Sfântă scriptură / Libro sagrado
Page start up on 05.09.2020_18.42 (UTC+1 / Paterna, España)
02:48 3 jul 2020 Ayord discusión / contribs. 4.711 bytes Creată prin traducerea paginii „Libro sagrado”
Religious text - English Wikipedia > 43.827 bytes
Священные тексты - Русская Википедия > 42.318 байта
La 3 iulie 2020, versiune în limba română... inexistentă.
Versiunea din 02:48 3 jul 2020 Ayord discusión / contribs.> 4711 bytes. Creată prin traducerea paginii „Libro sagrado”
Cu expresia „sfântă carte” sau „sfântă scriptură”, la singular sau la plural, se face referire atât la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de a scrie - în special la tehnica hieroglifică, care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar, ca în cazul fiecareia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografiei existente, se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului).
Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (sul, cod, un singur volum, mai multe volume, tomuri, culegeri), vechime și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scriituri, ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.
În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții), Tanach-ul este textul sacru al iudaismului; Biblia (compusă din Vechiul Testament - identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice - și ale Noului Testament) este textul sacru al creștinismului; iar Coranul este textul sacru al islamului. Printre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt patru, Vedele și Upanișadele reprezentând două dintre ele.
Înțelese drept cărți „revelate” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.
Deși civilizațiile antice copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână (Cartea Morților din Egiptul Antic, spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 (Canoanele Buddhismului); în timp ce Biblia Gutemberg a fost tiparită abia în anul 1455.
Puncte de vedere
Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg, și să fie rezervate doar propriilor credincioși și propriilor inițiați.
Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările. Unele religii consideră textele lor sacre drept „cuvântul lui Dumnezeu”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor.
Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui preț și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor.
Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism-ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete.
Vezi și
Véase aquí la versión que me ha sido eliminada : Sfântă scriptură. Apretando este boton, el contenido se abre particularmente para ti. Para el resto del mundo, no. Porque los censores rumanos lo han escondido muy bien.
Vezi aici versiunea ce mi-a fost eliminata: Sfântă scriptură. Deschizând acest link o vezi doar tu (pentru ca ti-am indicat eu linkul). Ceilalti 20.000.000 de cetățeni romani nu au liber acces la ea, pentru ca cenzorii de pe ROwiki, au ascuns-o).
Din cele două expresii indicate la începutul textului după care am făcut traducerea, „libro sagrado (sfântă carte)” și „sagrada escritura (sfântă scriptură)”, am ales să îl folosesc ca titlu pentru articolul în limba română, pe cel de-al doilea. Punând termenul "Sfântă Scriptură" în traducătorul automat vedem că în limba spaniollă ne rezultă termenul "Sagrada Escritura"
De las dos expresiones indicadas al inicio del texto tras las cuales hice la traducción, "libro sagrado" y "sagrada escritura", opté por utilizarla como título del artículo en rumano, el segundo. Al poner el término rumano "Sfântă Scriptură" en el traductor automático vemos que en español obtenemos el término "Sagrada Escritura"
Imaginea care urmează reprezintă suportul oferit de însăși Wikipedia pentru realizarea de traduceri dintr-o limbă în altă limbă, acolo unde încă nu există articol în limba respectiva.
La siguiente imagen representa el soporte que ofrece la propia Wikipedia para realizar traducciones de un idioma a otro, donde aún no existe un artículo en ese idioma.
Traducătorul automat a devenit de la o zi la alta mai performant. Din cele vreo 300 de articole pe care le-am tradus eu "pe curat" (nu pe maculator), la puține am avut de corectat traducătorul automat mai mult de 10-12%. La unele paragrafe chiar nu ai ce îmbunătățiri să aduci. Și atunci, în momentul în care decizi să publici, te mai întreabă încă odată dacă îți asumi responsabilitatea, dacă garantezi, că știi că ai făcut cea mai bună treabă pe care o puteai face.
El traductor automático se ha vuelto más eficiente día a día. De los 300 o más artículos que traduje "en limpio" (no en algun borrador), en algunos tuve que corregir el traductor automático como mucho un 10-12%. En algunos párrafos realmente no tienes nada que mejorar. Y al final, en el momento en que decides publicar, te pregunta una vez más si te responsabilizas, si garantizas que sabes que hiciste el mejor trabajo que podías hacer.
În imaginea ce urmează se vede că a apărut "butonul" pe care scrie că "Pagina publicada en "Sfântă Scriptură".
En la siguiente imagen podéis ver que ha aparecido el "botón" en el que pone "Página publicada en "Sagrada Escritura"
Imaginea ce urmează este "captura de ecran" a articolului atunci publicat. Fiecare "captură de ecran" are în colțul dreapta-jos capturată și data și ora respectivei capturi.
La siguiente imagen es la "captura de pantalla" del artículo publicado en ese momento. Cada "captura de pantalla" tiene la fecha y la hora de la captura en la esquina inferior derecha.
Momentul capturii de mai jos este momentul când, dând căutare cu formula "Sfântă scriptură", am descoperit că titlul articolului publicat de mine apărea în căutări dar... nu mai dispunea de conținut.
El momento de captura siguiente es el momento en que, buscando con la fórmula "Sagrada Escritura", descubrí que en las búsquedas aparecía el título del artículo publicado por mí, pero... ya no disponía de contenido.
Véase la revisión hecha por aquel "Dan Mihai Pitea" que aparece en el "Historial de revisiones.
A se vedea revizuirea realizata de acel "Dan Mihai Pitea" care apare in caseta istorialului reviziunilor.
02:48 3 jul 2020 Ayord discusión contribs. 4711 bytes +4711 Creată prin traducerea paginii „Libro sagrado”
Cuvinte ale admin.
Prin anul 2010 - 2011, văzând lipsurile in ce priveste informatia pe internet, in limba română, la un moment dat m-a fulgerat un gând care m-a cutremurat, și care suna cam așa:
"Dumnezeule, pare un complot. O fi un complot international, sau o fi doar un complot național, prin care se încearcă menținerea în neagră ignoranță, a poporului român. Pare că cineva îl ține, cu toată procuparea, să nu-l scape din întuneric să iasă la lumină"
Suntem, ca persoane, prizonieri ai propriilor noastre cunoașteri. O persoană care cunoaște mai puțin intră (vrând/nevrând) în conflict cu o persoană care cunoaște mai mult.
Eu sunt de profesie șofer, și am așteptat mulți ani (6 - 7) mai înainte de a mă decide să mă loghez o platformă de răspândire a cunoașterii (cum este enciclopedia colaborativă Wikipedia), pentru simplul motiv că eu nu dispun de o recunoaștere socială (gen diplomă) care să dea certificare publicului că cunoașterile mele sunt valide sau nu. Pentru mine limba română reprezintă "limba maternă 1" iar limba spaniolă reprezintă "limba maternă 2". Limba maternă o are și un copil de 6 ani, nu înseamnă cu nimic îți e suficientă pentru a scrie enciclopedii.
Dar, cum fiecare știe ce are în propria tărtăcuță, bazându-mă pe ceea ce eu știu că am în a mea, mi-am asumat riscul de a fi cotat un semidoct, un sfertodoct sau, poate și mai rău pentru că îmi era clar că dacă nu voi aduce eu lumii mele terminologie care apare cu evidență că în limba uneia dintre statele care sunt membre UE din 1 ianuarie 1986 (Spania) există, în vreme ce în limba unuia dintre statele care sunt membre UE din 1 ianuarie 2007, nu există, nu va aduce nimeni.
Din 1986 până în 2007 sunt totuși 21 de ani, și poate că tocmai asta o fi cauza pentru care cultura democratică spaniolă era (la nivel de 2010-2011) cu peste un milion de articole mai bogată decât cultura democratică românească (și cam tot aceeași diferență este și la nivel de 2020)
Din imens de lungul șir de articole cu care îmi puteam începe aventura mea de voluntar colaborator la Wikipedia, am inceput (la 1 iulie 2017) cu aducerea în limba română a conținutului explicativ al articolului "Tocmeală", tocmai pentru că mie nu îmi place nicicând să stau la tocmeală, mie plăcându-mi să lucrez cu unități standardizate (metrul, kilogramul, etc).
La un moment dat, conflictele (generate și de greșeli de-ale mele) au devenit atât de puternice încât m-am pornit la a configura un fel de mini-Wikipedia afară din Wikipedia, în care mini+Wikipedie puteam greși oricât, fără a mai încălca protocoalele (bine gânditele protocoale) ale "Wikipediei-mamă, și de unde alții puteau lua din mini+Wikipedia mea partile care puteau fi folosite ca "bune" și astfel, cu un sfert, o jumătate sau trei-sferturi de treabă (de traducere) gata făcută, creștea probabilitatea ca numărul de articole în limba română, în Wikipedia, să crească.
Dar, lucrurile nu s-au întâmplat așa, acum Google își schimbă suportul pe care eu îmi creeasem mini-Wikipedia, ceea ce oferă pe mai departe mi se pare mult mai slab decat ceea ce a oferit de prin 2011 - 2012 până în 2020, așa că imensa mea muncă se va topi ca un om de zăpadă sau, ca o lumânare. Dar, rezumându-mă la articolul de față, acest articol, și încă vreo 6-7, mi-au fost eliminate dintr-un condei.
Acesta de față nu mi-a fost eliminat ci, mai rău, mi-a fost obturat printr-un procedeu numit "redirecționare", procedeu care a băgat sub preș conținutul articolului și a lăsat spre folosire doar titlul (Sfântă Scriptură), care trimite acum (în mod automat) direct la "Biblie". De reținut că titlul dat de mine nu era "Sfânta scriptură" ci "Sfântă scriptură". Titlul ales de mine concentrează în el tot conținutul articolului, conținut care nu se referă la vreo anume "lucrare scrisă" ci la orice lucrare scrisă. Articolul tradus de mine, si laolaltă cu el, și tilul ales, se referă la sacralitatea scrisului, în general. Dacă ar fi să ne rezumăm doar la religie, și tot e de spus că articolul tradus de mine se referă la orice "carte de căpătâi a oricărei religii din lume și nu doar la cartea de căpătâi a lumii creștine.
Palabras del admin
En 2010-2011, viendo las deficiencias en cuanto a información en Internet, en rumano, en un momento me asaltó un pensamiento que me estremeció, y que suena algo así:
"Dios mio, esto parece una conspiración. Puede ser una conspiración internacional, o puede ser simplemente una conspiración nacional, que trata de mantener al pueblo rumano en la ignorancia negra". oscuridad para salir a la luz "
Somos, como personas, prisioneros de nuestro propio conocimiento. Una persona que sabe menos entra en conflicto (voluntaria o involuntariamente) con una persona que sabe más.
Soy conductor de profesión, y esperé muchos años (6-7) antes de decidir iniciar sesión en una plataforma de intercambio de conocimientos (como la enciclopedia colaborativa Wikipedia), por la sencilla razón de que no tengo reconocimiento social. (como un diploma) para certificar al público que mi conocimiento es válido o no. Para mí, el rumano es la "lengua materna 1" y el español es la "lengua materna 2". Un niño de 6 años también tiene lengua materna, no significa que tenga suficiente para escribir enciclopedias.
Pero, como todo el mundo sabe lo que tiene en su propia calabaza, por lo que yo sé que tengo en la mía, me arriesgué a que me cotizaran como medio médico, cuarto médico o tal vez peor porque lo tenía claro. que si no traigo a mi mundo terminología que muestre claramente que en el idioma de uno de los Estados miembros de la UE desde el 1 de enero de 1986 (España) hay, mientras que en el idioma de uno de los Estados miembros de la UE desde el 1 de enero de 2007, no hay, nadie traerá.
De 1986 a 2007, sin embargo, tienen 21 años, y quizás esta sea precisamente la razón por la que la cultura democrática española fue (al nivel de 2010-2011) con más de un millón de artículos más rica que la cultura democrática rumana (y casi lo mismo la diferencia también está al nivel de 2020)
De la enorme cantidad de artículos con los que pude iniciar mi aventura como colaborador voluntario de Wikipedia, comencé (el 1 de julio de 2017) por traer en rumano el contenido explicativo del artículo "Tocmeală", precisamente porque nunca me gustó para regatear, me gusta trabajar con unidades estandarizadas (metro, kilogramo, etc.).
En un momento, los conflictos (generados por mis propios errores) se volvieron tan fuertes que comencé a configurar una especie de mini-Wikipedia fuera de Wikipedia, en la que mini + Wikipedia podría estar equivocado sin importar cuánto, sin también violó los protocolos (protocolos bien pensados) de la Wikipedia principal, y de donde otros podrían tomar de mi mini + Wikipedia las partes que podrían usarse como "buenas" y, por lo tanto, con un cuarto, medio o tres cuartos del trabajo ( traducción) listo, hecho, aumentó la probabilidad de que aumente el número de artículos en rumano, en Wikipedia.
Pero, las cosas no pasaron así, ahora Google está cambiando el soporte que había creado para mi mini-Wikipedia, lo que ofrece en el futuro parece mucho más débil que lo que ofreció desde 2011 - 2012 hasta 2020, para que mi inmenso trabajo se derrita como un muñeco de nieve o como una vela. Pero, resumiendo este artículo, este artículo y otros 6-7, fueron eliminados de un bolígrafo.
Este no me lo quitaron, pero, peor aún, lo bloqueó un proceso llamado "redirección", un proceso que subestimó el contenido del artículo y dejó para usar solo el título (Sagrada Escritura), que envía ahora (automáticamente) directamente a la "Biblia". Tenga en cuenta que el título que le di no era "Sagrada Escritura" sino "Sagrada Escritura". El título que elegí concentra todo el contenido del artículo, contenido que no se refiere a ningún "trabajo escrito" en particular sino a cualquier trabajo escrito. El artículo traducido por mí, y junto con él, y el título elegido, se refiere al carácter sagrado de la escritura en general. Si tuviéramos que limitarnos solo a la religión, y aún se debe decir que el artículo traducido por mí se refiere a cualquier "libro del líder de cualquier religión en el mundo, y no solo al libro del líder del mundo cristiano".
Cam așa cum se vede în coloana 3 (din blocul de coloane de mai jos) ar fi trebuit să arate textul (de fapt... hipertextul) din versiunea în limba română făcută de mine, în "Wikipedia în limba română", după articolul din "Wikipedia în limba spaniolă" denumit "Libro sagrado".
Algo así como se ve en la columna 3 (del bloque de columnas a continuación) debería haber mostrado el texto (en realidad... el hipertexto) de la versión rumana hecha por mí (en "Wikipedia en rumano"), por traducción del artículo "Libro sagrado" de la "Wikipedia en español".
Columna 1 .
Texto del articulo " Libro sagrado - Wikipedia ".
Con la expresión «libro sagrado» o «sagrada escritura» , en singular o plural, se hace referencia tanto a la forma de escritura (entendible como una particular técnica de escribir ―especialmente la jeroglífica , que etimológicamente significa eso, ya que proviene del griego hierós (‘sagrado’) y glyphós (‘escrito‘)― o bien como un particular género literario como a cada uno de los libros sagrados. En la mayor parte de la bibliografía se utiliza esa expresión particularmente para designar a la Biblia (el conjunto de libros o textos sagrados del cristianismo ).
Los libros sagrados tienen diferentes formas de presentación ( rollo , códice , un único libro, varios tomos , recopilación ), antigüedad y grado de santidad atribuido por los creyentes de sus religiones. Muchas de tales escrituras existieron originalmente como mitos de tradición oral memorizados y transmitidos de generación en generación antes de ser escritas y pasar a ser escritura , lo que aumentó significativamente su prestigio. En casi todas las religiones persisten distintas formas de recitado o de cantar todo o parte de los libros sagrados, en voz alta o mentalmente, como forma de oración o en distintos rituales .
En las religiones monoteístas (denominadas también religiones abrahámicas o religiones del libro ), el Tanaj es el texto sagrado del judaísmo ; la Biblia (compuesta por el Antiguo Testamento ―idéntico al Tanaj con la adición de los textos Deuterocanónicos ― y el Nuevo Testamento ) es el del cristianismo ; y el Corán es el del islamismo . Entre las religiones orientales , las escrituras sagradas del hinduismo son los cuatro Vedas y los Upanishad , entre otros.
Entendidos como libros « revelados » por la divinidad , son considerados fuentes teológicas para cada una de esas religiones.
Aunque las civilizaciones antiguas copiaban textos a mano desde sus inicios ( Libro de los Muertos del antiguo Egipto , por ejemplo), la primera escritura impresa para distribución masiva fue el Sutra del diamante en el año 868 ( Cánones del budismo ); mientras que la Biblia de Gutenberg lo fue en 1455 .
Puntos de vistas .
Existen diferentes actitudes hacia los textos sagrados. Algunas religiones procuran que los textos escritos se divulguen libre y ampliamente, mientras que otras sostienen que deben permanecer ocultos de todos, excepto para los fieles y los iniciados.
La mayoría de religiones promulgan políticas que definen los límites de los textos sagrados, controlando o prohibiendo cambios y adiciones.
Algunas religiones consideran sus textos sagrados como «palabra de Dios», sosteniendo a menudo que los textos están inspirados por Dios y, como tales, no son aptos para modificaciones.
Las traducciones de los textos pueden recibir la bendición oficial, pero a menudo la lengua sagrada original tiene de facto el más alto grado de importancia absoluta o exclusiva. Algunas religiones proporcionan los textos gratuitamente o de forma subvencionada; otras requieren un pago y la estricta observancia del copyright .
Ejemplos de escrituras que aprovechan la estandarización: el Sri Gurú Granth Sahib Ji (del sijismo ) siempre aparece con una numeración de páginas estándar, mientras que otras religiones (como las abrahámicas y sus derivadas) son partidarias de señalizar el texto mediante capítulos y versículos .
Vease tambien :
- Biblia
- Coran
Columna 2 .
Cu expresia „carte sacră” sau „scriere sacră”, la singular sau plural, se referă atât la forma scrierii (de înțeles ca o tehnică specială de scriere - în special la hieroglifică, ceea ce etimologic înseamnă că, din moment ce provine din greacă Hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - sau ca un anumit gen literar ca fiecare dintre cărțile sacre. În majoritatea bibliografiei această expresie este folosită în special pentru a desemna Biblia (întregul de cărți sau texte sacre ale creștinismului).
Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (scroll, codex, o singură carte, mai multe volume, compilație), antichitate și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri ale tradiției orale memorate și transmise din generație în generație înainte de a fi scrise și de a deveni scripturi, sporindu-le semnificativ prestigiul. În aproape toate religiile, diferite forme de recitare sau cântare totală sau parțială a cărților sacre persistă, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.
În religiile monoteiste (numite și religii abrahamice sau religii ale cărții), Tanach este textul sacru al iudaismului; Biblia (alcătuită din Vechiul Testament - identică cu Tanach cu adăugarea textelor deuterocanonice - și Noul Testament) este cea a creștinismului; iar Coranul este cel al islamismului. Dintre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt cele patru Vede și Upanișadele, printre altele.
Înțelese ca cărți „dezvăluite” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.
Deși civilizațiile antice au copiat textele manual de la începuturile lor (Cartea egipteană antică a morților, de exemplu), prima scriere tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra diamantului din 868 d.Hr. (Canoanele budismului); în timp ce Biblia lui Gutenberg era în 1455.
Există atitudini diferite față de textele sacre. Unele religii se asigură că textele scrise sunt diseminate în mod liber și pe scară largă, în timp ce altele susțin că trebuie să rămână ascunse de toată lumea, cu excepția credincioșilor și a inițiatilor.
Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și adăugirile.
Unele religii consideră textele lor sacre ca „cuvântul lui Dumnezeu”, considerând adesea că textele sunt inspirate de Dumnezeu și ca atare nu sunt potrivite pentru modificare.
Traducerile de texte pot primi binecuvântarea oficială, dar de multe ori limba sacră originală are de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii oferă textele gratuit sau subvenționat; altele necesită plata și aplicarea strictă a drepturilor de autor.
Exemple de scripturi care profită de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (din sikhism) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum Abrahamic și derivatele lor) sunt în favoarea marcării textului prin capitole și versuri
Columna 3 .
Traducción / Traducere... admin .
Cu expresia „ sfântă carte ” sau „ sfântă scriptură ”, la singular sau la plural, se face referire atât la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de a scrie - în special la tehnica hieroglifică , care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar , ca în cazul fiecareia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografiei existente, se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului ).
Cărțile sacre au diferite forme de prezentare ( sul , cod , un singur volum , mai multe volume, tomuri , culegeri ), vechime și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scriituri , ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri .
În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții ), Tanach -ul este textul sacru al iudaismului ; Biblia (compusă din Vechiul Testament - identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice - și ale Noului Testament ) este textul sacru al creștinismului ; iar Coranul este textul sacru al islamului . Printre religiile orientale , scripturile sacre ale hinduismului sunt patru , Vedele și Upanișadele reprezentând două dintre ele.
Înțelese drept cărți „ revelate ” de divinitate , ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.
Deși civilizațiile antice copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână ( Cartea Morților din Egiptul Antic ,spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 ( Canoanele Buddhismului ); în timp ce Biblia Gutemberg a fost tiparită abia în anul 1455
Puncte de vedere
Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg, și să fie rezervate doar propriilor credincioși și propriilor inițiați.
Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările.
Unele religii consideră textele lor sacre drept „ cuvântul lui Dumnezeu ”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor.
Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui preț și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor .
Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism -ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete .
Vezi și :
- Biblia
- Coran
Véase también / Vezi si:
02:48 3 jul 2020 Ayord discusión contribs. 4711 bytes +4711 Creată prin traducerea paginii „Libro sagrado”
După cum se vede, pe acest palier pe care eu am transformat articolul "Libro sagrado" din spaniolă în articolul in limba română "Sfântă scriptură" există versiuni în 65 de limbi (în afară de limba română). Nu știu ce zice fiecare articol din cele 65 de limbi, dar știu ce zice articolul de pe limba spaniolă, iar mie mi se pare a fi o abordare extrem de neutră, drept pentru care nu găsesc logică împiedicarea ajungerii acestui conținut la îndemâna publicului românesc decât în cazul în care cineva dorește să folosească "Wikipedia în limba română" nu pentru o informare de tip neutral ci pentru o informare de tip discrețional (asa cum se poate vedea in "istoricul articolului Sfanta scriptura"
/
Como puede ver, en este nivel, que convertí del español "Libro sagrado" al artículo en rumano "Sfântă scriptură" existen versiones en 65 idiomas (aparte del rumano). No sé lo que dice cada artículo en los 65 idiomas, pero sé lo que dice el artículo en español, y a mi me parece un enfoque extremadamente neutral, por lo que no me parece lógico impedir alguien que llegue este contenido al público rumano excepto en el caso en que alguien quiera usar "Wikipedia en rumano" no para una información de tipo neutral sino para una información discrecional (asi como se puede ver en el historial del articulo Sfanta scriptura).
Adaugat la 21.10.2023_01.12
Am gasit ca cineva a recuperat textul traducerii facute de mine, text bine ascuns spre a nu ajunge la cunostinta publicului romanesc, de unul dintre contribuitorii cu drept de cenzura de la Wikipedia in limba romana. Din partea mea, felicitari contribuitorului Gdaniel111, cel care a recuperat acest continut (chiar daca sub o alta denumire.
Column A.
Textul tradus si publicat de mine in RoWiki dar ascuns de ochii publicului de anumiti admini / El texto traducido por mi pero ocultado por algunos admines.
Sfântă scriptură
Revisión del 03:48 3 jul 2020 de Ayord (discusión | contribs.) (Creată prin traducerea paginii „Libro sagrado”).
03:48 3 jul 2020 Ayord discusión contribs. 4.711 bytes
Cu expresia „sfântă carte” sau „sfântă scriptură”, la singular sau la plural, se face referire atât la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de a scrie - în special la tehnica hieroglifică, care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar, ca în cazul fiecareia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografiei existente, se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului).
Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (sul, cod, un singur volum, mai multe volume, tomuri, culegeri), vechime și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scriituri, ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.
În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții), Tanach-ul este textul sacru al iudaismului; Biblia (compusă din Vechiul Testament - identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice - și ale Noului Testament) este textul sacru al creștinismului; iar Coranul este textul sacru al islamului. Printre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt patru, Vedele și Upanișadele reprezentând două dintre ele.
Înțelese drept cărți „revelate” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.
Deși civilizațiile antice copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână (Cartea Morților din Egiptul Antic, spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 (Canoanele Buddhismului); în timp ce Biblia Gutemberg a fost tiparită abia în anul 1455.
Puncte de vedere
Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg, și să fie rezervate doar propriilor credincioși și propriilor inițiați.
Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările. Unele religii consideră textele lor sacre drept „cuvântul lui Dumnezeu”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor.
Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui preț și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor.
Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism-ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete.
Vezi și
Column B.
Același text recuperat de un contribuitor și readus sub ochii publicului / El mismo texto recuperado por un colaborador y devuelto al público
Text sacru
Revisión del 18:01 13 ago 2023 de Gdaniel111 (discusión | contribs.) (recuperat text de la Sfântă scriptură, sunt 2 noțiuni diferite, între ce zice aici și Biblia)
18:01 13 ago 2023 Gdaniel111 discusión contribs. 5.736 bytes
Textul sacru, prin expresia „sfântă carte” sau „sfântă scriptură”, la singular sau la plural, face referire fie la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de a scrie - în special la tehnica hieroglifică, care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar, ca în cazul fiecăreia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografiei existente se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului).
Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (sul, codex, un singur volum, mai multe volume, tomuri, culegeri), vechimi și grade de sfințenie atribuite de credincioși religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scrieri, ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.
În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții), Tanach-ul este textul sacru al iudaismului; Biblia (compusă din Vechiul Testament - identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice - și ale Noului Testament) este textul sacru al creștinismului; iar Coranul este textul sacru al islamului. Printre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt patru, Vedele și Upanișadele reprezentând două dintre ele.
Înțelese drept cărți „revelate” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii.
Deși civilizațiile antice copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână (Cartea Morților din Egiptul Antic, spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 (Canoanele Buddhismului); în timp ce Biblia Gutenberg a fost tipărită abia în anul 1455.
Puncte de vedere
Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg și să fie rezervate doar propriilor credincioși și propriilor inițiați.
Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările. Unele religii consideră textele lor sacre drept „cuvântul lui Dumnezeu”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor.
Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui preț și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor.
Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism-ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete.
Vezi și
Cu mult drag nepoților mei (și generației lor). / A mis nietos, con cariño (y a la generación de ellos). / To my grandchildren, with love (and to their generation).