„Ținutul Secuiesc” este o invenție udemeristă!
„Unii lideri maghiari mai au o gândire tribală” -Prof. dr. NICOLAE EDROIU – Preşedintele Biroului Zonal de Heraldică din Cluj-Napoca, al Academiei Române
La ordinul ministrului de Interne Radu Stroe, prefectul de Harghita, Jean-Adrian Andrei, a dispus recent respectarea legii şi îndepărtarea steagului aşa-zisului Ţinut Secuiesc de pe toate primăriile, şcolile, căminele culturale şi de pe celelalte instituţii ale statului. Prefectul de până mai ieri al Covasnei, Codrin Munteanu, mazilit “prin avansare”, în mod regretabil, de premierul Victor Ponta, pentru a face, şi domnia sa, hatârul UDMR, dispusese cu mult timp înainte şi câştigase în instanţă aceeaşi rânduială logică şi de bun simţ: coborârea steagului celor 300 de autodeclaraţi secui, de pe frontispiciul instituţiilor publice. Mai mult sau mai puţin forţat de funcţie, fostul prefect udemerist de Covasna, Gyorgy Ervin, a câştigat şi el, irevocabil, la Curtea de Apel Braşov, anularea hotărârii Consiliului local din Târgu Secuiesc, privind înfiinţarea drapelului şi fanionului municipal. Aşadar, se poate. Dacă îşi propune să facă ordine legală în simbolistica statului, instituţia prefectului este eficientă şi bate de la distanţă toată demagogia electorală de la Budapesta, capitala europeană ai cărei miniştri şi ambasadori macină zi de zi făina mucegăită a revizionismului. Lucrând profesionist, liderii extremismului maghiar au adoptat Planul A şi Planul B în materie de “statalitate” ungară pe teritoriul României. Altfel spus, dacă steagul aşa-zisului Ţinut Secuiesc cade, vor rămâne în loc, mai puţin vizibile, dar cu aceeaşi semnificaţie, drapelele oraşelor şi judeţelor. Dar fostul prefect Munteanu, jurist de înaltă ţinută, a atacat în justiţie şi drapelul judeţului Covasna, şi este doar o chestiune de timp până când acest drapel şi, ulterior, şi altele vor fi declarate ilegale de către instanţele de judecată. În acest context, un prestigios istoric, profesorul Nicolae Edroiu, directorul Institutului de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-Napoca, al Academiei Române, şi un istoric ardelean la fel de cunoscut, cercetător la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, Vasile Lechinţan, au acceptat să-şi spună cuvântul în dezbaterile privind steagul secuiesc şi autonomia teritorială pe criterii etnice, subiecte care au stârnit multe emoţii în societatea românească.
“Steagul aşa-zisului Ţinut Secuiesc emite pretenţii! Pretenţii de teritorialitate!”
- A existat vreodată în istorie o entitate administrativă cu numele “Ţinutul Secuiesc”? De unde-şi trage rădăcinile această “Terra Siculorum”?
- “Ţinutul Secuiesc” nu a existat. Reunirea celor trei judeţe într-o singură regiune sau într-un singur ţinut s-a făcut pentru prima dată sub comunişti, în 1952, de către Petru Groza, la ordinul lui Stalin, sub numele Regiunea Autonomă Maghiară. Această regiune cuprindea judeţele actuale Covasna, Harghita şi Mureş – exact ceea ce este revendicat sub numele de “Ţinutul Secuiesc”. Unii lideri maghiari din ţară şi din Ungaria doresc, practic, o întoarcere în timp; ei sunt dispuşi să privească mereu înapoi, nu înainte; ei nu se modernizează. Au o gândire tribală, parcă ar vrea să se întoarcă în Evul Mediu.
- La recensământul din 2011, s-au declarat în jur de 300 de secui. Putem institui un întreg “ţinut” numai cu populaţia unui cătun?
- Sigur că nu putem! Dar toată retorica liderilor udemerişti invocă aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”, în relaţie directă cu modelul istoric al Ţării Bârsei, Ţării Făgăraşului, Ţării Oaşului etc. Tot aşa este şi “Ţara Secuilor” – încearcă ei să dezinformeze opinia publică. “Ce aveţi cu noi, domnilor”? spun ei. “Nu vedeţi că urmăm un exemplu luat de la români?”. Nici vorbă de “exemplu”! “Ţările” româneşti nu sunt stabilite pe criterii etnice, ci geografice! În Ţara Bârsei au trăit şi saşi. În Ţara Maramureşului au trăit şi maghiari şi evrei. Nu putem veni astăzi să mergem pe denominare etnică, într-o organizare administrativă. Dar dânşii nu vor să înţeleagă. De aceea se hazardează să arboreze un însemn etnic, cum este steagul secuiesc, cu semiluna şi soarele, pe instituţiile publice ale teritoriului românesc. Cum ar putea fi acceptat acest lucru? N-au decât să-l afişeze pe asociaţiile lor culturale, pe sediile uniunilor lor de creaţie, pe balcoane, la porţi, la sărbători câmpeneşti, la mitinguri şi festivaluri culinare şi folclorice etc. Dar nu pe primării şi pe sedii ale consiliilor locale şi judeţene româneşti ori pe agenţii guvernamentale sau şcoli. Pe acestea se pun numai drapelul naţional şi drapelul UE. Nici drapelul NATO nu se pune, decât pe unităţile militare!
- Mulţi se întreabă dacă acest steag secuiesc nu este steagul unei statalităţi mascate. Nu sugerează el un stat în stat, un “cal troian” în centrul statului român?
- Într-adevăr, sub pavăza reprezentării etnice, acest steag încearcă să pretindă, prin afişare, o semnificaţie teritorială în numele unei etnii. Acest steag emite pretenţii! Pretenţii de teritorialitate! Ăsta-i tot jocul lor, asta-i realitatea! Din păcate, guvernanţii de până acum, din 1992 până azi, au închis ochii la dezvoltarea acestor demersuri autonomiste pe criterii etnice. Asta nu înseamnă că încercările guvernanţilor de azi, de restaurare a autorităţii statului, trebuie interpretate ca acte de “agresiune” naţionalistă ori de persecutare a unei etnii. Ceea ce fac astăzi prefecturile, la ordinul Ministerului de Interne, al Guvernului român, este restabilirea legalităţii şi nimic mai mult! Suntem cetăţenii unui stat european care, de veacuri se conduce prin legi, prin constituţii, iar legile trebuie respectate, atât la Bruxelles, la Bucureşti, la Budapesta, cât şi la Odorhei sau Sfântu Gheorghe. Există o lege a stemei naţionale, a drapelului şi a celorlalte însemne ale statului, care nu are cum să nu fie respectată pe teritoriul naţional. Dacă aceşti lideri cu dublă cetăţenie acţionează ilegal, sfidând statul român, trebuie să ne întrebăm: pentru cine lucrează? Pentru comunitatea secuilor de rând, care i-au ales, şi care îşi văd de viaţa lor în mod paşnic, alături de români, sau pentru statul care le-a dăruit atât de “generos” cealaltă cetăţenie?!
“Statul român nu poate fi sfidat fără limite, prin încălcarea deliberată a legilor”
- Liderii maghiari lansează acuzaţii de “naţionalism” la adresa guvernanţilor români, a membrilor societăţii civile şi a unei părţi din mass media. Există un naţionalism atât de agresiv în România?
- Dar ceea ce fac dânşii nu este naţionalism? Nu ştiu cum văd dumnealor paiul din ochiul altuia, dar adevăratul, desuetul naţionalism este acolo, la ei… Când noi încercăm să respectăm legile, să punem ordine în societate, este naţionalism, iar când ei fac tot ceea ce fac pe criterii etnice, afişează drapele străine, sfidând statul român, nu este naţionalism? Ce fel de dublu standard este acesta?
- Un act vădit antiromânesc este editarea recentă a aşa-zisului manual de istorie a secuilor. Cum comentaţi apariţia acestei tipărituri, mai mult politice, decât istorice?
- Manualul respectiv este o formă de propagandă naţionalistă, prin care se încearcă, în rândul tineretului şcolar, o diversiune a celor care l-au elaborat. Sunt acolo o serie de lucruri care nu concordă cu realităţile istorice, o serie de falsuri intolerabile. Numit “manual ajutător” la studiul istoriei, volumul este o culegere de pagini pur propagandistice despre acest aşa-zis Ţinut Secuiesc, care ascunde multe nenorociri, dintre care gravele atrocităţi la adresa românilor, din partea secuiască/maghiară, şi care ar trebui asumate cu demnitate, nu ascunse sub preş.
- Nu este prea târziu pentru refacerea autorităţii statului român în zona controlată atât de strict de UDMR şi Budapesta?
- Nu este prea târziu, dacă legea va fi aplicată cu fermitate. Aceste judeţe sunt, totuşi, parte a statului român, iar autoritatea acestuia trebuie să se manifeste la fel ca în toate zonele ţării. Drepturile culturale, politice, religioase, civice ale maghiarilor din aceste zone sunt un patrimoniu al României, nimeni nu se va dezice de aceste libertăţi şi de discriminările pozitive aplicate cu bună ştiinţă comunităţilor minoritare. Dar statul român, naţional şi unitar, nu poate fi sfidat fără limite, prin încălcarea deliberată a legilor. Orice încercare de nesocotire cu dispreţ a legilor, atât din partea liderilor maghiari din România, cât şi a celor din Ungaria, nu poate avea finalitate.
http://www.ioncoja.ro/transilvania/tinutul-secuiesc-este-o-inventie-udemerista/