Statul Modern / Estado Moderno

Idioma Español

Muchas veces he entrado en conflictos con varias personas equipadas con poderes de censura, por la seccion en rumano de la Wikipedia, muchas veces con razon, otras veces sin razon.

No soy yo algun licenciado de este mundo sino, el problema mia es que, cuando intento hablar con mis paisanos, a cada tres-cuatro palabras me quedo . . . sin palabras.

Asi es que un dia de 12.10.2018, queria yo escribir un articulo titulado "Prezumtia de persoana acordata individului modern" (La presuncion de persona otorgada a el individuo moderno / contemporaneo), pero cuando comenzo a escribir, intentando comenzar con la formula "El estado moderno esta otorgando a cada individuo, desde el momento de su concepcion, la presuntividad de devenir una persona", me acordo que el articulo "Estado Moderno" lo tengo en mi lista de espera como uno de los articulos de gran urgencia que quiero traducir (y publicar) en su sitio, en Wikipedia.

18/10/2018_01.38 Yo, a este hora cuando escribo aqui, ya tengo el articulo traducido, pero no le voy a publicar por que tiene unas problemas de "citas vacias", por el capitulo "Referencias" y no se de momento como solucionarla, para obtener la "vista buena" por parte de los que vigilan que sean publicadas obras que coresponden a las reglas que la misma Wikipedia impone.

Limba Română

Nu odata am intrat in conflict cu diverse persoane investite cu putere de cenzura, pe sectiunea romaneasca a Wikipedia.org, de multe ori poate pe drept, de multe ori poate pe nedrept.

Eu nu-s vreun licentiat al lumii acesteia ci doar atata ca, atunci cand am nevoie sa vorbesc cu ai mei conationali, la fiecare trei-patru cuvinte ramai . . . fara cuvinte.

Azi (12.10.2018) vroiam sa scriu un articol intitulat "Prezumtia de persoana acordata individului modern / contemporan", dar cand sa incep articolul, voind eu sa incep fraza cu formula: "Statul modern acorda individului, inca de la nastere (mai bine spus, inca de la conceptie), prezumtia ca ar putea deveni din "simpla fiinta biologica", persoana . . ." mi-am amintit ca articolul "Statul Modern" il am pe lista de asteptare, unde dau sa se bage in fata sute, mii de alte articole, care mai de care - in mintea mea - mai urgente.

18/10.2018_01_46 Am facut o captura in care se vede ca la acest articol nu exista versiune in limba romana pana azi, la acest articol denumit in spaniola "Estado Moderno".

Adevarul e ca eu i-am facut deja traducerea completa, dar nu pot inca publica pentru ca imi apar niste goluri la capitolul Referinte, pe care de moment, nu stiu cum sa le solutionez.

Estado Moderno

Statul Modern

Desde aqui en abajo, para facilitar mas la comparacion, solo la version original vs. la version traducida por "Ayord"

In continuare, puse fata in fata (ca-n oglinda), pentru a facilita si mai mult comparatia, doar versiunea originala vs. traducerea facuta de "Ayord"

Estado Moderno - texto original

Statul Modern - traducere "Ayord"

El Estado Moderno surgió entre los siglos XV y XVI, cuando los reyes aprovecharon la crisis del feudalismo para retomar su poder, y su proceso de surgimiento se aceleró en el Renacimiento, con profundas transformaciones en los mecanismos del gobierno y en el ejercicio del poder. Este proceso estuvo respaldado por la burguesía, clase social que se fue fortaleciendo con este tipo de Estado. El Estado moderno poseía identidad, estaba organizado, estructurado y era formal; era reconocido políticamente por esto y el poder estaba centralizado.

Su formación tuvo varias consecuencias a nivel político, económico y social.

Statul Modern a apărut între secolele XV-XVI, atunci când regii au profitat de criza feudalismului spre a-si re-castiga puteri, procesul lui de apariție fiind accelerat în Renaștere, cu profunde schimbări în mecanismele de guvernare și în exercitarea puterii.

Acest proces a fost susținut de către burghezie, clasă socială care s-a vazut consolidată de acest tip de Stat.

Statul Modern poseda identitate, era organizat, structurat și formal; beneficia de recunoastere politica pentru asta iar puterea lui era centralizată.

Formarea sa a avut o serie de consecințe la nivel politic, economic și social.

.

Origen del Estado Moderno

A partir de los siglos XIV y XV, los reyes europeos iniciaron el proceso de formación del Estado moderno, al comenzar a concentrar y centralizar el dominio sobre sus tierras. Aprovechando la crisis que enfrentaban los señoríos tras las guerras, hicieron pactos con los señores feudales para recibir sus tierras a cambio de algún privilegio, o si no debieron reconquistarlas a través de guerras sangrientas. Los reyes fueron "ayudados" en este proceso por los burgueses que deseaban desprenderse de los señores feudales, ya que se veían perjudicados por la condición de vasallos de éstos y la economía feudal. Para asegurar la gobernabilidad, el respeto de los derechos y el cumplimiento de las obligaciones el Estado cuenta con diversos organismos, conformados por funcionarios, que crean las leyes.

Sin embargo, hay posturas que consideran que el surgimiento del Estado moderno no significó una ruptura total con las estructuras políticas medievales puesto que la aristocracia feudal conservó su poder político sobre las masas rurales, de tal manera que “El absolutismo fue esencialmente eso: un aparato reorganizado y potenciado de dominación feudal (…) fue el nuevo caparazón político de una nobleza amenazada”[1]. No obstante es claro que con el Estado moderno surgieron estructuras gubernamentales nuevas.

Hacia finales del siglo XV la autoridad monárquica y la unidad política lograron estabilizarse a niveles nacionales[2], dando lugar a las primeras monarquías con elementos constitutivos modernos, como fue el caso de los reinados de Luis XI en Francia, los Reyes Católicos en España y Enrique VII en Inglaterra.

Formacion y evolucion

La mayoría de los Estados modernos se desarrollaron según el proceso enunciado, pero algunos se vieron afectados por las élites locales, que dificultaron su formación al ver su constante pérdida de poder. En estos casos el Estado resultante se vio mal o poco estructurado, tornándose débil en relación a los que lograron constituirse más satisfactoriamente. En aquellos donde el proceso se desarrolló con menos problemas, el rey se convirtió en la máxima autoridad y se crearon instituciones políticas, económicas y militares.

Originea Statului Modern

Începând cu secolele XIV și XV, monarhii europene au pornit procesul de formare a Statului modern, pe măsură ce au început a-și concentra și a-și centraliza dominația asupra pamânturilor. Profitând de criza cu care se confruntau feudalii, în urma războaielor, monarhii au incheiat pacte cu lorzii feudali, primind terenurile la schimb cu acordarea vreunor privilegii, pentru ca dacă nule primeau, trebuiau să le recupereze prin sângeroase războaie. Monarhii au fost "ajutați" în acest proces de către burghezii care-si doreau desprinderea de lorzii feudali, pentru ca se vedeau afectați de statutul lor de vasali și de economia feudala. Pentru a asigura guvernabilitatea, respectarea drepturilor și indeplinirea obligațiilor, Statul conteaza pe o suma de organisme, conformate din funcționari, care creează legile.

Fără îndoială, există poziții care consideră că apariția Statului Modern nu a însemnat o ruptură totală cu structurile politice medievale, ci că aristocrația feudală și-a păstrat puterea politică asupra maselor rurale, astfel încât "Absolutismul a fost in esența lui, asta: un aparat reorganizat și întărit, de feudală dominație (...) constituind o nouă carcasă (o nouă platoșă) politică unei clase nobiliare amenințate". Cu toate acestea, este clar că, odată cu Statul Modern, au apărut structuri guvernamentale noi.

Spre sfârșitul secolului al XV-lea, autoritatea monarhică și unitatea politică au ajuns să se stabilizeze la nivel național, dând naștere primelor monarhii cu elemente constitutive moderne, cum a fost cazul domniilor lui Ludovic al XI în Franța, al Regilor Catolici în Spania, și al lui Henric al VII-lea în Anglia.

Los reyes renacentistas y barrocos trataron de legitimar su poder monárquico mediante fundamentos legales. Es así que se fue estableciendo que el poder absoluto de los monarcas descansaba en su carácter sagrado como representantes de Dios en el mundo terrenal. De esta manera se consideraba que reyes y príncipes poseían un derecho divino de gobernar debido a que su autoridad provenía directamente de Dios [2, 4]. Por lo tanto, las monarquías absolutas lograron entonces consolidar su poder gracias al apoyo que recibieron de la aristocracia y del reconocimiento por parte de las masas populares, pues el sistema monárquico se erigió como el garante de la paz y de la justicia.

Por otra parte Carlos V, al heredar la Corona de España y los derechos que la casa de Habsburgo tenía en grandes territorios de Europa, intentó consolidar su ideal de unificar a Europa bajo su dominio imperial. Sin embargo Carlos V ni su sucesor Felipe II pudieron crear un imperio europeo debido a la fuerte oposición de los Países Bajos y Francia principalmente. Este fracaso del proyecto imperial español fue el contexto en el que los Estados modernos europeos se fortalecieron, ya que marcó el inicio de un orden político compuesto por estados nacionales soberanos.5​

Además, se considera que la Reforma protestante influyó de manera importante en el desarrollo de los Estados modernos debido a que "fragmentó a Europa al quebrarse en varios pedazos la unidad de la Iglesia Católica, pero a la vez ayudó para que en ese territorio vaya tomando forma el Estado moderno".

Cabe destacar que el Estado moderno fue entendido de diferentes formas.

Por un lado los iusnaturalistas y filósofos cristianos consideraban que el Estado era una organización social determinada por leyes inherentes a la naturaleza humana.

Y, por otro lado, los pensadores renacentistas y los ilustrados del siglo XVIII sostenían que el Estado era una creación racional del hombre.

Dentro de estos últimos resalta la figura de Nicolás Maquiavelo, cuyas propuestas teóricas fueron muy importantes para la evolución del Estado moderno, puesto que influyeron en autores como Jean Bodin y Thomas Hobbes, quienes desarrollaron concepciones teóricas y prácticas sobre el Estado y la labor política de los gobernantes

Formare si evolutie

În majoritatea lor, Statele Moderne s-au dezvoltat conform procesului aici enunțat, dar unele au fost afectate de elitele locale, care văzându-și constanta pierdere a puterii, au îngreunat pe cât au putut respectiva transformare. În astfel de cazuri, Statul rezultat s-a vazut a fi slab sau slab structurat, dovedindu-se slab în comparație cu cele care au reușit o constituire mai satisfăcătoare. În acelea în care procesul sa dezvoltat cu mai puține probleme, monarhul a devenit autoritatea cea mai înaltă și s-au creat instituții politice, economice și militare.

Instituciones

Monarhi ai perioadei renascentiste și baroce au încercat să își legitimeze puterea monarhică prin fundamentări juridice. Astfel, s-a ajuns la a se stabili că puterea absolută a monarhilor ar fi provenit, în caracterul ei sacru, din faptul că ar fi reprezentanți ai lui Dumnezeu în lumea pământească. În acest fel s-a ajuns a se sugera că regii și prinții ar fi fost beneficiari ai unui drept divin de a guverna, și asta deoarece autoritatea lor ar fi provenit direct de la Dumnezeu. Prin urmare, monarhiile absolute au reușit atunci să își consolideze puterea datorită sprijinului pe care l-au primit de la aristocrație, dar și datorită recunoașterii primite din partea maselor populare, sistemul monarhic erijându-se acelei contemporaneități a lui, ca un garant al păcii și al justiției.

Pe de altă parte, Carol al V-lea, moștenind Coroana Spaniei și drepturile pe care Casa de Habsburg le-a avut asupra unor mari teritorii din Europa, a încercat să-și consolideze proiectul de unificare a Europei, sub a sa dominație imperială. Cu toate acestea nici Carlos V și nici succesorul său, Filip al II-lea nu au reusit acea creare a unui imperiu european din cauza puternicei opoziții manifestate, în principal, de Țările de Jos și de Franța. Acest eșec al proiectului imperial spaniol a fost contextul în care Statele Moderne europene s-au consolidat, și a marcat începutul unei noi ordonări politice, ordonare conformată de state naționale suverane.

În plus, se consideră că Reforma protestantă a influențat intr-o manieră importantă asupra dezvoltării Statelor moderne datorită faptului că "a fragmentat Europa prin ruperea în mai multe bucăți a unității Bisericii Catolice, dar în același timp a ajutat ca in acest teritoriu să prindă formă Statul modern ".

Trebuie remarcat faptul că Statul Modern a fost înțeles în diferite moduri.

Pe de o parte atât ius-naturaliștii cât și filozofii creștini considerau Statul ca fiind o organizație socială determinată de inerente legi ale naturii umane.

Și, pe de altă parte, gânditorii renascentiști și cei iluminiști ai secolului XVIII susțineau că Statul este o creație rațională a omului.

Dintre acestia ultimii iese in relief figura lui Niccolo Machiavelli, ale cărui propuneri teoretice au avut o deosebită importanță pentru evoluția Statului Modern, si pentru că a influențat autori precum Jean Bodin și Thomas Hobbes, care au dezvoltat concepte teoretice și practice asupra conceptului Stat și asupra activității politice a guvernanților.

Los estados modernos se apoyaban en sus instituciones para lograr que la maquinaria estatal pudiera funcionar.

Dichas instituciones partieron del Consejo Real de la Edad Media conectando con la curia regis, compuesta por miembros elegidos por el soberano al cual le ofrecían su consejo.

El rey fue eligiendo personas cada vez más capacitadas y preparadas, realizando a poder ser un cursus honorum para que las personas más notables y preparadas ocuparan los puestos institucionales.

Instituțiile

Statele moderne se sprijineau pe ale lor instituții pentru a face ca mașinăria statală să poată funcționa.

Aceste instituții si-au avut punctul de pornire în acel Consiliu Regal contemporan Evului Mediu conectând cu curia regis, consiliu compus din membri aleși chiar de către suveranul căruia îi ofereau consiliere.

Regele a selecționat persoane din ce în ce mai instruite și mai bine pregătite, obtinând astfel a fi un cursus honorum necesar pentru ca persoanele cele mai notabile și mai bine preparate să ajungă a ocupa poziții (posturi) instituționale.

Sistemul de Justiție

Dreptul roman a re-apărut ca răspuns la necesitatea de a se reglementa cu fundamente juridice aristocrația și burghezia, clase sociale care constituiau structurile statale moderne. Astfel ca a fost recuperat dreptul civil clasic, cel care reglementa asupra aspectelor privitoare la proprietatea privată. Această recuperare și adaptare a jurisprudenței romane a constituit un indicator de întărire a burgheziei de la orașe și, prin urmare, al tranzitiei care a avut loc dinspre economia feudală înspre o economie din ce în ce mai capitalistă.

Sistema de Justicia

El Derecho romano resurgió ante la necesidad de regular con fundamentos legales a la aristocracia y a la burguesía, clases sociales que constituían las estructuras estatales modernas. Es así que se recuperó el derecho civil clásico que reglamentaba sobre lo concerniente a la propiedad privada. Esta recuperación y adaptación de la jurisprudencia romana fue un indicador del fortalecimiento de los burgueses de las ciudades y por lo tanto del tránsito que se estaba dando de la economía feudal hacia una economía cada vez más capitalista.​

La administración de justicia es considerada el objeto de la organización política e irá adquiriendo superioridad la Justicia Real, buscando que sea única, universal y uniforme en su aplicación (parlamentos en Francia, audiencias y cancillerías en España, jueces de paz en Inglaterra).

Burocracia

Administrarea justiției este considerată a fi obiect al organizării politice, și va începe a dobândi superioritate Justiția Reală, justiție care s-a căutat a fi unică, universală și uniformă în aplicarea sa (parlamente în Franța, auditorii și cancelarii în Spania, judecătorii de pace în Anglia).

Entre los siglos XVI y XVIII debido a las múltiples competencias que los gobernantes se atribuyeron en ámbitos políticos, militares, económicos, sociales y religiosos,​ el Estado moderno tuvo, para consolidar su poder, la necesidad de ejercer sus funciones indirectamente a través de un gran número de intermediarios y burócratas. La creación de una estructura de gobernación más compleja se debió a que a la existente se le sumaron instituciones representativas del pueblo (como la Cámara de los Comunes en Inglaterra) y en algunos casos también de las élites (como en Prusia, Holanda e Inglaterra con la Cámara de los Lores). También se formaron los Parlamentos. Es así que, por una parte, el aparato estatal se conformó por magistrados que eran miembros de la alta nobleza y que desempeñaban cargos de validos, ministros, gobernadores, embajadores o mandos militares.

Por otra parte, cada vez se fue buscando más una burocracia especializada y jerarquizada, por lo que el Estado requirió de funcionarios que tuvieran una preparación especial para poder desempeñarse como servidores estatales. Estos funcionarios estaban formados en su mayoría por la nobleza media y baja y por la burguesía letrada, pues contaban con una formación universitaria y eran provenientes de facultades de Derecho, ya que requerían de una formación jurídica para poder desempeñar adecuadamente sus funciones.​ Este personal funcionó bajo el control y la supervisión del monarca, de tal manera que la burocracia organizaba y extendía la acción de gobierno del rey. La burocracia tuvo tal importancia que todos los Estados fundaron universidades u otro tipo de centros educativos para formar a sus jóvenes e incluso se expidieron leyes para evitar que estos estudiaran fuera de la jurisdicción del reino.

La venta de cargos públicos era una práctica que llegó a presentarse durante la Edad Media, pero con la burocratización del Estado dicha práctica aumentó de manera importante entre los siglos XVI y XVII, aunque dejó de llevarse a cabo en el contexto de la Ilustración. A través de esta práctica las monarquías buscaban obtener ingresos adicionales que contribuyeran a mejorar los problemas financieros estatales. Además, la venta de cargos no se desarrolló de igual manera en todos los reinos. En el caso de Inglaterra la monarquía vendió títulos nobiliarios en vez de cargos. Por otro lado, en España, desde el reinado de Carlos V y hasta el de Felipe IV, los cargos que se vendieron eran poco importantes. En contraste, en Francia se vendieron cargos administrativos y militares muy importantes que llegaron a volverse hereditarios.2​3​

Birocrația

Între secolele XVI și XVIII ca urmare a unor multiple competențe pe care factorul guvernant si le-a atribuit in sfere politice, militare, economice, sociale și religioase, Statul modern a avut, pentru a-și consolida puterea, necesitatea de a-și exercita în mod indirect funcțiunile prin intermediul unui mare număr de intermediari și de birocrați. Crearea unei structuri de guvernanță mai complexe s-a datorat faptului ca la institutiile existente s-au insumat instituții reprezentative ale poporului (precum Camera Comunelor în Anglia) și de asemenea, în unele cazuri, instituții reprezentative ale elitelor (precum în Prusia, Olanda și Anglia, Camera Lorzilor). De asemeni au luat ființă, Parlamentele. Astfel că, pe de o parte, aparatul statal a fost conformat de către magistrati care erau membri ai marii nobilimi, și care, indeplineau responsabilități; favoriți (en; favourite), miniștri, guvernatori, ambasadori sau comandanți militari.

Pe de altă parte, o birocrație specializată și ierarhizată era din ce în ce mai căutată, astfel încât Statul pretindea celor ce aspirau la statutul de funcționar să aibă o pregătire specială pentru a putea servi ca funcționari de stat. Acești funcționari proveneau în cea mai mare parte din nobilimea mijlocie, din nobilimea inferioară și din burghezia letrată, urmare a faptului că posedau educație universitară și erau absolventi de-ai școlilor de Drept, pentru că era nevoie de o bună pregătire juridică spre a-și putea îndeplini în mod adecvat îndatoririle. Acest personal a funcționat sub directul control și sub directa supervizare a monarhului. Birocrația era atât de importantă încât mai toate Statele au înființat universități sau alte centre educaționale spre a-și instrui tinerii și chiar au emis legi care să împiedice aceasta studiere în afara jurisdicției respectivului organism statal.

Finanzas

Con la centralización del poder que se presentó con la formación de los Estados modernos se desarrolló una concepción económica mercantilista, donde la capacidad de acumulación de metales preciosos por parte de los Estados era un factor determinante de la fortaleza militar y por lo tanto de la capacidad de imponerse a otros Estados.

Además, entre los siglos XVI y XVIII, en el contexto de los procesos de consolidación de los Estados Modernos y del sistema mercantilista, las teorizaciones económicas se comenzaron a configurar como una disciplina de estudio bien definida. Es por esto que se considera que los estudios de Adam Smith son muy importantes, pues respondieron a la necesidad que surgió de constituir un nuevo orden económico y dieron lugar al nacimiento de la Economía Política.7

Vânzarea de funcții publice era o practică care a inceput sa iasă in evidență pe timpul Evului Mediu, pe măsura birocratizării Statului, practica crescând în mod semnificativ între secolele XVI-XVII, chiar dacă aceasta a încetat a mai fi practicată pe perioada Iluminismului. Prin această practică, monarhiile au încercat să obțină venituri suplimentare care sa contribuie la ameliorarea problemelor financiare ale statului. În plus, vânzarea de funcții nu s-a desfășurat în același mod în toate țările. În cazul Angliei, monarhia a vândut titluri de noblețe în loc de funcții. Pe de altă parte, în Spania, din timpul domniei lui Carol al V-lea și până in cea a lui Filip al IV-lea, functiile care s-au vândut erau de mică importanță. În schimb, în Franța, au fost vândute funcții administrative și militare foarte importante care au ajuns a deveni ereditare.2 3

Finanțe

Los monarcas irán buscando cada vez más su independencia económica, es decir, buscando la autofinanciación. Esto era posible gracias a los diferentes derechos exclusivos de las monarquías, como eran las propiedades de patrimonio real (propiedad de minas e impuestos como el que gravaba la acuñación de moneda) y a la creación de nuevos sistemas de recaudación impositiva, como impuestos aduaneros.

También se redactaron normas para el control de la entrada y la salida de los bienes.

Todo el sistema de recaudación era dirigido por la burocracia.

Esto provocó que poco a poco la presión fiscal tendiera a aumentar en todos los países, creciendo a la vez que avanzaba la Edad Moderna, lo que dio origen a tensiones permanentes con los súbditos.

También los monarcas intentaron sortear las exenciones fiscales de los grupos privilegiados.

Por otra parte, una consecuencia de los constantes enfrentamientos europeos fue el surgimiento de las deudas nacionales, ya que por medio del endeudamiento público era posible financiar las guerras emprendidas por los Estados para aumentar su poder.

Cu centralizarea puterii care a devenit manifestă deodată cu formarea Statelor Moderne s-a dezvoltat si o concepție economică mercantilistă, în cadrul careia capacitatea de acumulare de metale prețioase, din partea respectivelor State, era un factor determinant al puterii militare și, prin urmare, al capacității de a se impune altor State.

În plus, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în contextul proceselor de consolidare a Statelor moderne și a sistemului mercantilist, teorizarile economice au început să se configureze ca o bine definită disciplină de studiu. De aceea se consideră că studiile lui Adam Smith sunt foarte importante, deoarece ele au răspuns apărutei nevoi de constituirea unei noi ordini economice iar asta a condus la nașterea Economiei Politice.

Monarhii își căutau din ce în ce mai mult independența economică, adică autofinanțarea. Acest lucru era posibil datorită diverselor drepturi exclusive pe care le aveau monarhiile, cum ar fi dreptul de proprietate asupra patrimoniului regal (proprietatea asupra minelor și asupra impozitelor, fapt care avea o capitală influență in ce privește baterea de monedă) și crearea unor noi sisteme de colectare a impozitelor, cum ar fi taxele vamale.

De asemenea, au fost redactate norme spre a se controla intrarea/ieșirea la bunuri.

Întregul sistem de colectare era dirijat prin intermediul birocrației. Acest lucru a provocat, încetul cu încetul, ca presiunea fiscală să aibă tendința de a crește în toate țările, pe masura avansului Epocii Moderne, ceea ce a generat tensiuni permanente cu vasalii.

De asemenea, monarhii au încercat să eludeze, prin intentia de a facilita scutiri fiscale diverselor grupuri privilegiate.

Pe de altă parte, o consecință a constantelor confruntări europene a fost apariția datoriilor naționale, si asta pentru că prin intermediul îndatorării publice a fost posibilă finanțarea războaielor întreprinse de către respectivele State spre a isi crește puterea.

Ejército permanente

El ejército pasó de ser señorial a ser estatal, mantenido con fondos estatales y buscándose que fueran nacionales, permanentes y profesionales.Comenzaron a ser cuerpos armados cada vez más estables al servicio exclusivo del monarca.Se puede ubicar que en las primeras décadas del siglo XVII al inicio del proceso de profesionalización de los ejércitos europeos, siendo el ejército de la República Holandesa uno de los primeros que comenzaron a profesionalizarse eficazmente.

Sin embargo la profesionalización militar se dio paulatinamente y de maneras particulares en cada Estado. Todavía dominaban en el ejército moderno los mercenarios, que solo luchaban por dinero. Este predominio mercenario en los ejércitos comenzará a decaer tras la Paz de Westfalia. En cuanto al generalato, oficiales y la soldadesca, se buscó mejorar su instrucción y disciplina, aunque las academias militares no se crearían hasta el siglo XVIII. Otro rasgo fundamental de modernidad fue que poco a poco los ascensos dentro del ejército se fueron asociando más a los méritos profesionales que al origen social de los individuos. Tecnológicamente, la evolución más importante del ejército fue el espectacular desarrollo de la artillería.

La función del ejército era buscar la estabilidad interior del estado y la hegemonía en el exterior. Es así que el ejército era considerado principalmente como una manera de solucionar el problema social que representaban los delincuentes, vagabundos y desempleados, quienes solían conformar las tropas de los ejércitos. Y, a pesar de las dificultades que los Estados europeos tuvieron para poder centralizar el poder militar y consolidar ejércitos profesionales, es indudable que éstos fueron muy importantes en el fortalecimiento de las monarquías, como en los casos de Brandeburgo-Prusia y de Rusia.​

Diplomacia

La diplomacia tuvo a dos figuras representativas: los cónsules (representantes de los intereses de un grupo de determinada nacionalidad residente en el extranjero) y los embajadores (representantes enviados con una misión precisa, que representaban a su país y a su rey). Se tendió mucho al establecimiento de una diplomacia permanente que se organizó en cancillerías que contaban con sedes fijas al lado de los monarcas. Entre las principales misiones de los diplomáticos estaban el informar sobre el estado de las demás naciones, la negociación y el espionaje.

Consecuencia de la formación del Estado Moderno

Armata permanentă

Armata si-a inceput trecerea de la a fi in solda cuiva, la a fi in solda Statului, la a fi menținută cu fonduri de stat și la a căuta să fie națională, permanentă și profesională. Au început a exista corpuri armate din ce în ce mai stabile la serviciul exclusiv al monarhului. Se pot localiza primele decenii ale secolului XVII ca început al procesului de profesionalizare a armatelor europene, fiind armata Republicii Olandeze, una dintre primele care au început să se profesioneze în mod eficient.

Fără indoială, profesionalizarea militară a avut loc treptat și în maniera particulară (specifică) a fiecărui stat. În armata modernă încă era dominantă prezența mercenarilor, care luptau doar pentru bani. Această predominanță mercenară în armată va începe să scadă după Pacea de la Westphalia. În ceea ce privește generalimea, ofițerimea și trupa, s-a căutat îmbunătățirea, instruirea și disciplinarea lor, deși academiile militare nu vor fi create până în secolul al XVIII-lea. O altă caracteristică fundamentală a modernității a fost că, încetul cu încetul, promovările din cadrul armatei au ajuns a fi asociate mai mult cu meritele profesionale decât cu originea socială a indivizilor. Din punct de vedere tehnologic, evoluția cea mai importantă a armatei a fost spectaculoasa dezvoltare a artileriei.

- El nacimiento del nacionalismo:

Los reyes usaron el nacionalismo como un instrumento para la formación de un estado centralizado al unir al pueblo bajo una misma bandera y un mismo idioma.

- La creación de los estados liberales.

- Surgimiento de las monarquías absolutistas y las monarquías parlamentarias.

- La formación de instituciones estatales (indicadas ut supra).

- La estatización del ejército.

- El uso de nuevos sistemas económicos como el mercantilismo, y posteriormente la fisiocracia y el capitalismo.

Rolul armatei a fost acela de a căuta stabilitatea internă și hegemonia externă a respectivului Stat. Astfel, armata a fost considerată (în principal) o modalitate de a rezolva problema socială pe care o reprezentau delicvenții, vagabonzii, șomerii, cei care până la urmă, conformau trupele armatelor. Și, în ciuda dificultăților pe care statele europene le-au avut pentru a centraliza puterea militară și a consolida armatele profesionale, acestea au fost, fără îndoială, foarte importante în consolidarea monarhiilor, ca în exemple precum Brandenburg-Prusia sau precum Rusia.

Diplomație

Diplomația a avut două figuri reprezentative: consulii (reprezentanți ai intereselor unui grup de o anumită naționalitate, rezident în străinătate) și ambasadorii (reprezentanți trimiși cu o misiune precisă, care să reprezinte țara și pe regele ei). S-a tins mult către stabilizarea unei diplomații permanente, care s-a organizat în cancelarii , care conta cu sedii fixe, in apropierea monarhilor. Printre principalele misiuni ale diplomaților erau acelea de a informa cu privire la starea celorlalte națiuni, cu privire la negocieri, și cu privire la spionaj.

Legaturi externe

- Nasterea Statului Modern;

- Statul Modern. Scurta incursiune printr-a sa dezvoltare teorica (teoretica).

Categorie: Forme de Stat