RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE! -sau despre nevoia de impotrivire… (pe scurt, sa-i ardem pe toti!)

https://absurdistansubfalduritricolore.wordpress.com/2012/10/19/ridica-te-gheorghe-ridica-te-ioane/

In aceasta vara se da o batalie cum nu s-a mai vazut in ultimii 20 de ani. Toti ziaristii cu o oarecare experienta isi amintesc aroganta, tupeul si nesimtirea regimului PSD din vremea lui Nastase. Nu degeaba ii spunea Ion Iliescu lui Nastase – Arogantul (dupa cum nu degeaba l-a numit pe Geoana – Prostanacul). Acum este ceva in plus.

Ponta reia toate atributele preluate de la Nastase, insa, fiind „carlan tanar fara minte” – dupa cum tot Ion Iliescu l-a numit, face tot ceea ce face cu un avant dublat de cretinism si nerusinare crasa, mintind cu o seninatate de om nebun, dezarticulat mintal, privind in ochi presa, publicul sau autoritatile europene si mintind fara sa clipeasca si fara sa roseasca (bine, il ajuta si fardul, caci se machiaza ca si ceilalti doi carlani crescuti tot de Nastase: Sova si Corlatean).

Exact aceasta pare sa fie trasatura suplimentara care ingrijoreaza la Ponta: seninatatea prostului si modul caricatural, ingrosat, aproape idiot in care se chinuie sa-l imite pe Nastase. Cocoselul infatuat si fara substanta, cum ii zicea lui Victoras Ion Iliescu – cel care il si manevreaza in lipsa lui Nastase ca pe o mica marioneta – are Puterea pe mana si, in sfarsit, se poate razbuna dupa anii de umilinta cand era nimeni in partid, o anexa, un putzoi oparit tinut de Nastase pe post de breloc, de canish in lesa.

Eticheta de insectar pusa de Ilici – „carlan tanar fara minte” – inseamna, potrivit DEX, ca Ponta ar fi pentru Iliescu un ied care a incetat sa o mai suga, dar care ar trebui sa treaca din nou pe sugiuc daca ar avea minte. O exprimare mai corecta nici ca se putea. Insa carlanul a fost capacitat de niste lupi, niste pradatori la scara mondiala, care au inteles repede cat de usor poate fi manevrat pitecantropul lombrozian, atat de frustrat si de lipsit de minte incat e gata sa dea foc unei tari intregi.

Fara reactia severa a Uniunii Europene, Romania ar fi fost acum la cheremul umorilor unui imbecil amorezat de Trotky si Lenin, de El Che si alte repere de tip bolsevic.

In aceste ultime zile am observat cum creste un val de indignare, de revolta. Colegi, amici, prieteni (pasnici de felul lor), au inceput sa reactioneze, desi nu sunt arondati in niciun fel vreunui partid. Am luat la intamplare doar doi dintre prietenii de pe facebook, dar sunt mult mai multi care spun cam aceleasi lucruri, in forme mai mult sau mai putin acide.

Verde in fata, pe Base il fut acum de-l indoaie, il umilesc inca o data si i se caca in vaza de flori de pe noptiera (sa-i miroasa a pute si in somn) exact aceea categorie de “oameni fara tara” cum isi zice Soros, pe care i-a servit si el, mai mult sau mai putin inconstient si – sigur – pe un fond grav de aculturatie.

Fireste, un marinar (comandant, cum este el la baza) nu este obligat sa citeasca corifei ai romanismului cum sunt Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Noica, Eminescu, Motru, Herseni, Tutea sau poeziile lui Radu Gyr, un jidan roman de exceptionala traire si vibratie romaneasca, martir al romanismului. Ar putea insa sa-l citeasca macar pe badia Ernest Maftei, minunatul batran care arata ca un haiduc de legenda cu pletele albe si pe care l-am vazut la “rivolutia” din decembrie ’89 cum ii infrunta (incurajandu-ne pe toti) pe securistii de la SMB, cu scutierii si uslasii adusi sa ne sparga nasul tuturor celor care urlam acolo, in strada: “Jos Ceausescu, jos comunistii!”

*** Blestemul lui Ernest Maftei ***

Inghiti-v-ar pamantul, gloabe!

Ce-ati leganat tara pe dric.

Si mi-ati pus neamu-n patru labe,

Ajunga-v-ar blestemul biblic!

Pe cel ce-i inca bolsevic,

L-as vinde-n lanturi la tarabe.

Ei ! Care ai nevoi de gloabe!

Sa le-nhamati la cate-un dric?

Vreti iar sa ne taram soltac?

Cu gandul sters si priviri oarbe?

Orbecaind ca niste zoabe?

Abia cersind un firfiric?

Fire-ati ai dracului de gloabe!

Cu speranta ca pana la urma ajunge la cineva mesajul impotrivirii cu orice pret fata de haita asta ticaloasa, scriu acum o poveste despre gasca din spatele lui Ponta, autorii “loviturii de stat” (mai exact lovitura de palat), intrucat avem de-a face doar cu o rocada intre smecheri. Gasca PDL si gasca USL, cum bine au inteles romanii inteligenti, sunt aceeasi mizerie. Cu totii se trag din acelasi trunchi imputit al FSN-ului de sorginte sovietica. Cu totii mostenesc aceleasi tare si trasaturi, aceeasi aroganta si sfidare obraznica a romanilor.

… indragi-i-ar ciorile si spanzuratorile…

Voi face insa tot ce-mi sta in puteri pentru a-i vedea pusi in cap pe 29 iulie si pe gibonii USL, dupa ce in 10 iunie au fost aruncati in bot si maimutoii PDL, cu tot cu eunucii si tarfele lor, din activul de cadre de varf, care i-au calarit ca pe niste maimutze de circoteca.

Chiar acum, un material scris de un fel de paduche al Monicai Macovei – o lepra comunista care i-a refuzat badiei Ogoranu recunoasterea calitatii sale de condamnat politic, dar care in schimb a militat pentru drepturile poponarilor ca Nastase, m-a determinat sa pun in pagina niste istorii pe care putina lume le cunoaste, dar care trebuie spuse pana la capat. Paduchele, pe numele sau Tapalaba, sustine ca alde Nastase si Ponta ar fi un fel de…legionari!!! (Arhanghelii nationalismului izolationist)

Jidanii astia facuti din laba sunt ceva de groaza. Spre exemplu, Tapalaba asta, care in loc sa-si recunoasca ascendenta jidaneasca precum a facut Ciutacu – fratele sau de sange de la Antene, se da “roman indignat” si-i transforma pe bolsevicii lui Ponta in nici mai mult, nici mai putin …. legionari. Cretinul spune ca astia ar fi arhangheli ai nationalismului, se face ca nu stie cine sunt cei care l-au adus la putere pe Ponta, se face ca n-a auzit de Soros, din flocii caruia a rasarit si el ca un paduche…

Din acest motiv, chiar in acest moment voi scoate din arhiva un material pe care incepusem sa-l scriu, dar il lasasem balta, despre reteaua ruso-jidaneasca aflata in spatele lui Ponta, retea care a colaborat intens cu Ilici inca de la inceputuri, din anii ’90; la vremuri noi tot ei…parca asa era o vorba la noi…

Iata istoria incercarii de debarcare a lui Basescu, din acest an…

SINDICATUL “DE AFARA” SI CARTELUL DIN ROMANIKA SA

In toamna anului trecut am avut ocazia sa cunosc un personaj aparte, care m-a abordat direct, spunandu-mi ca este evreu, ca face parte dintr-un grup “american” de mare anvergura, care a contribuit la campania lui Bloomberg, Clinton si Obama si ca urmeaza sa se deplaseze la Moscova unde va lucra pentru campania lui Putin. Mi-a comunicat si m-a rugat sa notez procentele cu care urma sa castige Putin – am notat –, apoi mi-a adus la cunostinta ca ma cunoaste bine din notele care-i ajungeau pe birou, cu extrase din ce scriam, deoarece face parte si dintr-o importanta organizatie evreiasca. I-am replicat ca poate ma confunda cu frate-meu, ca eu nu am inca site ori blog si ca nu mai scriu de o vreme intrucat mi-am dat demisia de la ziar. Mi-a zis ca nu ma confunda deloc, m-a intrebat care a fost motivul real pentru care am plecat de la Curentul, i-am spus ca mi se trage de la jidanii rusi, a ras si m-a apucat de mana sa-mi zica ceva intr-un fel mai ceremonios.

Ma asteptam sa-mi reproseze mai stiu eu ce tampenii, cum o fac unii dintre jidanii ce provin din familii bolsevice rusesti, ca Tismaneanu, caruia daca ii expui jalnica lui biografie de lingau al lui Ion Iliescu (i-a lustruit fundul cu limba pana lucea ca argintul viu), sare imediat si te face antisemit, adica te transforma degraba in inamic al unei jumatati de miliard de arabi, semiti ca si evreii. Distins ca un actor de cinema, semana cu un personaj din celebrul film “Once upon a time in America”, cu un aer teatral, evreul mi-a spus ca-mi acorda o singura data un sfat gratuit si nu orice sfat ci unul care ar urma sa-mi schimbe viata major. Am ciulit urechile mort de curiozitate, asteptandu-ma la cine stie ce dezvaluire fabuloasa. M-a apucat strans de mana pentru a ma apropia mai mult de el caci trageau cu urechea niste apevisti pensionari cu care eram la masa, din SIE si MApN, morti si ei de curiozitate (distinsul evreu arata cu totul spectaculos si se purta ca un imperator al locului). Tensiunea crestea, toata lumea a facut liniste sperand sa auda sfatul barosanului. Mi-a spus asa: “trage-te mai spre centru, mai la mijloc”.

Am ramas cu gura cascata, neintelegand ce vrea sa zica, iar omul a adaugat: “asta a fost un sfat pe care i l-am dat candva si amicului meu Kissinger“ – parca a mai sporit in greutate sfatul, mi-am zis eu, in gand, insa evreul spectaculos a ajuns si la tema reala: Basescu. Mi-a spus ca Basescu va cadea, iar eu voi avea de suferit, deoarece sunt prea lipit de Basescu. Sa ma trag mai la mijloc, a repetat. Foarte sigur pe mine i-am spus ca eu n-am nicio relevanta in discutia asta, ca n-am nicio treaba cu PDL-ul si ca la Basescu tin din motive intemeiate: l-a muit pe Nastase campionul hotilor, pe ologul Vintu cel jegos, pe Patriciu cel urduros, pe Voiculescu cel scarbos, pe Ilici cel cu mainile pline de sange pana la coate, pe Petre Roman cel scarbavnic, pe Tzapu cel cretin, pe Ciorbea cel handicapat mintal si inca o lunga lista de securisti/kaghebisti borati si n-am de ce sa ma trag mai nu stiu unde si ca nu vad de unde o scoate pe asta cu Basescu si mai ales de unde stie el ca va cadea Basescu – nu se intrevedea atunci nici macar pe departe situatia de acum.

Mi-a zis ca poate mai vorbim candva dupa ce se termina treaba la Moscova – se afla in Bucuresti pentru ca-si inmormantase mama si se grabea la avion. A plecat si pa pa pa. Am uitat de nenea acela, evreul cel spectaculos si sfatul sau gratis, pana mai recent, acum vreo trei luni. Era cu treaba prin Bucuresti, umbla pe la guvern cu niste mahari americani care vroiau sa cumpere diverse acareturi de-ale Romaniei, aveau bistari, miliarde de dolari si venisera la cumparaturi. Omul era tare enervat ca la guvernul Romaniei a intalnit prea multi handicapati mintali si ca afacerile nu ieseau. De data acesta discutia cu personajul a durat ceva mai mult. Intai m-a intrebat daca mai am carnetelul unde notasem procentul cu care ma anuntase el ca urma sa iasa Putin prezident, il aveam si procentul era fix acela cu care a iesit Putin. Apoi mi-a spus sa notez si procentul diferentei dintre Obama si Romney – in favoarea lui Obama, a zis el si apoi sa verific cifra cand se vor incheia alegerile in SUA.

S-a intors apoi la tema Basescu, mi-a spus ca nu va apuca sa-si termine mandatul, ca Ponta – pe care il ironizasem eu gratuit si rautacios – zicea el, va ramane pe felie si ca se vede ca sunt un iresponsabil deoarece n-am luat in considerare sfatul sau gratis, de anul trecut. Adica nu m-am dat mai la centru si nu am luat distanta fata de Basescu. Desi barosanu’ jidan avea in trecut biznisuri mari cu pesedistii, zicea ca-l simpatizeaza pe Basescu, in conditiile in care a reiterat ideea ca sansele sale sunt zero, ca totul este pus la punct si ca sa nu ma bag la vreun pariu cu el ca pierd. Mi-a adaugat ca a vorbit despre mine cu Cosmin Gusa care i-a spus niste chestii de bine despre mine, cum ca sunt nebun dar priceput in ceea pretindea ca fac, aducandu-mi aminte in forul meu interior cum imi trimitea Gusa cu putin inainte de alegerile din 2009 un mail inocent prin care ma intreba ce-o sa ma fac eu in data de 7 decembrie – a doua zi dupa alegeri (i-am raspuns sincer ca voi da pe gat niste pahare mari de votca cu gheata si lamaie, desi la momentul acela pesedistii pentru care lucra Gusa erau siguri de victoria prostanacului lor, Jioana cel debil).

Ca sa detensioneze atmosfera, nenea acela care semana cu un personaj de film mi-a povestit apoi bancuri cu jidani (asa isi zic ei, evreii); mi-a spus niste istorii cu jidani foarte importanti din SUA care provin din Romania, mi-a facut un mic rezumat al prabusirii lumii europene in plan financiar, mi-a zis ca cei mai tari dintre finantistii lumii, Goldman Sachs se vor cara din Europa (s-a adeverit), ca Europa asta se cam duce la vale si ca noi, ca tarisoara vai mama noastra, unde nu mai munceste nimeni, nu avem decat o sansa: sa vindem tot tot tot celor care pot veni cu banul jos, respectiv “americanii” si asta iute pana nu se razgandesc.

Am ramas putin pe ganduri la ideea ca Romania este privita ca o prada, ca o intreprindere pe actiuni ce trebuie preluata si demantelata. Conversatia s-a incheiat, ne-am luat la revedere – ca omul pleca in SUA -, dar mai pe seara m-a sunat si m-a invitat sa semnez un contract cu el si mi-a indicat si un punct de legatura, o firma bagata in niste privatizari babane si cu scandal maxim. Ne-am firitisit telefonic, omul avea o buna dispozitie si o abordare simpatica, de jidan inteligent si plin de scheme, cu un umor specific. Mi-a spus sa-l caut neaparat cand ma voi gandi serios la viitorul meu si a ramas ca vom vedea cine castiga pariul cu ‘pica ori ba Basescu’.

Noroc ca nu m-am lansat la mai stiu eu ce mize! Acum, dupa trecerea celor trei luni, nu pot sa nu iau in seama previziunile evreului intromisionat in treburile de la Washington.

SINDICATUL DE LA WASHINGTON

Discutia cu acest personaj mi-a venit in minte dupa ce am citit un material relativ recent scris de un cunoscator al “afacerilor evreiesti”, Cornel Dan Nicolae, care descrie o serie de intalniri pe care le-a avut Ponta in perioada apropiata pornirii campaniei impotriva lui Basescu, in SUA, unde s-a intalnit cu sefii unor „firme de consultanta” si think-thank-uri americane cum ar fi SONECON, condus de Robert Shapiro – ex-subsecretar al Economiei S.U.A., care i-a consiliat pe Tony Blair, Bill Clinton, Al Gore si Hillary Clinton cat timp acestia au ocupat/ocupa functii de stat, cu Barry Pavel – directorul unui think-thank numit Atlantic Council, care are un puisor-sucursala si la Bucuresti, intitulat DINU PATRICIU EURASIA CENTER, cu Sally Painter – sefa BLUE STAR STRATEGIES, alt think-thank de „consultanta “dar mai ales cu BENENSON STRATEGY GROUP, condusa de Peter Brodnitz, companie care ofera consultanta „de strategie” celor care vor sa castige pozitii de putere, la nivel de Senat sau Congres S.U.A., dar au lucrat si la nivel mai mare – presedintia S.U.A. (presedintele american Barack Obama a fost clientul lor)

Victor Ponta s-a mai intalnit cu Desmond Lachman – seful AMERICAN ENTERPRISE INSTITUTE, care alaturi de alte think-thank-uri -INSTITUTUL BROOKINGS, FUNDATIA HERITAGE, CONSILIUL PENTRU PROBLEMELE RELATIILOR INTERNATIONALE (CFR) – reprezinta „grupuri de reflectie “cu o influenta globala. CONSILIUL PENTRU PROBLEMELE RELATIILOR INTERNATIONALE (CFR) a fost infiintat in 1921, ca o filiala a „Fondului Carnegie pentru pace universala”. Fondatorul acestei grupari a fost J.P.Morgan – mare bancher american. Scopul acestei grupari a fost elaborarea strategiei americane la proportii planetare – unificarea planetei si Guvern Mondial unic, desigur nu guvern condus de pulime, ci de ei. Toti politicienii care faceau parte din grupare impartaseau principiile mondialiste si erau si demnitari ai masoneriei, organizatie de retea. Organizatia grupeaza fosti si actuali presedinti de state, ambasadori, secretari de stat, investitori de pe Wall Street, bancheri internationali, directori de fundatii si think tank-uri, lobbyisti, lideri militari ai NATO si ai Pentagonului, industriasi, proprietati de structuri media, presedinti de universitati si profesori renumiti, senatori si congressmeni.

CFR are stranse legaturi cu o alta mare structura mondialista – Clubul BILDERBERG sau Grupul Bildelberg, creata in 1954, structura care unea nu doar analisti, politicieni, intelectuali si bancheri americani, dar si pe colegii lor europeni. In 1973, grupul Bildelberg creeaza o a treia structura mondialista – Comisia Tripartita sau TRILATERALA, un grup de influenta supranational care urmarea printre altele apropierea de URSS, grupare condusa de “americani”, unii dintre ei de origine rasariteana, care intrau in CFR si in grupul Bildelberg. Trilaterala grupeaza reprezentanti ai orientarii mondialiste cu scopul de a gasi cai de integrare a celor mari spatii geoeconomice (care detin leadership-ul in dezvoltarea tehnica si in economia de piata) sub egida SUA si in beneficiul personal al maharilor de la varf. In fruntea acestor grupari, se afla figuri celebre ale sistemului bancar, precum David Rockefeller, care este proprietarul Bancii Chase Manhattan, detine monopolul petrolului (Standard OIL) si reprezinta cea mai puternica forta financiara in America, dar si personaje precum Zbigniew Brzezinski sau H. Kissinger.

Brzezinski este primul director al nou infiintatei Comisii Trilaterale. Prima sa miscare a fost alegerea unui guvernator al statului Georgia ca membru al acestei organizatii – Jimmy Carter, viitor presedinte american. Carter se lanseaza in alegeri proclamandu-se drept un student varstnic al lui Brzezinski. Dupa victoria in alegeri din 1976, Carter il aduce pe Brzezinski la Casa Alba, ca principal consilier pe probleme de securitate. Din aceasta pozitie Brzezinski a manevrat la nivel mondial lucrari care au determinat schimbari majore de ax ale politicii americane. Propulsat de democrati ca o echivalenta la Kissinger, desi faceau parte din aceeasi grupare amandoi, Brzezinski trece la o controversata reformare a CIA, agentie pe care o transforma intr-un cerc de afaceri. In anii care urmeaza o buna parte din strategia si geopolitica Statelor Unite este determinata de optiunile lui Brzezinski. Este fondata Islamic Alliance of the Afghan Muyahedin, finantata de Arabia Saudita si Statele Unite cu enorma suma de 20 de miliarde de dolari. Aceasta organizatie va deveni nucleul al’ Quaeda de azi, care este practic creatia lui Brzezinski, ca si amaratul de Osama bin Laden – “Geronimo”, agent american la baza, cel care este acum folosit pe post de mumie in beneficiul electoral al lui Obama. Brzezinski nu se sfieste sa afirme public ca el este creierul chelnerului negru Hussein Obama, cel care vorbeste numai daca are prompter – si pe care l-au bagat la inaintare pentru a culege voturile cretinilor americani cu sapte clase, majoritatea negri, cam cum face Diaconescu la noi.

AMERICAN ENTERPRISE INSTITUTE este vadit cel mai pro-Israel, sustinand in decembrie 2011 necesitatea ca S.U.A. sa atace militar Iranul, sprijinind Israelul sa asigure „securitatea zonala“. Printre membrii acestor organizatii se regasesc: Paul Wolfowitz – fostul sef al Bancii Mondiale, reprezentantii marilor magnati evrei ai Americii, precum Robert Pritzker (proprietar al lantului hotelier Hyatt), profesorii Michael Rubin, Dan Blumenthal sau Joshua Muravchik – fiul unor emigranti evrei din Kiev, dar si importanti politicieni precum fostul vicepresedinte al S.U.A., Dick Cheney. Alaturi de Wolfowitz, pot fi mentionati ca figuri de varf in retea secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, James Woolsey – fost director al CIA si Richard Perle – fost presedinte al Comitetului Politic al Pentagonului. Perle a lucrat in Administratia Reagan ca asistent al secretarului Apararii pentru afaceri de securitate internationala. Nucleul mentionat mai numara personaje precum fostul secretar de stat Henry Kissinger, secretarul Newt Gingrich, fostul vicepresedinte Dan Quayle, fostul secretar pentru Aparare din Administratia Nixon – James Schlesinger si fostul secretar pentru Aparare din Administratia Carter – Harold Brown. Grupul lui Wolfowitz a fost si este strans legat de Partidul Likud al fostului premier israelian Ariel Sharon (Perle si Wolfowitz sunt colaboratori ai factiunii de dreapta din Israel, de peste 25 de ani) a carui politica de “atacuri preventive” a fost impusa in strategia Statelor Unite, in Afganistan si Irak si este pe cale sa fie impusa si in cazul Iran.

Aceste centre mondialiste au avut corespondentele lor si la Moscova, la Institutul de Cercetari Sistemice al lui Gvisiani (o filiala a „Trilateralei” in URSS). Pentru realizarea sistemului mondial unic a fost creata o structura paralela constituita din ziaristi, politicieni, intelectuali, financiari, analisti, care urmau sa pregateasca totul pentru a preintampina rezistenta psihologica a popoarelor si statelor care nu doresc „sa se dizolve in acest melting pot planetar”. In anii ’70 gruparea analistilor de stanga aflata sub conducerea lui Zbigniew Brzezinski a ventilat o teorie a convergentei pentru justificarea mondialismului. Pe fond o buna parte dintre membrii acestor institutii sunt nu doar de stanga ci de-a dreptul comunisti, unii dintre ei. Tot Zbigniew Brzezinski a sustinut o paradigma a haosului avansata poate tocmai deoarece el si gruparea sa au avut si au o contributie directa in dezvoltarea si apoi exploatarea mondiala a haosului. Acest important actor si sforar al politicii mondiale, casatorit cu fata presedintelui cehoslovac Benes, pus de sovietici in 1948 in fruntea Cehoslovaciei, inrudire care nu l-a impiedicat sa obtina cetatenia americana, a influentat (negativ) si Romania, servind prioritar politica Ucrainei, in detrimentul tarii noastre.

Unul dintre fiii sai, Mark F Brzezinski, a fost director al International security policy at the Council of Advisers al Parlamentului Ucrainei si a lucrat si pe langa guvernul ucrainean, ca “voluntar” pe probleme de securitate nationala si era coleg de fundatie inca din 1999 (Economics Education and Research Consortium) cu Victor Pinciuk – ginerele lui Kucima, ocupandu-se de organizarea dezvoltarii economice a Ucrainei in beneficiul gruparii de cadre KGB care a pus mana pe resursele Ucrainei.

Dupa cum se intelege cu usurinta, toate aceste institutii “americane” au puncte de contact puternice prin etnici de origine rasariteana, cu Moscova si Kiev-ul desfasurand bisnisuri la scara mare (si) in spatiul ex-sovietic. Banii smulsi de oligarhii cei mai importanti ai Rusiei si Ucrainei, majoritatea de origine evreieasca, au fost redirectionati catre Israel, locul de refugiu al tuturor acestor pradatori.

http://rumafia.com/person.php?id=42

Revenind la pradatorii ce se indreapta acum grupuri – grupuri catre Romania, merita precizat ca dintre intalnirile mai speciale ale lui Victor Ponta la Washington a fost cea cu un reprezentant la firmei petroliere Chevron, Jay Thompson, care in aceeasi vreme semna cu premierul Ungureanu la Bucuresti concesionarea gazelor de sist romanesti.

Ce a urmat dupa aceste intalniri se stie, in aprilie USL introducea motiunea de cenzura impotriva guvernului Ungureanu, iar la sfarsitul lunii, dupa motiunea de cenzura a ajuns pe scaunul de premier Victor Ponta, care a demarat imediat seria de actiuni ce au avut ca deznodamant suspendarea lui Basescu.

VOCEA RUSIEI” DA IN VILEAG TARGUL RUSO-“AMERICAN” CE ARE CA MIZA CAPUL LUI BASESCU

“Vocea Rusiei” – oficios al Kremlinului noteaza “organizarea suspendarii lui Basescu in regim de blitzkrieg si cu precizie militara” – cu aportul generalului Clark, aport pe care rusii il explica destul de transparent. “La un moment dat, comportamentul lui Basescu in plan extern a devenit atat de iritant pentru anumite forte geopolitice (Rusia n.n.) incat scoaterea lui din joc a devenit un subiect in cadrul negocierilor marilor puteri. In contextul unor asemenea tranzactii, fortele geopolitice globale obisnuiesc sa faca concesii mutuale in privinta unor probleme de ordin regional, deseori grupand impreuna probleme care nu au vreo legatura evidenta. Nu este exclus ca schimbarea regimului din Romania, schimbare care implica scoaterea din viata politica nu doar a presedintelui, ci si a intregii echipe care l-a sustinut, a fost doar o moneda de schimb, o concesie, facuta in cadrul unei tranzactii geopolitice pe care SUA a incheiat-o in plan international”.

Mai pe sleau spus, nici ca se putea.

Tranzactia a fost insa facuta cu rusii – nu de SUA, ca americanii nu sunt cu totii decerebrati de stanga, ci de democrati, adica de chelnerul Hussein care s-a rugat frumos cu cateva luni in urma de Putin sa o lase mai moale cu nervii pe tema scutului din Romania, ca are si el campanie electorala si dupa aia se pun ei la pace. Celebra secventa, inregistrata datorita unui microfon deschis, a lasat intreaga lume cu gura cascata, iesind brusc la iveala subordonarea democratilor americani fata de Rusia.

Practic, in termeni comerciali, cum ar fi zis evreul de la Washington care mi-a facut favoarea unui sfat gratis, odata cu schimbarea actionariatului societatii pe actiuni Romania SA, a avut loc si schimbarea AGA, a consiliului de administratie si firesc a urmat inlaturarea presedintelui si in acelasi timp s-a desfasurat cesionarea creantelor unor parteneri externi, care se grabesc, fireste, sa-si incaseze dividente si noi drepturi de exploatere a patrimoniului fix al Romaniei.

A avut loc ceea ce se numeste o preluare agresiva, rapida, pusa la punct ceas, cu eficienta specifica unor meseriasi in acest gen de activitate, dovada fiind faptul ca la Referendumul din 2007 procedurile de suspendare au durat aproape doua luni, iar acum au durat cu totul 72 de ore.

Initiativa, rapiditatea, masurile luate – ocuparea rapida a inaltimilor – respectiv a institutiilor cheie, valul de minciuni – dezinformare si intoxicare, apoi simultan lansarea la apa a unui pion important, un general american, pentru a fi contrabalansata principala tema din 2007, inferenta rusilor, plus imediata trecere la autovictimizare – povestea lui Ponta cu amenintarea la adresa familiei fiind evident o minciuna sfruntata – toate aceste elemente definesc o marca anume. Nu este vorba doar de elementele de tactica ce definesc niste trasaturi pe care politicienii romani nu le-au avut niciodata.

Este o marca ce apartine unor pradatori de top, experti in “preluari agresive”, ce utilizeaza metodologii din sfera militara. Mercenarii care lucreaza pentru Ponta au si umor, sau mai degraba ii considera atat de prosti pe romani incat si-au pus pionul, Wesley Clark, sa declare ca el lucreaza gratis pentru PSD.

“GENERAL CLARK REPRESENTS SOME VERY POWERFUL US INVESTMENT INTERESTS, INCLUDING THOSE OF MR GEORGE SOROS”

Cea mai clara si mai buna explicatie a momentului aparitiei lui Clark, sluga servila a unui Soros, o ofera un corespondent strain la Bucuresti: “we are approaching the time when remaining state enterprises and licenses will undergo the process of privatization. Both the IMF and EU are pushing for this to happen as soon as possible as a condition of continuing to support Romania financially. The USL leaders, past and present, certainly do not want Mr Basescu and has supporters to be in charge of this last great bonanza. They would much prefer to control the awarding of tenders and contracts, take their commissions and ensure that trusted partners and associates benefit from the sell-off and future profit-taking.

Of course Mr Barroso will have to work this out for himself and perhaps he has, but will he ask any important questions? Will he, for example, ask why Mr Ponta has agreed to accept the economic advice of retired US General Wesley Clark? Does anyone, including Mr Barroso, seriously believe that General Clark is uniquely qualified to offer sound advice on sustainable economic development to the Prime Minister of Romania?

General Clark represents some very powerful US investment interests, including those of Mr George Soros and there will shortly be some serious money to be made in Romania in energy, in mineral extraction, in high-return agriculture and in infrastructure development. When they meet, General Clark, Mr Ponta and Mr Antonescu will be representing the business interests of their investors and sponsors respectively. The stakes are high, there is a lot of money involved and neither side in the negotiations will be bothered by Mr Basescu and has friends, Mr Barroso’s demands for an explanation, Mrs Merkel’s disapproval and a few weeks of negative international media coverage. The only variable is the referendum on the issue of Mr Basescu’s impeachment and we can expect every effort to be made to ensure that the USL wins.

The fog partially cleared with the announcement of General Clark’s appointment and there is more to come. Watch this space.”

http://www.romania-insider.com/comment-of-romania-mice-men-and-money/60540/

Pradatorii pe care ii reprezinta acum Clark au mai lucrat in Romania, au avut afaceri mari in Romania si au si in viitor interese majore.

Sunt constituiti intr-o organizatie mai vasta, un fel de Sindicat, au oameni in toate taberele si in vechiul AGA al Romaniei SA si in noua conducere. Au lucrat si pe dreapta si pe stanga, mereu in profit. Le place tara noastra deoarece are un peisaj placut si bastinasii nu pun cine stie ce probleme, stau capra fara sa behaie, sunt creduli si usor de manipulat fara mari eforturi logistice si in nici un caz nu prezinta caracteristici similare reluctantilor islandezi de exemplu care au trecut la urmarirea penala a bancherilor lui Rothschild, dupa ce si-au luat inapoi insulita in forta, anul trecut.

REPTILIANUL SOROS – DE LA BISNITA CU NAZISTII LA BISNITA PE PLAN MONDIAL

George Soros, conform biografului sau, William Engdahl, este un membru de varf al Sindicatului din care fac parte personaje faimoase, cum sunt de exemplu Rothschildzii. Legaturile dintre Rothschildzi si Soros se tin prin oameni-cheie, cum ar fi R. Katz, care face parte atat din comitetul director al concernului lui Soros (Quantum Fund), dar, in acelasi timp, este director al Rothschild Italia SPA din Milano si in N.M. Rothschild & Sons). Soros a fost adus la brat in Romania de etern zambaretul Ion Iliescu, (Ilici il tinea la propriu de brat pe Soros, la sindrofia de lansare a Fundatiei sale la Bucuresti). Sindicalistul Soros si-a construit prin reteaua sa asa-zis filantropica extinsa in intreaga lume un suport de informatii si o parghie de influenta politica. Soros a aplicat lovitura dupa lovitura, imbogatindu-se prin manipulare si intoxicare la scara mondiala.

In 1997, Soros a distrus prin schemele sale financiare, economia Thailandei. Un bancher thailandez a declarat atunci: „Il privim pe George Soros ca pe un soi de Dracula. Efectiv, suge sangele oamenilor“. Acelasi scenariu avea sa functioneze si in Malaezia. La randul lor, chinezii aveau sa-l porecleasca pe Soros „crocodilul “, datorita insatiabilei sale pofte de castiguri financiare, obtinute prin „schemele “speculative. China de altfel a fost singura tara care i-a aplicat un sanatos sut in fund Sindicalistului, nu de alta, dar chinezii au in spate 12 000 de ani de activitate speculativa, iar cei din specia lui Soros, chiar asa reptilieni, sunt bebelusi pe langa chinezi.

In spatiul est-european Soros s-a intromisionat imediat dupa 1989 prezentandu-se drept un simbol al luptei pentru capitalism si pentru democratia liberala, desi in realitate Soros are vederi de stanga aproape extremiste, fiind in Statele Unite un sustinator zelos al democratilor, intemeiat pe un tip de discurs foarte apropiat de tezele leniniste.

In cartile sale se declara adeptul unui organism supranational care sa limiteze drepturile statelor nationale in materie de libertati democratice, viziune internationalista tipica in care, desigur, ca orice personaj cu ambitii tiranice mondialiste, Soros se vede pe sine plasat la butoane. Tot in cartile sale, Soros afirma fara sfiala ca fostul imperiu sovietic se numeste acum Imperiul Soros si se proclama pe sine un om de stat fara de stat. Omul fara de stat s-a nascut insa intr-un stat, in Ungaria, unde purta numele de Schartz. In timpul razboiului, ca adolescent, Soros a participat la schimburi valutare ilegale, dovedind de timpuriu un adevarat talent si o mare pasiune pentru speculatiile financiare. In 1944, cand nazistii au preluat conducerea Ungariei horthyste, spre deosebire de alte familii evreiesti care au fost deportate de germani, familia Soros s-a capatuit chiar de pe urma dramei propriilor co-sangeni, deoarece bunicul lui George Soros prinsese o functie oficiala in stat, respectiv era chiar cel care supraveghea confiscarea proprietatilor evreiesti.

Tanarul George Soros s-a uns si el cu o slujbulita buna, pentru nazisti, lucrand pentru Judenrat – consiliul evreiesc infiintat de nazisti pentru a le face treburile murdare. In loc ca nazistii sa ii stranga in fiecare zi pe evrei pentru imbarcarea pe trenuri, ei delegau aceasta sarcina criminala acelor evrei care erau gata sa o faca, precum „filantropul“ George Soros.

Odata cu ocupatia sovietica a Budapestei, care a urmat celei germane, situatia familiei s-a albastrit putin, deoarece multi evrei unguri si-au adus aminte ca bunicul lui George Soros era cel care supervizase confiscarea averilor lor. Nepotelu’ Soros a stat bine merci la Budapesta pana s-a hotarat sa plece in Anglia in 1947, unde este educat de Karl Popper, teoretician stangist al „societatii deschise“, apoi din 1956 Soros se stabileste la New York, pe Wall Street, unde inventeaza formula „fondurilor anonime “.

Cadrele „pepinierei Soros” – asa-zisii „bursieri“- au reusit in tarile est-europene, inclusiv in Romania, sa controleze societatea civila si spatiul politic, coordonarea si controlul Fundatiilor sale fiind plasate in mainile unor fosti securisti, lacomi si corupti, obsedati sa-si pastreze privilegiile dobandite cu legitimatia de securisti, gardieni ai Lagarului comunist, atat in Romania, cat si in alte tari din spatiul ex-sovietic.

SOROS SI MARK RICH, ARTIZANII RETELEI OLIGARHIEI SOVIETICE

Soros n-a lucrat singur pe spatiul ex-sovietic. A mai avut si alti membri de Sindicat alaturi, mai mult sau mai putin penali. Conform investigatiilor cercetatorilor americani si europeni (Stefan Lemieszewski, William Engdahl, Mark Burdman, Elisabeth Hellenbroich, Paolo Raimondi, Scott Thompson si altii), cercul Sindicalistilor lui Soros includea familia lui Jacob Rothschild, pe Marc Rich, ca si pe traficantul de arme israelian Shaul Eisenberg si pe „Dirty Rafi “Eytan, ambii conexati laturii financiare a Mossadului. (Dupa ce a fost introdus Soros in spatiul ex-sovietic, Shaul Eisenberg a fost acuzat in Uzbekistan de o uriasa frauda si coruptie, trebuind sa dispara).

Firmele companiei Marco patronata de Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania, de la aluminiu la oteluri speciale. Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina ce controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari.

In lucrarea „Nasul Kremlinului “, Paul Klebnikov (editor al revistei „Forbes”) dezvaluia ca pana la caderea URSS-ului, Mark Rich a fost asociat cu persoane importante din partidul comunist si din KGB, facand afaceri cu directorii companiilor de stat, celor care il ajutau livrandu-le comisioanele in conturi din Elvetia – „centru important de spalare a fondurilor rusesti “. Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia si la inceputul anilor ‘90, printr-una din firmele sale – Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Rusia, a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Rusiei pentru a da un „tun “in SUA. „Tunul “i-a reusit si s-a umplut de multi bani, dar a mai dat si alte tunuri ce l-au adus in final pe mana Justitiei americane care-i pregatise o pedeapsa de vreo 130 de ani de puscarie. A fost gratiat de Clinton, contra unei mite neprecizate, cu doua ore inainte de incheierea mandatului sau prezidential si dupa ce s-a uschit din SUA si-a stabilit cartierul general in Elvetia.

Conform investigatiilor lui Klebnikov, Rich insusi a fost cel care „i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene”. Majoritatea firmelor anonime ale acestor „magnati rusi” de origine evreieasca au fost infiintate in cantonul elvetian Zug, unde isi are Marc Rich resedinta. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile-paravan prin care „oligarhii rusi” controlati de Rich si indrumati de familia lui Iacob Rothschild au preluat o felie din economia Romaniei si tot aici sunt inregistrate firmele intermediare ce livreaza Romaniei gazul metan rusesc.

Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost creati de Marc Rich, de la „oligarhii“ Igor Ziuzin si Vitali Machitski pana la Oleg Deripaska si Mihai Cernoi, un ruso-israelian locotenent al „mafiei ruse“, cu totii prezenti in afaceri pe pamant romanesc, scormonit pana la epuizarea tuturor resurselor. Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat cu aportul ofiterilor tradatori din SRI si Armata.

Tot Mark Rich a contribuit si la educatia fostului sef al SIE, Mihai Razvan Ungureanu, beneficiar cu ani in urma al unei burse Rich, dupa ce a fost lansat in politica de reteaua Soros, via Andrei Plesu, un „creier“ al „capului de crima organizata“, penalul Dinu Patriciu (conform Rechizitoriului Rompetrol). De altfel si Patriciu a prosperat tot pe retea ruseasca, transferand Rompetrolul unui stat-anexa al Imperiului moscovit, Kazahstanul, fondator al CSI.

Patriciu n-a prosperat singurel in Romania SA ci s-a intarit in afaceri si influenta politica conlucrand eficient cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu. Pana in 2006 aceste trei personaje constituiau o troica ce controla o buna parte din tot ce misca in Romania.

TROIKA VANTU – VOICULESCU – PATRICIU

Toti trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vantu, cel care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14 la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale – trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12 milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in Rechizitoriul Parchetului.

Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la vreo sapte ani iar Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de inculpati, mai mult sau mai putin rasariti.

De la acest dosar a inceput de fapt toata busculada ultimilor sase ani de criza politica din Romania – de fapt de la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator, cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului ROMPETROL, stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului.

Desigur, Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani. Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri – de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania au fost jafuri ordinare, faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti, organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei.

Prea putini dintre romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului” romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul acestei tari.

Voiculescu si Patriciu au avut in comun si o firma, pe vremea in care la vedere, se faceau ca se razboiesc in presa. In acelasi timp se vedeau la fereala in Viena si puneau tunuri la cale, mana in mana. Infractori cu smenul in sange, cei trei bandidos au prins un drag de Justitie cum nu s-a mai vazut, incercand prin toate mijloacele sa si-o subordoneze.

Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului. Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive si pentru ca “s-a infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%.

Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate, Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vantu, Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, la ordinul expres al lui Adrian Nastase. Spaga luata de PSD pentru afacerea cedarii Petrom a depasit pretul afisat al tranzactiei.

Membrii de varf ai acestui agregat infractional de jaf si distrugere a Romaniei nu sunt singuri, ci fac parte dintr-un Cartel care a controlat discretionar viata economica si viata politica a tarii. In epoca sa de varf, Sorin Ovidiu Vantu conducea nemijlocit, de exemplu, Serviciul Roman de Informatii, Radu Timofte numit la vedere de Iliescu, ca sef al Serviciului nefiind decat un interpus la comanda, un director de paie. Patronul era Vantu, el numea sefii de sectii, el aproba organigrama. Pe vremea lui Harnagea, fost caraus de ziare si apa minerala la Societatea lui Bacanu, la randul sau fost agent al Securitatii “transferat” la KGB, Sorin Rosca Stanescu avea un ascendent similar asupra SIE, nu chiar la nivelul lui Vantu insa – si tot pe vremea aceea era in foarte bune relatii si cu tanarul Mihai Razvan Ungureanu pe care il vedea viitor prim-ministru. Viziune ce s-a adeverit.

Cartelul a avut un obiectiv constant, pe langa acumularea averilor – controlul politic si mai ales controlul institutiilor de forta ale statului roman, serviciile de informatii.

Basescu a plecat din acelasi trunchi otravit al FSN-ului de inspiratie moscovita, organizatie nasita de Ion Iliescu, principal agent al serviciilor rusesti infiltrat chiar in casa familiei Ceausescu, unde a fost tratat ca un fel de fiu adoptiv, privilegiat pana si fata de copiii lui Ceausescu, pana sa i se arate acestuia dovezile tradarii lui Iliescu la rusi.

CEI 256 – URMASII CELOR 322 (http://www.armaghedon-oligarhie.8m.net/)

Momentul in care Basescu a iscat impotriva sa furia Cartelului, din care a facut si el parte, a fost in 2006, cand si-a permis sa incalce Omerta si mai mult sa-si permita sa le spuna in fata fostilor tovarasi “Luati mana de pe controlul politic al tarii!”. Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. De la acest moment a plecat toata zavera, tot scandalul care a culminat acum in acest an cu a doua sa supendare. La prima suspendare, in 2007, am scris un fel de sumar al starii de fapt si cum nu toata lumea a citit materialul intitulat 322 – ARMAGHEDONUL OLIGARHILOR, reiau astazi o parte dintre pasajele ce sunt si acum viabile.

Scriam atunci: “Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca “democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele. Democratura si-a demonstrat adevarata fata. Pentru a-si asigura victoria impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza atat legile cat si elementarul bun simt. Legea referendumului de exemplu, a fost astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele electorale”. S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322. Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care ince pe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice. Conceptul de partid si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incredibile intre grupari care si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista. PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns, pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa a minciunii si dezinformarii, se impart apele!“

Dupa cum se vede, au facut exact la fel si in acest an. Spre cinstea sa, CCR-ul a lamurit acum doua zile situatia, insa initial liderii USL au afirmat sus si tare ca vor face tot dupa capul lor, hotarati sa incalce Legea. Au dat-o la intors ieri, abia dupa ce liderii europeni i-au aplicat castane dupa ceafa lui Ponta, intr-una dintre cel mai vaste miscari la nivel european, ce a implicat majoritatea liderilor europeni, de atentionare a gastii USL – mergandu-se pana la amenintarea excluderii Romaniei din UE si alte sanctiuni economice si politice.

Revin la ce scriam in 2007, deoarece situatia este identica si astazi: “Referendumul este doar o etapa. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confrunta Romania de azi. Razboiul se va acutiza. Are loc o incercare pe viata si pe moarte, de conversie a puterii politice a statului – in putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si – vadit – antinational. Obtinerea controlului Romaniei nu este o intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. “Partida Oligarhiei” este sustinuta prin mii de fire nevazute, dar si prin miscari vizibile de catre “arhitectii” de la Moscova”.

Este perfect adevarat cu deosebirea ca membrii Cartelului au apelat anul acesta la membrii Sindicatului, la sprijin extern. Asa se explica aparitia slujbasului lui George Soros, la vedere alaturi de Ponta. Wesley Clark este un ofiter de paie, cu o cariera militara penibila. A fost insa intens folosit de cercuri din politica americana, ce interfereaza cu interesele Sindicatului. Am scris deja despre trecutul sau aici, citand surse de presa americane:

http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/148-who-the-fuck-is-wesley-clark?

Se mai gasesc date suplimentare aici: http://roncea.ro/2012/07/06/fulminant-cum-il-apara-wesley-clark-pe-george-soros-pentru-marile-lui-realizari-din-europa-de-est-video-soros-a-contribuit-la-campania-lui-clark-si-l-a-introdus-in-international-crises-group-b/

Si aici: http://roncea.ro/2012/07/05/o-alta-fata-a-generalului-wesley-clark-membru-in-boardul-bnk-petrolum-o-companiei-manipulata-de-george-soros/

Sunt inca multe alte istorii despre generalul american care vorbeste fluent limba rusa. Un fost secretar de stat american James Baker n-a avut nevoie sa vorbeasca limba rusa fluent pentru a ajunge actualmente pe statul de plata al lui Putin, pe post de consultant, ca si un fost cancelar german Gerhard Schroeder care-si ia solda, fluturasul de salariu cuvenit tot pentru o asa zisa activitate de consultant, la o companie de stat ruseasca, cu un salariu de milioane de euro, semnat tot de Putin. Deloc intamplator Ponta a anuntat ca se va intalni in curand cu cancelarul german, slujbasul lui Putin. Rusii i-l cedeaza pe neamtz pentru oleaca de PR negru.

MANA RUSIEI

Moscova isi urmeaza cu abilitate interesele in Occident, prin business, prin cumpararea de influenta si prin aranjamente de culise. In plus, Rusia si-a promovat o imagine pozitiva, de furnizor de energie de incredere, ca si de mediu sigur si profitabil pentru investitiile straine, angajand firme occidentale de PR care sa prezinte beneficiile parteneriatelor cu Rusia. Cel mai profitabil parteneriat pare sa fie cel incheiat intre guvernul Rusiei si Ketchum Inc, prin bransa sa britanica, Ketchum Ltd. O filiala a gigantului american de PR Omicom. Compania a fost angajata sa ofere “suport de comunicare” pentru guvernul rus intre summit-ul G8 din iulie 2006 si luna decembrie a aceluiasi an. O subsidiara europeana a companiei Ketchum G PLUS (sau G +) s-a remarcat in special in timpul agresiunii Rusiei asupra Georgiei, cand a fost criticata vehement pentru ca devenise principalul instrument de propaganda europeana al lui Putin. Aceeasi companie din cadrul grupului “american” Omnicom i-a oferit oportunitati de PR si lui Ponta, recent, dupa cum a dezvaluit presa austriaca. Ziarul austriac Die Presse scria in data de 12 iulie, intr-un articol intitulat “Premierul Ponta, in procesiune la Bruxelles” ca primul-ministru “intareste randurile pe frontul salvarii imaginii sale cu agentia de PR G+ Europe, care are in portofoliul sau de clienti, printre altii, concernul energetic Gazprom si Guvernul moscovit”.

Rusia a devenit ceva cu mult mai nasol decat isi imagina cineva in 1992, cand Imperiul parea ca este pe cale sa se scufunde. Realitatile de atunci sunt cu totul altele acum. Americanul James Baker, fost Secretar de Stat este chiar cel care autoriza public in decembrie 1989 intrarea rusilor cu trupe pe teritoriul Romaniei “sa ne elibereze”. A ajuns astazi consultant pentru Gazprom si pentru Transneft, fiind unul dintre lobbystii de frunte ai Moscovei, platit desigur la fel de gras ca si fostul cancelar german, angajatul lui Putin la Gazprom. Recomand oricui are chef si timp sa-si clateasca ochii cu un material remarcabil pe tema mitei rusesti indesata in buzunarele factorilor politici occidentali, sa citeasca aici:

http://www.europalibera.org/articleprintview/2095754.html

In 2007 era mai vizibila ca niciodata mana ruseasca in spatele “frontului din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Chiar in Palatul Victoria un general GRU si totodata mare Secretar al Marii Loje Masonice a Rusiei – Kondiakov Alexandr Vladimirovici se intalnea cu subordonatii pe linie masonica si nu numai, cu premierul Tariceanu precum si o pletora de cadre ale Armatei, cum era generalul Carp, arondati intereselor rusesti de multa vreme. Kondiakov facea parte din noua generatie de kaghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, initiatori ai miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membrii acestei miscari ocupand pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Kondyakov era director executiv al RIA Novosti dar si consilier al presedintelui comunist si rusofil al Moldovei – Vladimir Voronin si mai controla o multime de institutii ce servesc intereselor politice ale Kremlinului.

Kondiakov nu a vizitat Romania doar in 2007, in timpul primei incercari de lichidare a lui Traian Basescu ci si in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici, subordonatul pe linie de guvern al lui Adrian Nastase dar si superiorul acestuia pe linie masonica. A fost numit in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania cu suportul direct al Masoneriei ruse, iar la intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

Insa miza principala a vizitei generalului Kondiakov, in toiul operatiunii de suspendare, era sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. S-a intalnit cu mai multi generali, dar cea mai importanta intalnire a cadrului GRU s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora, ca un bun agent cu indelungata activitate si pregatire.

Contraspionajul militar il avea pe Carp in atentie inainte de 1989 si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii”. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. In Dosarul “Corbii”, pe langa Carp, au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu – legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ – Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin Serb, de la graniceri si legaturile lor politice din activul P.C.R. – Virgil Magureanu si Ion Iliescu.

Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Generalul Carp ca si Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si Nasul lui Catalin Voicu, infractorul porcin condamnat la 5 ani de puscarie, cel care ranjea la presedinte in ziua de 5 iulie, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989.

Un numar de cadre din servicii si armata au constituit infrastructura Aparatului de jaf la nivel national, utilizata copios de “suicidarul” Adrian Nastase. Cadre de varf din SRI, precum fostul general Ovidiu Soare – un adept total al fostului premier Adrian Nastase, dar si alte cadre mai mult sau mai putin conspirate, faceau parte din cercul special de intimi ai lui Nastase, de la generalul Carp, pomenit mai sus – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, la Victor Opaschi, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu – cu totii intromisionati in tot felul de dosare penale. Soare era legat atat de Nastase cat si de Patriciu, precum si de colonelul Paltanea, fostul sef al sectiei SRI Prahova, veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania si care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova. Ascensiunea lui Patriciu a avut de-a face cu Paltanea in mod direct. Ca si Patriciu, Paltanea a ajuns sub ancheta penala, dar si comandantul sau direct Ovidiu Soare fostul sef la C si la divizia de aparare a Constitutiei, arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet.

2006 a fost un an cheie, au plecat din bloc start o serie de dosare grele, printre care si dosarul de tradare si spionaj in favoarea rusilor ce-l implica pe fostul ministru al Economiei, Codrut Seres, care i-a asigurat de a doua zi de la preluarea scaunului sefului sau Dan Voiculescu contracte pe energie ce aduceau profituri zilnice de 50 000 de euro, dar si pe Szolt Nagy – de la UDMR -, fost ministru la Comunicatii. In acest dosar mai sunt implicati inca aproape 20 de demnitari ai Guvernului Tariceanu. Tot in 2006 Basescu a dat afara 28 de generali din SRI si inca mai multe cadre au fost eliminate din SIE si MApN. Este usor de inteles ura acestora si a clanurilor din care fac parte la adresa lui Basescu, mai ales ca mai toti au facut parte dintre pradatorii ce au devorat organismul statului pe care trebuiau sa il slujeasca.

Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare si-au vazut primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Le sta practic infipt in ochi, ca o barna. Au incercat totul ca sa-l termine. Acum li se pare ca au ajuns in sfarsit la un punct in care pot fi multumiti ca l-au pus jos, cu sprijinul cadrelor din presa, mai ales, Armata ciomagarilor media din Trusturile lui SOV si Voiculescu, o armata extrem de bine platita cu banii furati de la romani de cei doi fosti turnatori ai Secu, ajunsi moguli penali.

Am asistat in aceste zile la momente jenante de bucurie ale sugatorilor de slobozi ai lui Vantu si Voiculescu din asa zisa presa. O Dana Grecu aproape de orgasm dupa o perpetua masturbare, un Dinescu cu clabuci la gura si ochii bulbucati injurandu-l cu sete pe Basescu in timp ce inalta ode de bucurie pentru suspendarea sa, un limax ca Stelica Pulica, cum i se zicea pe vremuri “analistului” Stelian Tanase, umpland de bale platoul televiziunii, pastorul Gadea sufocandu-se de entuziasm, Radu Tudor – piticul bubos tropaind de bucurie si guiţând cuprins de o insuportabila fericire. Trusturile lui Voiculescu si Vintu, canalii securistoride, au cumparat toate scursurile partidelor din fosta guvernare condusa de PDL si au spalat creierele a milioane de romani, conducandu-i de la o “democratie originala” spre o democratura originala, unica in plan european.

Bucuria cea mai mare este insa la Moscova. Presa rusa exalta de bucurie retinuta, ca si-au mai luat-o odata in barba in 2007 dar si in 2009, cand emisari speciali de la Moscova au venit pentru a-l felicita pe Geoana, la prima ora, in ziua de 7 decembrie si s-au intors urgent, fara felicitari, cand au aflat ca de fapt Geoana ratase si ca singura care a avut poate vreo bucurie de la Geoana, in acea zi, a fost Mihaela, dragostea sa.

DE CE VREA MOSCOVA DEBARCAREA LUI BASESCU

Verificati aici interesele Rusiei in regiune:

http://en.wikipedia.org/wiki/Russia_in_the_European_energy_sector

O imagine valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte:

http://en.wikipedia.org/wiki/File: Nabuccostream.png

Proiectul Nabucco Vest (care trece prin Romania) tocmai fusese selectat de concernul Shah Deniz II pentru importul gazului din Azerbaidjan. Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta “eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile central-asiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop, Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo.

Rusii de la Gazprom se opun oricarei variante care trece prin Romania si sustin South Stream, pentru ca este pe o ruta pe care o pot controla. Aprobarea primita de South Stream din partea Turciei a inlaturat orice obstacol in calea demararii proiectului rusesc anunta cu satisfactie anul trecut Medvedev.

Proiectul South Stream este solutia Rusiei obtinuta cu complicitatea Turciei, care a aprobat trecerea conductei ce va lega Rusia de Bulgaria, pe fundul Marii Negre prin apele teritoriale turcesti. Constructia la partea submarina a conductei, un traseu de 900 de kilometri, va incepe nu asa cum era programat in 2013, ci la sfarsitul lui 2012.

Importul de gaze de la azeri prin Romania ar periclita cvasi-monopolul pe care Rusia il are pentru exportul de gaze in Europa.

„Conflictele inghetate “din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg – geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.

„ALIANTA TICALOSITILOR “NU S-A CREAT DIN NEANT. MOSCOVA STIE DE CE…

“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei – poporul la care se referea indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.

CE SE (MAI) POATE FACE…

Caracterele se cern si se aleg in confruntari, iar in anii care au trecut au ramas destul de putini dintre cei care in ’90 au iesit in strada, la bataie. Oamenii obosesc, vor o viata buna, vor sa le fie bine, vor sa uite de tot, insa uita ca de fapt, nu poti avea un turn de fildes, oricati bani ai avea, in care sa poti evada cu familie cu tot, daca nu incerci sa faci ceva care sa aiba efect la nivelul intregii tari, daca nu-ti mentii zi de zi puterea de a o lua de la capat. Daca nu faci tot ce sta in puterile tale pentru te impotrivi raului, te prabusesti interior si devii un fel de cadavru ambulant. E plin de suflete moarte pe strazi, oamenii se fac ca se bucura de viata, goliti de forta si de har. “Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis” – spunea un mare poet, puscarias in lagarul comunist.

Acum, in aceste zile, se da o lupta simbolica – nu e vorba doar de Basescu, ci de flegma pe care ne-o arunca in ochi rusoii si nu numai ei, precum si toate tarfele lor din politica romaneasca. Vor sa ne intoarca drapelul invers. Daca ne lasam fara lupta e ca si cand am fi partasi la uciderea si lichidarea tuturor simbolurilor romanesti, de la Maresalul Antonescu incoace. Fara drapel si fara efigiile nationale – nu suntem nimic.

Pentru ca vorbeam de impotrivire, de fapt nici nu e vorba de cine stie ce strofocare, nu avem de facut mare lucru in aceste doua saptamani, totul poate fi facut din tastatura, din fata laptopului, nu e nevoie sa iesim in strada, nici sa ne dam foc in piata publica.

Trebuie doar sa incercam sa contrabalansam inputurile negative, ventilatorul de rahat al Trusturilor securistoide. Continutul online este extrem de important. Trebuie sa trimitem cat mai multora acele informatii si date care configureaza realitatea din spatele povestii cu suspendarea.

Oamenii habar nu au de geopolitica, de razboiul din umbra. Noi suntem acum intr-un turbion al razboiului din umbra. Trebuie sa facem cumva si sa scoatem de sub masa, la vedere, toate aceste fapte, ca oamenii sa inteleaga ce se petrece.

Aceasta-i miza acestei campanii. De aceea am facut acest material, deoarece, cu bunele si cu relele sale, cu scaderile si greselile pe care in ce ma priveste le-am amendat in scris, ba chiar i-am intentat candva si o plangere penala, Basescu este simbolul Drapelului national. Daca lasam sa cada pe jos drapelul este ca si cand ne-am preda fara lupta.

Trebuie doar sa facem tot ce ne sta in putinta sa spunem oamenilor care este miza, cine sunt cei din spate, ce se intampla cu adevarat. Mai departe decide fiecare ce si cum face.

Citez cateva pasaje din opinia unor jurnalisti, de regula cetateni ceva mai informati decat restul populatiei, mai mult sau mai putin indobitocita de ventilatoarele de rahat ale Trusturilor de partid…..

Tiberiu Lovin, luptator de performanta, inainte de a fi jurnalist, se refera intr-un pasaj pe care il citez la…Drapelul Romaniei…cel putin eu asta am inteles din ultimul sau rand…si cred ca a avut ceva anume in gand, ceva ce se refera in opinia mea la o mobilizare colectiva, deoarece acum s-a ivit o sansa, o oportunitate remarcabila: sa scapam de toata gasca pe 29 iulie!

Cred ca este o ocazie rarisima, sa dam de pamant si cu Ponta-Crin – comicii catelusi tinuti in lesa de cuplul reptilian Ilici-Voiculescu. Si Chucky si El Che de Vece au afirmat ca se cara la dreak daca romanii vor refuza sa le faca placerea suspendarii/inlaturarii lui Basescu.

Dupa ce in data de 10 iunie romanii au dat de pamant cu PDL-ul, pe 29 iulie putem da de pamant si cu USL-ul deoarece astazi, dupa numai doua luni de guvernare USL, se confirma sloganul devenit celebru al protestelor anti-sistem de la inceputul anului:

“PDL – USL aceeasi mizerie!”

*************

“E inacceptabil sa asisti si sa te plangi apoi ca soarta este cruda. Trebuie sa faci ceva pentru a iesi dintr-o situatie care nu ameninta un partid sau niste indivizi, ci o tara intreaga.”

“In final sa discutam iar despre Basescu – un nume deja enervant – sau sa vorbim despre principii? Va sugerez ca inainte insa sa puneti mana pe legi, pe organizarea institutiilor, pe atributiile fiecareia in parte, pe regulamente si ordine. Si o precizare importanta: nu raspund polemicilor politice decat pe bani. De prostit va prostesc aparent gratis cei de la Antenele lui Voiculescu and co. De desteptat pot sa o fac eu si altii. Numai ca eu nu-mi mai pierd timpul pe ochi frumosi si nici nu vreau sa ma implic intr-un razboi cu prostii, asa, moca. Pentru cei care nu inteleg mesajul am o rugaminte: cititi imnul Romaniei daca din memorie nu-l puteti reproduce.”

*************

“Acum urmeaza inca un referendum care sa consfinţeasca suspendarea presedintelui Basescu, pusa la cale in laboratoarele de la Antene. Si de data aceasta imi pun aceeasi intrebare. Cine e preferabil? Basescu sau papusa Antonescu, manevrata din culise de tovarasul Felix? Pentru mine alegerea e clara, merg tot pe mana marinarului. Alternativa are culoarea rosie a Moscovei si miros de dictatura. Si iarasi imi amintesc de un lucru spus de bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, trecuţi prin al Doilea Razboi Mondial: Niciodata sa nu am incredere in lumina rosie de la Rasarit!

Sper ca destui romani se vor trezi la realitate si vor realiza ca, asa badaran cum este, tot Basescu e alternativa mai buna. Daca nu, Dumnezeu cu mila!”

De asemenea, am considerat neceasar sa citez si din Cristian Negrea: “Noi, romanii, am avut puterea, dar am pierdut-o in mana unui grup de fosti comunisti, de atunci nu prea ne-am exprimat vointa, decat prea putin si prea rar. Am facut-o, totusi, in masa, la un alt referendum, cel in care am cerut parlament unicameral si maxim 300 de parlamentari. In mod normal, orice partid, orice politician, ar fi trebuit sa ia in considerare cu respect vointa poporului.

I-am lasat, prin lipsa noastra de interes, prin absenteism, prin aceasta incurajand votul bizonului ce isi vinde votul pe zece lei sau un rand de bautura, pe un litru de ulei sau un kilogram de faina, i-am lasat sa faca ce vor cu tara noastra, care nu este a noastra, ci a urmasilor nostri, si a urmasilor urmasilor nostri, vorbele lui Stefan cel Mare in piesa lui Barbu Delavrancea. Iar de urmasii nostri ne batem noi joc lipsind de la alegeri gasind fel de fel de scuze, care mai de care mai penibile.

Ideea mea, pe care ma bazez, este faptul ca trebuie sa existe un echilibru intre puterile statului, totul trebuie sa poata fi controlat. Iar tocmai aceasta este miza referendumului din 29 iulie 2012, cea a controlului. Sunt unii care incearca sa preia controlul asupra tuturor parghiilor din stat. Le-a mai ramas una, cea a presedintiei, si doar poporul, politistul din parabola mea ii mai poate opri. Nu ma intereseaza din ce partid sau grupare sunt cei care incearca sa preia controlul asupra presedintiei, ma intereseaza cum o fac si cum au facut-o pana in clipa de fata, ce au si ce obtin daca le iese miscarea.

Am vazut, am analizat si nu mi se pare in regula. Dar va asigur, daca ceilalti ar fi avut acelasi control asupra institutiilor statului, ar fi aplicat aceleasi proceduri si ar fi incercat aceleasi miscari, de a inlocui un presedinte ales printr-o miscare inainte de termen, votul meu ar fi fost identic, NU, adica impotriva. Ca sa fiu mai clar si mai explicit. Presupunand ca presedintele ar fi iesit la vot din randul USL-ului, iar PDL-ul ar fi avut guvernul, controlul parlamentului, si ar fi facut aceleasi manevre de a-si subordona avocatul poporului, monitorul oficial, plus alte institutii, ar fi ignorat ceea ce spune Curtea Constitutionala, scapand chiar si unele amenintari la adresa ei, apoi ar fi incercat suspendarea presedintelui provenit din randul USL-ului, eu as vota impotriva. Deoarece este nevoie de control, orice democratie are nevoie de institutii de control, nimeni nu trebuie sa aiba puterea deplina, indiferent cum s-ar numi el sau partidul.

De aceea, la referendumul din 29 iulie 2012, eu voi vota NU, voi vota impotriva suspendarii presedintelui Romaniei Traian Basescu.”

BAZA TEORETICA A CAMPANIEI

Problema fundamentala in materie de comunicare este trecerea de la grup la masa. Grupul este un subsistem de comunicare, in timp ce masa desemneaza o forma de agregare „vascoasa”, in termeni sociologici, opusa, refractara comunicarii. Notiunea de „comunicare de masa” este o fantasma si o mistificare.

Cheia strategiei unui nou gen de proiect de comunicare bazat pe utilizarea social-networking pleaca de la conceptul maririi capacitatii de emisie a mesajului nu prin cantitatea de informatie ci prin marirea numarului surselor corelate de emisie.

Miza este difuzarea mesajului de la un subgrup la altul prin folosirea retelelor de difuzie inter-societale. Capacitatea de transmisie a mijloacelor media de care dispune grupul principal este multiplicata si diversificata de grupurile anexa create retelar ce devin noduri ale unui network in care fiecare nucleu este sursa de emisie.

Acest model de actiune pleaca de la analizele lui Robert Escarpit care explica teoria informatiei in conceptia lui Yona Friedman (expert MIT) in contextul sociologiei grupurilor. Mecanismele de interactiune si comunicare sunt precis delimitate de capacitatea de receptie si emisie la nivel individual. Intreaga teorie moderna a comunicarii si informatiei are la baza utilizarea cailor multidirectionale, in care informatia ierarhizata si transmisa in mod clasic univectorial este inlocuita de difuzarea prin retea si amplificarea produsa de grupurile-nod ale retelei policentrice.

Fiecare astfel de subgrup este o instanta deliberativa producatoare de „zgomot” informational – care poate deveni „concert” al retelei, cu o corecta administrare/dirijare.

Construirea unei imagini, raspandirea unei idei si desfasurarea unei argumentatii cere timp (in raport cu mijloacele). Urmeaza un proces de consolidare si pozitionare prin furnizarea constanta de mesaje. Canalele concurente sau pur si simplu diverse de comunicare creeaza o „iluminare” mai buna a „Obiectivului” care trebuie pus in lumina.

Tema centrala, pe fond, se invarte in jurul conceptului de „incredere” – trust. Increderea reprezinta un cod semantic dintre cele mai pline de semnificatii simbolice. „Scrierea” acestui cod sursa nu este o operatiune de moment ci reprezinta un efort constant de cuplare a unui ansamblu de evenimente in asa fel incat ideea de stabilitate a „Obiectivului” si a programelor sale sa fie predominanta.

Credibilitatea poate fi compensata de o forma de organizare civila, nestratificata, creata prin intermediul social networking si care poate sa preia sarcini de reprezentare si difuzie a mesajelor.

Un astfel de amalgam are posibilitatea unui approach mai lejer fata de anumite grupuri destul de vii in societate romaneasca, care au o contributie importanta la cresterea nivelului de implementare a societatii informationale. Este vorba de grupurile de tineri, mai ales, cu destule cunostinte in utilizarea internetului si care tind sa devina parte a unui social networking mai larg, global, prin integrarea alaturi de grupuri similare din intreaga lume.

Conceptul de social networking nu mai este o noutate. Combinarea a doua aplicatii de succes in mediul on-line, respectiv retelele sociale si comertul electronic le-au realizat magazinele mari cum sunt Amazon si Ebay, care au integrat elemente sociale, cu rezultate valabile. Retelele sociale au produs deja schimbari de paradigma in relatiile economice. YouTube, MySpace sunt astfel de retele in care continuturile sunt generate practic gratuit de catre useri dedicati unor activitati predominant intelectuale. Este pentru prima oara cand astfel de „activitati intelectuale” rulate in cadrul retelei sociale, aduc proprietariilor retelelor respective profituri considerabile cu eforturi financiare incomparabil mai mici.

Sunt cunoscute doua abordari majore:

– Abordarea in care accentul este pus pe componenta sociala iar in prim plan se gasesc mijloacele de comunicare dintre useri, „comertul” ocupand planul secund al activitatii, dar obiectivul ei final. Directia urmata este dinspre comunitate spre „produs” – marfa oferita de adminii retelei.

– Abordarea centrata pe produs. Componenta sociala este pusa in slujba produsului, asadar se merge dinspre produs spre social pentru a reveni, in final, la produs (tipologie utilizata de retetele comerciale Amazon si Ebay).

Pot fi combinate ambele variante, deoarece se poate juca si pe comunitate si pe produs folosidu-se dorinta primara de a interactiona cu mediul social si construind comunitati de useri construite in jurul categoriei de produse pe care le „vinde” Obiectivul – in principal „trust in me” etc.

Cercetarile de psihologie au notificat o importanta latura culturala a comportamentului „consumatorului” de informatie: nevoia de interactiune si confirmare publica. Intensa interactiune emotionala ii face pe oameni sa cheltuiasca mai mult – este un lucru cunoscut dintotdeauna de negustori, care au consemnat ca deverul creste cand pravaliile sunt alaturate. Din acest motiv s-au creat bazarele – actualele centre comerciale mamut.

Bazarul nostru are de „vanzare” un om iesit din comun dar „marfa” acestuia – este greu vandabila si chiar expirata pe alocuri. Proiectele politice nu (mai) starnesc entuziasm public.

Adminii ar trebui sa urmareasca proiectarea unui mediu social respectiv o platforma de social networking. Constituirea de forum-uri, chat-uri, blog-uri, punerea la punct a sharing-ului de imagini si date; punerea in relatie directa a userilor in scopul formarii unor grupari in sistemul social networking, care sa promoveze un „produs” pe care alti „consumatori” sa il achizitioneze prin intermediul consultarii grupurilor de useri controlate de admini.

Fundamentul Campaniei ar trebui sa urmareasca captarea increderii de pe piata userilor existenti deja ai produselor societatii informatice si convertirea acesteia in „trust share” transferat in contul Obiectivului.

Suntem insa sub presiunea unor termene si sub amenintarea unui dezastru cel putin la fel de cumplit ca Mineriada din 1990. Miza unui instrument de comunicare si/sau influentare tine in mare masura de masivitate. Marimea cutiei de rezonanta este hotaratoare in mass comunication. Media inteligenta este un deziderat, pe termen lung inteligenta si calitatea informatiei – ca vector energetic, pot determina crearea unor elite, la fel de importante datorita rolului liderial ca si “masele”.

Trebuie sa gasim o cale de extindere geometrica a inscrierilor in comunitate, iar scopul este crearea unui rezervor de date – o fantana mereu alimentata de izvoarele-useri, dar fantana ar trebui sa se reverse si sa inunde spatiul mediatic, cumva, pentru a obtine maximum de penetrare si influenta si pentru a contrabalansa voma revarsata de Trusturile PSD.

Este posibila crearea unui algoritm functional care sa permita crearea unei retele elastice, ceva complet deosebit de structura clasica piramidala. Marea problema teoretica este mentenanta unei baze mari de date si gestionarea unui (si) mare numar de inputuri si outputuri, simultan cu deplasarea pe directii de expresie cu o dinamica relativ aleatorie.

Ideea e sa putem construi un sistem de argumentare (dialog) politic, unde sa fie aratate comparativ, convingator, argumentatiile diferitelor ipoteze, promisiuni si opinii pe care oamenii politici le au – in raport desigur cu Obiectivul nostru.

Social network este singura forma prin care poti impune o tema ca aceasta utilizand experienta modelului oferit de panza WEB cu noduri si legaturi. Avantajul este ca permite o extindere mare rapida si este stabil la “caderea/cumpararea” unor noduri. Dezavantajul este ca nu ai control direct, ierarhic.

Ca sa ai de exemplu 3 milioane de voturi/optiuni pozitive pentru Obiectivul nostru, avem nevoie de 300,000 de mini-noduri de cate 10 persoane – pot fi privite ca un cerc restrans de prieteni.

Acestea se pot organiza dinamic in noduri de 10 mini-noduri: si se ajunge la 30,000 de persoane active pentru noduri. Cu 300 de admini full time pot fi controlate cele 30,000 de noduri. Fiecare membru full time ingrijeste crearea a 100 de noduri (avand un contact saptamanal cu nodul inseamna cam 1 ora/nod de ghidare saptamanala).

Ideea este ca nodurile sa nu fie organizate ierarhic ci sa fie legate intre ele. Structura ierarhica sa fie mica (ca la Google): Nivelul principal: 300 de organizatori (reprezentand nodurile – full time).

Nivelul secundar (30,000 de reprezentanti de noduri adica aprox 100 de persoane – part time aprox one day/week), nivelul comunitar (300,000 de persoane care vorbesc cu vreo 10 prieteni si sustin opiniile/principiile).

Acesta este calculul pe care mi l-a facut un prieten matematician cand i-am cerut sa ma ajute sa imaginez crearea unei retele relevante sub aspect media/politic – totul pleaca de la ideea aplicarii sociologice a sistemului de relationare al social network.

*************

Atacul asupra reperelor nationale vine din toate directiile. Destructurarea sufleteasca insa loveste cel mai rau. Patria nu mai inseamna mare lucru decat pentru foarte putini. A renunta insa la visul unei altfel de Romanii, o Romanie mai extinsa decat cea de acum, nu mi se pare insa acceptabil. Nu cred insa ca se poate cladi ceva ignorand ideea de Justitie, pe scurt a-i face sa plateasca pe cei care ne-au otravit trecutul si prezentul si vor sa ucida si viitorul copiilor nostri.

No peace without justice…un slogan american al carui sens daca ar fi aplicat la noi, unde injustitia este norma, ar da inteles unei evidente despre starea de razboi din Romania. Pentru a putea exista, statul trebuie sa fie cladit pe ideea de dreptate, o norma de conduita neglijata complet la noi nu doar in ultimii 20 de ani ci probabil dintotdeauna.

Nu-i putem suspecta pe guvernanti ca l-au citit candva pe Platon cu a sa viziune despre Politeia care definea necesitatea morala pentru stat si pentru individ de a-si intocmi viata dupa dreptate si in care principiul bunei randuieli a societatii era direct legat de conceptul unui stat in care domneste ideea de dreptate. Avem o fantoma, un simulacru de stat cata vreme ideea de nedreptate este servita chiar de prezenta mai mult sau mai putin vizibila a lui Ion Iliescu – etern nejudecabil pentru crimele faptuite – in spatele a tot ce misca in campul politic.

“daca nu acum atunci cand, daca nu noi atunci cine”… era un slogan al Pietei Universitatii…pe scurt: sa ne mobilizam, sa ne inmultim si sa trecem la munca. 3, 30, 300, cati vom fi, vom face tot ce se poate pentru a aduce in memoria publicului romanesc, in cele doua saptamani ramase, datele ascunse cu grija de catre cei care vor sa transforme din nou Romania in bantustanul lor privat.

In fond, poate nu intamplator au legendele relevanta meta-istorica, daca ne gandim la Termopile si cei 300 care au tinut piept unei sute de mii (cateva zile :)…

GEORGE RONCEA

http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/221-ridica-te-gheorghe-ridica-te-ioane