism între aceste multe țări care iși au propriile lor standarde. Dicționarul include cuvinte de uz comun extins, cel puțin într-un domeniu reprezentativ din rândul celor care vorbesc limba engleză sau spaniolă și include, de asemenea, o serie de arhaisme și de cuvinte aflate astăzi în afara uzului, cu scopul de a înțelege literatura castellană veche. De la cea de-a 21-a ediție (1992) a crescut numărul de accepțiuni caracteristice țărilor vorbitoare de limbă spaniolă ale căror Academii de Limbă fac parte din Asociația Academiilor de Limbă Spaniolă (ASALE), ceea ce face clar domeniul în care acestea sunt utilizate
Titluri anterioare ale dicționarului limbii spaniole
Dicționarul de limba castiliană alcătuit de Academia Regală Spaniolă, titlu purtat între 1-a (1780) și a 4-a editie (1803).
Dicționarul de limba castiliană al Academiei Regale Spaniole, titlu purtat între a 5-a (1817), și a 14-a editie (1914).
Dicționarul limbii spaniole, titlu purtat de la a 15-a editie (1925) încoace.
Originile și evoluția dicționarului limbii spaniole
Elaborarea unui dicționar spaniol (sau castilian) a fost una dintre primele sarcini impuse RAE la înființarea sa în anul 1712, editându-se, în primul rând, Diccionario de autoridades / Dicționarul autorităților (1726-1739) în șase volume. Pornindu-se de la acest lucru este întocmit, ca un rezumat, dicționarul in sine, a cărei primă ediție datează din anul 1780. Titlul complet al acestei ediții a fost "Dicționarul de limbă castiliană alcătuit de Academia Regală Spaniolă", redus la un singur volum pentru o mai ușoară utilizare. Rațiunile enunțate în prologul publicării acestui dicționar subliniau necesitatea ca publicul să poată avea acces la un dicționar care să acopere golul apărut între prima ediție a Dicționarului de autorități, și întârzierea apariției unei a doua ediții (corectate și adăugite) a acestuia, oferindu-se această alternativă, și destul de ușor de utilizat dar și de un cost destul de redus. Deja la a doua sa ediție, a devenit a fi principalul dicționar, lasându-se la o parte ideea elaborării sursei sale, Dicționarul autorităților. Acesta din urmă ramânând ne-actualizat din anul 1793
Prima ediție a dicționarului într-un singur volum a avut ediții noi în 1783, 1791, 1803 și 1815. După această a cincea ediție a fost intitulat pur și simplu Dicționarul limbii castiliene, cu ediții în secolul al XIX-lea în 1822, 1832, 1837, 1843 , 1852, 1869, 1884 și 1899, cu care s-a ajuns la cea de-a treisprezecea ediție.
În secolul al XX-lea prima ediție a avut loc în 1914. În cea de-a cincisprezecea publicare, cea din 1925, a fost inlocuit numele de limbă castiliană pentru a fi numit Dicționarul limbii spaniole. Alte ediții ale acelui secol au fost cele din 1936-1939, 1947, 1956, 1970 și 1984, cu care s-a ajuns la cea de-a douăzecea ediție. Ediția a XXI-a, din 1992, este publicată în două volume, unul dintre volume fiind o broșură în "format de buzunar", la care a fost adăugată versiunea pe CD-ROM, care a apărut în 1995. În 2001 au început versiunile DLE ale secolului XXI, care oferă o versiune ce poate fi consultată online. De la prima versiune într-un volum până la cel actual, repertoriul lexical si-a dublat practic numărul său.
Prima ediție, cea din 1780, a dicționarului uzual oferea și etimologiile cuvintelor, dar la această informație s-a renuntat în ediția de trei ani mai târziu. Respectivele etimologiile au fost reintroduse în ediția din anul 1970.
Suporți utilizați
Până la cea de-a douăzeci și una ediție (1992) suportul utilizat a fost hârtia. Începând cu acest an, pe lângă tradiționalul format de tip carte, dicționarul a fost publicat și în format CD-ROM și, de asemenea, în două broșuri de buzunar. La 25 octombrie 1994 a fost înregistrat domeniul web "rae.es" cu dată de expirare în anul 2025. Odată cu cea de-a douăzeci și doua ediție (2001) s-a adăugat o nou aport prin introducerea acestui dicționar în internet, cu acces liber pentru orice utilizator. Această versiune digitală era .. . pe cal, între a douăzeci și una ediție (cea tipărită în anul 1992) și cea de-a douăzeci și treia ediție tipărită (cea din anul 2014), și deja anticipa definiții de cuvinte care au fost apoi modificate în ediția din 2014. Cea de-a douăzeci și treia ediție a Dicționarului limbii spaniole a fost pusă la dispoziția publicului pentru consultare gratuită pe 21 octombrie 2015. În 2 noiembrie 2015 prin contul său oficial pe Twitter @RAEinforma, se invită doritorul să consulte on-line cea mai recentă ediție a dicționarului academic în noul subdomeniu web. În acest cont se informează, de asemenea, asupra faptelor sau evenimentelor legate de aceasta pagină web, și se invită de forma cordială a fi luat acest site în considerare pentru viitoare accesări și pentru a actualiza link-urile postate pe site-uri externe.
În cea de-a patra ediție a dicționarului (1803) s-au fixat și s-au încorporat în casteliană digramele ch și ll ca litere separate și ca parte a ordinii alfabetice. Această decizie a fost schimbată în 1994 (la cel de-al X-lea Congres al Asociației Academiilor de Limba spaniolă), caz în care pentru cele două digrame a rămas stabilit a-și ocupa fiecare corespunzătorul ei loc în alfabetul latin. De asemenea, în 1803 s-a decis înlocuirea lui x cu j în cazul în care grafemul reprezintă fonemul velar /x/ (excepție în cazul unor cuvinte cum ar fi Caxamarca, Mexic, Texas, etc, atunci când se conservă, chiar dacă corespund /x/-lui din limba spaniolă), eliminându-se astfel accentul circumflex.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>