Alegoria

Fragmente de text din versiunea spaniola a termenului Alegoria

Alegoría, del griego ἀλληγορία (allegoría) «figuradamente», es una figura literaria o tema artístico, que pretende representar una idea valiéndose de formas humanas, de animales, y/o de objetos cotidianos.

La alegoría pretende dar una imagen a lo que no tiene imagen, para que pueda ser mejor entendido por la generalidad.

Dibujar lo abstracto, hacer «visible» lo que solo es conceptual, obedece a una intención didáctica.

Así, una mujer ciega con una balanza, es alegoría de la justicia, y un esqueleto provisto de guadaña es alegoría de la muerte.

El creador de alegorías suele esforzarse en explicarlas para que todos puedan comprenderlas.

Por su carácter evocador, se empleó profusamente como recurso en temas religiosos y profanos.

Fue usada desde la antigüedad, en la época del Egipto faraónico, la Antigua Grecia, Roma, la Edad Media o el Barroco.

". . . contra la desafortunada confusión entre símbolo y alegoría. La alegoría es una representación más o menos artificial de generalidades y abstracciones perfectamente cognoscibles y expresables por otras vías. El símbolo es la única expresión posible de lo simbolizado, es decir, del significado con aquello que simboliza. Nunca se descifra por completo.

La percepción simbólica opera una transmutación de los datos inmediatos (sensible, literales), los vuelve transparentes. Sin esta transparencia resulta imposible pasar de un plano al otro. Recíprocamente sin una pluralidad de sentidos escalonados en perspectiva ascendente, la exégesis simbólica desaparece, carente de función y de sentido». >>> Henry Corbin<<<

También se denomina alegoría a un procedimiento retórico de más amplio alcance, en tanto que por él se crea un sistema extenso y subdividido de imágenes metafóricas que representa un pensamiento más complejo o una experiencia humana real, y en ese sentido puede constituir obras enteras, como el Roman de la Rose de Jean de Meung; la alegoría se transforma entonces en un instrumento cognoscitivo y se asocia al razonamiento por analogías o analógico.

Tzvetan Todorov dice que una alegoría implica la existencia de, por lo menos, dos sentidos para las mismas palabras; se nos dice a veces que el sentido primero debe desaparecer, y otras que ambos deben estar juntos. En segundo lugar, este doble sentido está indicado en la obra explícitamente y no depende de la interpretación. La imposibilidad de atribuir un sentido alegórico a los elementos sobrenaturales del cuento, nos remite al sentido literal.

Traducere realizata de "admin yo"

Alegorie, din grecescul ἀλληγορία (allegoría) "figurativamente", este o figură literară sau o temă artistică, care intenționează a da formă concretă unei idei, producând astfel substituirea ideii, cu ființe umane, cu animale și/sau cu cotidiene obiecte.

Alegoria își propune să dea imagine la ceea ce nu are imagine, astfel încât să poată fi mai bine și mai general înțeleasă o idee emanata de către o "entitate emisoare" către o "entitate receptoare".

Desenarea (creionarea) abstractului, aducând la a fi "vizibil" ceea ce altfel era doar conceptual, răspunde unei intenții didactice.

Astfel, o femeie oarbă susținând o balanță este alegorie a Dreptății (a Justiției), iar un schelet prevăzut cu o coasă este o alegorie a Morții.

Creatorul de alegorie se sforțează (de obicei) să le explice astfel încât toată lumea să poată înțelege ce vrea sa transmită, prin intermediul lor.

Datorită caracterului său evocator, alegoria a fost profund folosită ca resursă în subiecte religioase și profane.

A fost folosită încă din antichitate, în era Egiptului faraonic, în Grecia Antică, în antica Roma, în Evul Mediu sau în perioada Baroca

". . . împotriva confuziei nefericite dintre simbol și alegorie. Alegoria este o reprezentare mai mult sau mai puțin artificială a generalităților și abstractizărilor care sunt perfect conoscibile si perfect expresabile pe alte căi. Simbolul este singura expresie posibilă a ceea ce este simbolizat, adică a semnificației cu ceea ce simbolizează.

Nu ajunge a se descifra complet niciodată.

Percepția simbolică operează o transmutare a datelor imediate (sensibile, literale), le face transparente. Fără această transparență rezulta imposibila trecerea de la un plan la altul. În mod reciproc, fără o pluralitate de simțuri eșalonate în perspectivă ascendentă, exegeza simbolică dispare, lipsită de funcție și de semnificație ". >>> Henry Corbin<<<

Analogia literara

Por ejemplo, Omar Khayyam afirma que la vida humana es como una partida de ajedrez, en la cual las casillas negras representan las noches y las blancas los días; en ella, el jugador es una pieza más en el tablero. Jorge Manrique, por otra parte, afirma, tomándolo del Eclesiastés, que nuestras vidas son ríos y como ellos solo parecen diferentes en su curso y caudal, pero no en su final, que es el mar/la muerte: el final ha sido ya escrito, pero no el transcurso de la vida. Y Bernardo de Chartres enseñaba que somos «enanos a hombros de gigantes», porque por nosotros mismos no podemos ver muy lejos, pero subidos a hombros del saber antiguo podemos ver incluso más de lo que vieron los grandes hombres del pasado.

La alegoria en la filozofia

La alegoría es un recurso ocasionalmente utilizado en los libros y tratados de filosofía.

El filósofo antiguo Platón fue quien más recurrió a la alegoría para dar a entender sus ideas.

Su alegoría de la caverna explica su teoría de la realidad y del conocimiento mediante el recurso de narrar una historia de prisioneros en una cueva.

De asemenea, se denumește alegorie o procedura retorica mai larga amplitudine, atât prin faptul că acesta creează un sistem extins și subdivizat de imagini metaforice, care reprezintă o gândire mai complexa sau o experiență umană reală și, în acest sens, poate constitui opere întregi, cum ar fi Romanul Rosei de Jean de Meung; alegoria este transformată atunci într-un instrument cognoscitiv și este asociată acelui raționament cu analogia sau cu raționamentul analogic.

Tzvetan Todorov spune că o alegorie presupune existența a cel puțin două sensuri pentru aceleași cuvinte; unii spun că sensul trebuie mai întâi să dispară, iar alții ca trebuie să fie împreună. În al doilea rând, acest dublu sens este în mod explicit indicat în respectiva lucrare și nu depinde de interpretare. Imposibilitatea de a atribui un sens alegoric elementelor supranaturale ale respectivei povestiri ne face referire (ne trimite) la sensul literal.

Por otra parte, la Dialéctica del amo y el esclavo del filósofo moderno Hegel es una alegoría de su teoría del desarrollo de la autoconciencia.

Analogia literara

Spre exemplu, Omar Khayyam afirmă că viața umană este asemeni unui joc de șah, în care pătrățele negre reprezintă nopțile iar pătrățele albe reprezinta zilele; în el, jucătorul nefiind mai mult decât o simpla piesă pe tabla de șah.

Pe de altă parte, Jorge Manrique, afirmă, luând asta din Ecclesiastes, că viețile noastre sunt precum râurile, si, ca și ele par diferite în curgerea și in albia lor, dar nu si în final, care final este marea / moartea: sfârșitul fiind deja scris , dar nu și parcursul vieții.

Iar Bernardo de Chartres predica că suntem "pitici pe umerii giganților", pentru că noi înșine nu putem vedea prea departe , dar urcați pe umerii cumulului de înțelepciune adunat în lume pana atunci, putem vedea mai mult decât ceea ce au văzut marii oameni din trecut.

Alegoria în cadrul filozofiei.

Alegoria este o resursă ocazional folosită și în cărțile și tratatele filozofice.

Filozoful antic Platon a fost cel care a recurs cel mai mult la alegorie pentru a-si face înțelese ideile.

Alegoria sa numita "Alegoria cu peștera" explică teoria sa despre realitate și cunoaștere, prin intermediul apelării la a povesti despre noi (oamenii) ca despre niște prizonieri închiși într-o peșteră.

Pe de altă parte, dialectica stăpân și sclav a filosofului modern Hegel este o alegorie a teoriei sale asupra dezvoltării auto-conștiinței.