Creado el 14.05.2019_21.15 (España)
Columna 2. Reservada para la traducción.
<
Coloana 2. Rezervata traducerii.
Munca este o mișcare politică, tipică a Regatului Unit și a altor țări, asemănătoare altor denumiri ale altor culturi politice, precum democrația socială.
El laborismo es un movimiento político, propio del Reino Unido y algunos otros países, similar a otras denominaciones propias de otras culturas políticas, como la socialdemocracia.
Historia
Define tanto una orientación ideológica como política. Surge a mediados del siglo XIX, cuando se consolidó el movimiento sindical británico (las Trade Unions). Sus manifestaciones políticas fueron inicialmente como grupo de presión, por pase a la actividad política del movimiento obrero y de sus dirigentes. Se suele utilizar la expresión correa de transmisión para hacer referencia a la dependencia sindical del Partido Laborista, mientras que en otras tradiciones políticas (especialmente en el Partido Socialdemócrata de Alemania y los partidos comunistas) la iniciativa correspondía al partido, de donde se transmitía al sindicato.
El laborismo se sitúa en la izquierda del espectro político, como parte del socialismo de origen marxista. A partir de finales del siglo XIX, el revisionismo acentuó la moderación del laborismo británico, renunciando a la perspectiva de una revolución proletaria y permitiendo que en la Primera Guerra Mundial se comportara como un partido más en apoyo del esfuerzo bélico, exigiendo únicamente mayor justicia social o mejoras en las condiciones laborales, al entender que la estrategia de apoyar al estado haría que pudiera influirse en él en beneficio de la clase trabajadora. En el período de entreguerras llegó a ser partido de gobierno, aunque brevemente (Ramsay MacDonald, 1924). Al final de la Segunda Guerra Mundial, el laborista Clement Attlee derrotó electoralmente a Winston Churchill (1945) e inició una etapa de aplicación de la política de estado del bienestar y de planificación estatal que incluía la protección social desde la cuna hasta la tumba (véase Estado del bienestar inglés).
La condición mayoritaria del sistema de representación parlamentaria británico hizo que el partido liberal (whig) funcionara como partido bisagra entre el conservador (tory) y el laborista hasta los años setenta (gobiernos de Harold Wilson). Tras el prolongado periodo conservador de los años ochenta y primeros noventa (el thatcherismo, que insistía en la eliminación del poder político y social de los sindicatos), la ubicación con la que se suele identificar el laborismo es marcadamente centrista o de centro izquierda, en lo que se denomina reformismo, social liberalismo o más frecuentemente (con el nombre que identificó la propuesta de Anthony Giddens) Tercera Vía, aplicado a los gobiernos de Tony Blair y Gordon Brown, de finales de los noventa y la primera década del siglo XXI. (2671 bytes)
Véase también:
istorie
Definește atât o orientare ideologică, cât și o orientare politică. A apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, când mișcarea sindicală britanică (sindicatele) a fost consolidată. Manifestările lor politice erau inițial ca un grup de presiune, datorită activității politice a mișcării muncitorești și a liderilor acesteia. Termenul curea de transmisie este adesea folosit pentru a se referi la dependența sindicală a Partidului Laburist, în timp ce în alte tradiții politice (mai ales în Partidul Social Democrat din Germania și partidele comuniste) inițiativa a corespuns partidului, de unde a fost transmisă Uniunii .
Munca este situată în partea stângă a spectrului politic, ca parte a socialismului marxist. Din secolul al XIX-lea, revizionismul a subliniat moderarea Partidului Laburist din Marea Britanie, renunțarea la perspectiva unei revoluții proletare și permițând în primul război mondial sa comportat ca un partid în susținerea efortului de război, care necesită doar o mai mare justiție socială sau îmbunătățirea condițiilor de muncă, să se înțeleagă că strategia va sprijini statul care ar putea fi l-au influențat în beneficiul clasei muncitoare. În perioada interbelică a devenit parte guvernamentală, deși pe scurt (Ramsay MacDonald, 1924). La sfârșitul celui de al doilea război mondial, a Muncii Clement Attlee Winston Churchill a învins electoral (1945) și a inițiat o etapă de punere în aplicare a politicii statului bunăstării și de planificare de stat, inclusiv de protecție socială din leagăn până la mormânt (a se vedea Statul de bunăstare din România).
Statutul majoritar al sistemului de reprezentare parlamentar britanic a cauzat funcția partidului liberal (whig) ca o balama între Partidul Conservator (Tory) și Muncii până la șaptezeci (guvernele lui Harold Wilson). După perioada conservatoare prelungită a anilor optzeci și începutul anilor nouăzeci (thatcherism, care a insistat asupra eliminării puterii politice și sociale a sindicatelor), locația, care este de obicei identificat de muncă este semnificativ Centriste sau de centru-stânga, în ceea ce se numește reformismul, liberalism social sau mai frecvent (cu numele pe care a identificat propunerea Anthony Giddens) a Treia Cale, aplicat guvernele Tony Blair și Gordon Brown, la sfârșitul anilor nouăzeci și primul deceniu al secolului.
Vezi de asemenea:
- Partidul Laburist.
- Partidul Laburist (Marea Britanie).
Artículo en las obra! ¡Seguirá!
Articol în lucru! Va urma!
Article in construction! Will follow!