Libertatea de conștiință
Urmare unor discutii in facebook, am sărit randul urgentelor pe care le aveam in lucru (una mai urgentă decat alta) si am băgat in lucru articolul "Libertate de constiință" (termen intâlnit in lumea limbii române mai ales sub forma de "Libertate de gândire".
Nu m-as fi deviat de la urgentele mele, as fi zis "bogdaproste" daca as fi găsit (deja făcut), un articol bun pe subiectul asta, si in asa caz nu-mi mai ramânea decât sa indic cititorului meu, un link, si nu să mobilez eu o pagină ca să pot dispune de linkul ăsta.
Nu stiu ce diferență sau ce asemănări o fi având actuala versiune românească a articolului "Libertate de gândire", dar față de omoloaga ei spaniolă, versiunea romaneasca este mult mai saracă, din toate punctele de vedere.
Ia aminte!
1) Linkurile blurate cu galben (gen "Librepensamiento"), cauta sa avertizeze cititorul ca pagina-omoloaga romaneasca, a celui link, mai bine nu exista.
2) Linkurile blurate pe-aici mai jos, de forma cum e, spre exemplu, termenul "conciencia", indica ca la acel link exista o pagina-omoloaga romaneasca dar care gazduieste un continut explicativ ce mi se pare mie a fi paralel rau cu realitatea.
3) Linkurile blurate cu un soi de rosu (gen "opinion") indica ca linkurile asa colorate nu au "pagina-omoloaga" in limba romana.
4) Linkurile blurate cu bleu (de forma "derechos y libertades" indica existenta in dreptul astui fel de linkuri a unor pagini-omoloage create de mine in cadrul unor site-uri personale.
Pentru "Intelect" vezi (deocamdata) articolul spaniol "Inteleccion" (Entendimiento), termen provenit din latinescul "Intelligere".
Libertatea intelectuala si responsabilitatea
Arthur Schopenhauer (Despre libertatea voinței umane, 1839, și despre fundamentul moralei, 1840), citandu-l pe Aristotel, tratează subiectul libertății intelectuale nu ca pe ceva ce poate fi acordat sau nu, ci ca pe o caracteristică a ființei umane; și care in plus, este o cerința pentru responsabilitate:
... cu cat mai repede ne îndepărtăm de aceasta libertate fizică și luăm în considerare celelalte două tipuri, nu mai privim lucrurile prin prisma sensului popular, ci cu un sens filosofic al termenului care, după cum se știe, deschide calea multor dificultăți. Acest nou sens se divide în două tipuri diferite: libertatea intelectuală și libertatea morală.
De această libertate intelectuală, «τό εκούσιον και ακούσιον κατα διάνοιαν» [tó ekoysion kaì akoysion katà diánoian], vorbeste deja (deși pe scurt și insuficient), Aristotel, în Ethic. Eudem., II, c. 7 și 9; și ceva mai precis, în Ethic. Nicom., III, c. 2.
Libertatea intelectuala si proprietatea intelectuala.
Conceptul legal
Libertatea gândirii (a intelectului) sau de conștiință, cu diferite denominațiuni și extensiuni catre alte drepturi și libertăți, este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute în textele juridice de cel mai înalt nivel, național și internațional:
Declarația Drepturilor Omului și a Cetățeanului proclamată de Adunarea Constituantă a Revoluției Franceze (26 august 1789) include într-al sau articol 10:
Nici un om nu ar trebui să sufere neajunsuri pentru opiniile sale, nici macar pentru ideile sale privitoare la religie, cu condiția ca, prin manifestarea lor, să nu provoace vreo perturbare a ordinii publice stabilită prin lege.
(Coloana 3) gazduieste versiunea tradusa de catre "admin" din spaniolă, a articolului Libertad intelectual (titlu tradus in româneste de către admin, ca "Libertatea intelectului".
Libertatea intelectului
Cautarea cu formula "Libertatea de gandire" re-directioneaza aici. Pentru alte acceptiuni vezi "Liber-cugetarea (Liber-cugetatorul)"
Libertatea intelectului, libertatea conștiinței, libertatea gândirii, libertatea ideologică sau libertatea convingerii reprezintă acea capacitate pe care o are fiecare, inauntrul constiintei sale, de a adopta, intreține si interschimba orice gând, opinie, idee sau convingere si, in ce il priveste, a si le manifesta, ceea ce il face a fi obiect al libertatii de expresie, derivatelor acesteia, al libertății de catedra, al libertății științifice, al libertății artistice sau al libertății de creație.
Este considerat unul dintre principalele drepturi și libertăți; dintre cele considerate drepturi civile și politice sau drepturi umane de primă generație.
Traducerea . . . va urma!
Astfel ca, în general, se pot considera drept comise in absenta libertatii toate crimele în care omul nici nu știa ce face sau nu au putut lua în considerare ceea ce ar fi putut să-l țină înapoi, poate fi considerat comis în absența libertății intelectuale. știți, consecințele acestui fapt.
La ea se face referire atunci cand medicina legala și juridica penală chestionează dacă o infracțiune a fost comisă într-o stare de libertate și, prin urmare, a fost imputabilă.
Libertatea intelectuală este un concept ce s-a ivit ca o apărare împotriva abuzurilor pe care diferite entități și organizații le desfășoară în numele proprietății intelectuale.
Urmare a privatizarii diferitelor lucrări și diverselor concepte, devine necesar să se protejeze patrimoniul intelectual și colectiv in favoarea unei mai avansate și mai responsabile utilizari. Într-o perspectivă socială se trateaza de un concept abstract, cu un înțeles care încă nu este foarte bine definit datorită folosirii rare a acestuia. Într-o perspectiva individuala, este vorba de a putea folosi propriile idei, indiferent dacă au fost concepute anterior si de alte persoane.
Se garanteaza libertatea ideologică, religioasă și cultă a indivizilor și a comunităților, fără alte limitări în ce priveste manifestarea, altele decât cele strict necesare pentru menținerea ordinii publice protejată prin lege. Nimeni nu poate fi obligat să depună mărturie despre ideologia, religia sau convingerile personale.
În Constituția spaniolă din 1978 este protejată la articolul 16:
2) Libertatea persoanei de a-și manifesta religia (convingerile) nu poate fi supusă altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranța publică, protecția ordinii, sănătatea si/sau moralitatea publică sau pentru protecția drepturilor sau libertăților celorlalti.
1) Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; acest drept implică libertatea de a-și schimba religia (convingerile), precum și libertatea de a-și manifesta religia (convingerile) la modul individual sau colectiv, în mod public sau privat, prin cult, învățătură, practică și respectarea ritualurilor .
Libertatea de gândire, conștiință și religie.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (4 noiembrie 1950) apără "Libertatea de constiinta" într-al sau articol 9:
Orice persoana are dreptul la protecția intereselor morale și materiale care îi corespund ca rezultat al producțiilor științifice, literare sau artistice ale cărora le este autor.
Orice persoana are dreptul să participe in mod liber la viața culturală a comunității, să se bucure de artă și să participe la progresul științific și la beneficiile care rezultă din aceasta.
...
Orice individ are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; Acest drept include dreptul de a nu fi deranjat din cauza opiniilor, dreptul de a investiga, dreptul de a primi informații și opinii și dreptul de a le difuza, fără vreo limitare impusa de frontiere, prin orice mijloace de exprimare.
Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, conștiință, religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia (convingerea), precum și libertatea de a-și manifesta religia (convingerea), individual și colectiv, atât în public, cât și în privat, prin predare (propovaduire), practicare, închinare (cult) și respectare a riturilor.
Declarația Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) o proclamă în articolele 18, 19 și 27:
Cuprins
1 Conceptul legal
1.1 Libertatea si proprietatea intelectuala
2 Libertatea intelectului si responsabilitatea
3 Istoria
4 Vezi si,
5 Bibliografie
6 Referentii
6.1 Legaturi externe
Libertatea de conștiință sau de gândire se restricționează sau se constrânge prin mai multe mecanisme, nu doar prin represiunea exercitată de puterea politică a zilei, ci și prin impunerea unor canoane acceptate social de corectionare politică, sau de gândire unică, care se interiorizeaza în individul insusi
Din punct de vedere istoric, aceasta este relationată cu libertatea de religie (sau libertatea de cult), cu libertatea de opinie, cu libertatea de presă.