Sfântă scriptură / Libro sagrado

Con la expresión «libro sagrado» o «sagrada escritura», en singular o plural, se hace referencia tanto a la forma de escritura (entendible como una particular técnica de escribir ―especialmente la jeroglífica, que etimológicamente significa eso, ya que proviene del griego hierós (‘sagrado’) y glyphós (‘escrito‘)― o bien como un particular género literario como a cada uno de los libros sagrados. En la mayor parte de la bibliografía se utiliza esa expresión particularmente para designar a la Biblia (el conjunto de libros o textos sagrados del cristianismo).

Los libros sagrados tienen diferentes formas de presentación (rollo, códice, un único libro, varios tomos, recopilación), antigüedad y grado de santidad atribuido por los creyentes de sus religiones. Muchas de tales escrituras existieron originalmente como mitos de tradición oral memorizados y transmitidos de generación en generación antes de ser escritas y pasar a ser escritura, lo que aumentó significativamente su prestigio. En casi todas las religiones persisten distintas formas de recitado o de cantar todo o parte de los libros sagrados, en voz alta o mentalmente, como forma de oración o en distintos rituales.

En las religiones monoteístas (denominadas también religiones abrahámicas o religiones del libro), el Tanaj es el texto sagrado del judaísmo; la Biblia (compuesta por el Antiguo Testamento ―idéntico al Tanaj con la adición de los textos Deuterocanónicos― y el Nuevo Testamento) es el del cristianismo; y el Corán es el del islamismo. Entre las religiones orientales, las escrituras sagradas del hinduismo son los cuatro Vedas y los Upanishad, entre otros.

Entendidos como libros «revelados» por la divinidad, son considerados fuentes teológicas para cada una de esas religiones.

Aunque las civilizaciones antiguas copiaban textos a mano desde sus inicios (Libro de los Muertos del antiguo Egipto, por ejemplo), la primera escritura impresa para distribución masiva fue el Sutra del diamante en el año 868 (Cánones del budismo); mientras que la Biblia de Gutenberg lo fue en 1455.

Puntos de vista

Existen diferentes actitudes hacia los textos sagrados. Algunas religiones procuran que los textos escritos se divulguen libre y ampliamente, mientras que otras sostienen que deben permanecer ocultos de todos, excepto para los fieles y los iniciados.

La mayoría de religiones promulgan políticas que definen los límites de los textos sagrados, controlando o prohibiendo cambios y adiciones. Algunas religiones consideran sus textos sagrados como «palabra de Dios», sosteniendo a menudo que los textos están inspirados por Dios y, como tales, no son aptos para modificaciones.

Las traducciones de los textos pueden recibir la bendición oficial, pero a menudo la lengua sagrada original tiene de facto el más alto grado de importancia absoluta o exclusiva. Algunas religiones proporcionan los textos gratuitamente o de forma subvencionada; otras requieren un pago y la estricta observancia del copyright.

Ejemplos de escrituras que aprovechan la estandarización: el Sri Gurú Granth Sahib Ji (del sijismo) siempre aparece con una numeración de páginas estándar, mientras que otras religiones (como las abrahámicas y sus derivadas) son partidarias de señalizar el texto mediante capítulos y versículos.

Véase también

• Popol Vuh

• Biblia

• Corán

• Adi Granth

• Sutras hinduistas

• Tripitaka

Enlaces externos

Cu expresia „sfântă carte” sau „sfântă scriptură”, la singular sau la plural, se face referire atât la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de  a scrie - în special la tehnica hieroglifică, care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar, ca în cazul fiecareia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografiei existente, se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului).

Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (sul, cod, un singur volum, mai multe volume, tomuri, culegeri), vechime și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scriituri, ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.

În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții), Tanach-ul este textul sacru al iudaismului; Biblia (compusă din Vechiul Testament - identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice - și Noul Testament) este textul sacru al creștinismului; iar Coranul este textul sacru al islamului. Printre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt patru, Vedele și Upanișadele reprezentând două dintre ele.

Înțelese drept cărți „revelate” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.

Deși civilizațiile antice copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână (Cartea Morților din Egiptul Antic, spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 (Canoanele Buddhismului); în timp ce Biblia Gutemberg a fost tiparită abia în anul 1455.

Puncte de vedere

Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg, și să fie rezervate doar propriilor credincioși și propriilor inițiați.

Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările. Unele religii consideră textele lor sacre drept „cuvântul lui Dumnezeu”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor.

Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui preț și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor.

Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism-ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete.

Vezi și

• Popol Vuh

• Biblia

• Coran

• Adi Granth

• Sutrele hinduse

• Tripitaka

Legături externe

 Cuvinte ale admin.

 Prin anul 2010 - 2011, văzând lipsurile in ce priveste informatia pe internet, in limba română, la un moment dat m-a fulgerat un gând care m-a cutremurat, și care suna cam așa:

"Dumnezeule, pare un complot. O fi un complot international, sau o fi doar un complot național, prin care se încearcă menținerea în neagră ignoranță, a poporului român. Pare că cineva îl ține, cu toată procuparea, să nu-l scape din întuneric să iasă la lumină"

Suntem, ca persoane, prizonieri ai propriilor noastre cunoașteri. O persoană care cunoaște mai puțin intră (vrând/nevrând) în conflict cu o persoană care cunoaște mai mult.

Eu sunt de profesie șofer, și am așteptat mulți ani (6 - 7) mai înainte de a mă decide să mă loghez o platformă de răspândire a cunoașterii (cum este enciclopedia colaborativă Wikipedia), pentru simplul motiv că eu nu dispun de o recunoaștere socială (gen diplomă) care să dea certificare publicului că cunoașterile mele sunt valide sau nu. Pentru mine limba română reprezintă "limba maternă 1" iar limba spaniolă reprezintă "limba maternă 2". Limba maternă o are și un copil de 6 ani, nu înseamnă cu nimic îți e suficientă pentru a scrie enciclopedii.

Dar, cum fiecare știe ce are în propria tărtăcuță, bazându-mă pe ceea ce eu știu că am în a mea, mi-am asumat riscul de a fi cotat un semidoct, un sfertodoct sau, poate și mai rău pentru că îmi era clar că dacă nu voi aduce eu lumii mele terminologie care apare cu evidență că în limba uneia dintre statele care sunt membre UE din 1 ianuarie 1986 (Spania) există, în vreme ce în limba unuia dintre statele care sunt membre UE din 1 ianuarie 2007, nu există, nu va aduce nimeni.

Din 1986 până în 2007 sunt totuși 21 de ani, și poate că tocmai asta o fi cauza pentru care cultura democratică spaniolă era (la nivel de 2010-2011) cu peste un milion de articole mai bogată decât cultura democratică românească (și cam tot aceeași diferență este și la nivel de 2020)

Din imens de lungul șir de articole cu care îmi puteam începe aventura mea de voluntar colaborator la Wikipedia, am inceput (la 1 iulie 2017) cu aducerea în limba română a conținutului explicativ al articolului "Tocmeală", tocmai pentru că mie nu îmi place nicicând să stau la tocmeală, mie plăcându-mi să lucrez cu unități standardizate (metrul, kilogramul, etc).

La un moment dat, conflictele (generate și de greșeli de-ale mele) au devenit atât de puternice încât m-am pornit la a configura un fel de mini-Wikipedia afară din Wikipedia, în care mini+Wikipedie puteam greși oricât, fără a mai încălca protocoalele (bine gânditele protocoale) ale "Wikipediei-mamă, și de unde alții puteau lua din mini+Wikipedia mea partile care puteau fi folosite ca "bune" și astfel, cu un sfert, o jumătate sau trei-sferturi de treabă (de traducere) gata făcută, creștea probabilitatea ca numărul de articole în limba română, în Wikipedia, să crească.

Dar, lucrurile nu s-au întâmplat așa, acum Google își schimbă suportul pe care eu îmi creeasem mini-Wikipedia, ceea ce oferă pe mai departe mi se pare mult mai slab decat ceea ce a oferit de prin 2011 - 2012 până în 2020, așa că imensa mea muncă se va topi ca un om de zăpadă sau, ca o lumânare. Dar, rezumându-mă la articolul de față, acest articol, și încă vreo 6-7, mi-au fost eliminate dintr-un condei.

Acesta de față nu mi-a fost eliminat ci, mai rău, mi-a fost obturat printr-un procedeu numit "redirecționare", procedeu  care a băgat sub preș conținutul articolului și a lăsat  spre folosire doar titlul (Sfântă Scriptură), care trimite acum (în mod automat) direct la "Biblie". De reținut că titlul dat de mine nu era "Sfânta scriptură" ci "Sfântă scriptură". Titlul ales de mine concentrează în el tot conținutul articolului, conținut care nu se referă la vreo anume "lucrare scrisă" ci la orice lucrare scrisă. Articolul tradus de mine, si laolaltă cu el, și tilul ales, se referă la sacralitatea scrisului, în general. Dacă ar fi să ne rezumăm doar la religie, și tot e de spus că articolul tradus de mine se referă la orice "carte de căpătâi a oricărei religii din lume și nu doar la cartea de căpătâi a lumii creștine.

 Palabras del admin

 En 2010-2011, viendo las deficiencias en cuanto a información en Internet, en rumano, en un momento me asaltó un pensamiento que me estremeció, y que suena algo así:

"Dios mio, esto parece una conspiración. Puede ser una conspiración internacional, o puede ser simplemente una conspiración nacional, que trata de mantener al pueblo rumano en la ignorancia negra". oscuridad para salir a la luz "

Somos, como personas, prisioneros de nuestro propio conocimiento. Una persona que sabe menos entra en conflicto (voluntaria o involuntariamente) con una persona que sabe más.

Soy conductor de profesión, y esperé muchos años (6-7) antes de decidir iniciar sesión en una plataforma de intercambio de conocimientos (como la enciclopedia colaborativa Wikipedia), por la sencilla razón de que no tengo reconocimiento social. (como un diploma) para certificar al público que mi conocimiento es válido o no. Para mí, el rumano es la "lengua materna 1" y el español es la "lengua materna 2". Un niño de 6 años también tiene lengua materna, no significa que tenga suficiente para escribir enciclopedias.

Pero, como todo el mundo sabe lo que tiene en su propia calabaza, por lo que yo sé que tengo en la mía, me arriesgué a que me cotizaran como medio médico, cuarto médico o tal vez peor porque lo tenía claro. que si no traigo a mi mundo terminología que muestre claramente que en el idioma de uno de los Estados miembros de la UE desde el 1 de enero de 1986 (España) hay, mientras que en el idioma de uno de los Estados miembros de la UE desde el 1 de enero de 2007, no hay, nadie traerá.

De 1986 a 2007, sin embargo, tienen 21 años, y quizás esta sea precisamente la razón por la que la cultura democrática española fue (al nivel de 2010-2011) con más de un millón de artículos más rica que la cultura democrática rumana (y casi lo mismo la diferencia también está al nivel de 2020)

De la enorme cantidad de artículos con los que pude iniciar mi aventura como colaborador voluntario de Wikipedia, comencé (el 1 de julio de 2017) por traer en rumano el contenido explicativo del artículo "Tocmeală", precisamente porque nunca me gustó para regatear, me gusta trabajar con unidades estandarizadas (metro, kilogramo, etc.).

En un momento, los conflictos (generados por mis propios errores) se volvieron tan fuertes que comencé a configurar una especie de mini-Wikipedia fuera de Wikipedia, en la que mini + Wikipedia podría estar equivocado sin importar cuánto, sin también violó los protocolos (protocolos bien pensados) de la Wikipedia principal, y de donde otros podrían tomar de mi mini + Wikipedia las partes que podrían usarse como "buenas" y, por lo tanto, con un cuarto, medio o tres cuartos del trabajo ( traducción) listo, hecho, aumentó la probabilidad de que aumente el número de artículos en rumano, en Wikipedia.

Pero, las cosas no pasaron así, ahora Google está cambiando el soporte que había creado para mi mini-Wikipedia, lo que ofrece en el futuro parece mucho más débil que lo que ofreció desde 2011 - 2012 hasta 2020, para que mi inmenso trabajo se derrita como un muñeco de nieve o como una vela. Pero, resumiendo este artículo, este artículo y otros 6-7, fueron eliminados de un bolígrafo.

Este no me lo quitaron, pero, peor aún, lo bloqueó un proceso llamado "redirección", un proceso que subestimó el contenido del artículo y dejó para usar solo el título (Sagrada Escritura), que envía ahora (automáticamente) directamente a la "Biblia". Tenga en cuenta que el título que le di no era "Sagrada Escritura" sino "Sagrada Escritura". El título que elegí concentra todo el contenido del artículo, contenido que no se refiere a ningún "trabajo escrito" en particular sino a cualquier trabajo escrito. El artículo traducido por mí, y junto con él, y el título elegido, se refiere al carácter sagrado de la escritura en general. Si tuviéramos que limitarnos solo a la religión, y aún se debe decir que el artículo traducido por mí se refiere a cualquier "libro del líder de cualquier religión en el mundo, y no solo al libro del líder del mundo cristiano".