Cristian Grosu / Situația e mult mai gravă: care dintre PSD-uri a câștigat alegerile? Și de unde se poate naște guvernul?
Moto:
Rusia va încerca să readucă sub influența sa fostele state comuniste folosind pan-slavismul sau pan-ortodoxismul
(Corneliu Coposu, 1995 – când nimeni nu mai credea că Rusia va mai avea vreodată vreun cuvânt de spus în politica statelor proaspăt evadate din lagărul comunist.)
Cu cele 32-33 de procente, aceste partide nu vor putea guverna, însă mai există un vierme anti-occidental și orientat spre Est:
Axa pro-rusească Stănescu – Firea – Ponta din PSD, cea care la un moment dat a fost și ”axa Dragnea”.
Fără PSD nu va putea fi făcut un guvern care să Nu facă politicile Rusiei în România, însă va fi foarte relevant din ce tabere vor face parte unii dintre miniștrii partidului.
Vorbim de politicile României referitoare la economie și la poziționarea pe scena internațională.
3 sunt lucrurile – foarte grave – de observat la această oră – chiar și fără rezultatul alegerilor prezidențiale:
1, Un guvern din care ar face parte PNL și USR ar lăsa opoziția total în mâna AUR-SOS-POT:
Asta în condițiile în care, pe fodul aterizării economiei, România are de refăcut echilibrele bugetare prin programul pe 7 ani trimis la Bruxelles – echilibre fără de care ne apropiem de punctul în care nu ne mai împrumută nimeni decât la prețuri exorbitante. (Deja, în ultimele 2 saptamani, guvernul a ratat 2 licitatii de obligațiuni, din cauza prețului uriaș pe care-l ceruseră cumpărătorii).
Presiunile politice, diferețele foarte mari dintre partidele unui guvern PSD-PNL-USR-UDMR, la care se pot adăuga sabotajele politice ale axei pro-rusești din PSD (vot invers, sau alături de axa pro-rusească) pot crea și menține o criză politică de mulți ani – cum e cea din Bulgaria, care în 4 ani și după 8 guverne face un nou rând de alegeri anticipate.
Miza Rusiei este să ne mențină în acest dezechilibru politic, care împiedică politicile economice necesare pentru a rămâne cablați la economia occidentală care tocmai încercă să se refacă potrivit alarmei trase de Raportul Draghi.
2, Nu știm cum vor juca în următoarele săptămâni sau luni facțiunile din serviciile secrete românești – scăpate de sub orice control civil (nici nu mai avem șefi civili la SRI și SIE – deja nu-i mai alege clasa politică civilă, deja se numesc de facto ei între ei).
Sub scena politică, se încaieră deja generali, rezerviști puși în fruntea unor businessuri, grupuri de interese economice cablate la afaceri alambicate rusești, diversioniști de toate culorile și experți în manipulare și ambuscade politice.
Nu știm, la această oră, până unde este penetrat de către Rusia sistemul de securitate al României, căci Moscova lucrează acum – ca peste tot în Europa, cu ”marfa clientului”: mentalitatea socială, sursa nemulțumirilor populației și trădarea elitelor.
3, În zilele următoare vor începe să apară – grației chiar acestei încăierări – primele date despre axa care a penetrat România:
De la filerele externe reale, la proxiurile dintre pro-rușii din Republica moldova, la finanțatorii din România – oameni de afaceri pe care-i vedem în presă și companii – ai acestor filiere.
Dacă acest lucru se va întâmpla și va căpăta amploare, va fi foarte greu de făcut un guvern în care aliații politici să aibă încredere unii în alții – astfel încât să revenim la coerența politică și la calendarul unui Buget 2025 care să garateze mediului de afaceri stabilitatea necesară dezvoltării, cu atât mai mult cu cât întreaga economie europeană aterizează, cu economia românească cu tot.
Războiul hibrid nu doar că nu s-a încheiat, dar încă nici nu se cunosc prea bine aliații beligeraților principali.
Primul pas care trebuie făcut este formarea unui guvern care să acopere golul lăsat de degringolada care a cuprins partidele politice mainstream – adică ”stabilizarea frontului” – și abia apoi de recucerit palmă cu palmă independența politică pe scena românescă.
PS:
La repezeală, 2 linkuri aici:
și
(Citește și: ”Viktor Orban: „România e un teren de testare. Putem studia și preveni astfel de lucruri în Ungaria””)
(Citește și: ”IARNA VRAJBEI NOASTRE (geoeconomice). CRONICILE Nr. 76. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
Cristian Grosu / Marea diversiune a formulării ”pro-european”. Constituția, trădarea reală și dușmanii din interior
Tot ”net-”ul e plin săptămâna aceasta de formularea ”pro-european”. În speță, se spune despre PSD, PNL, USR și UDMR că sunt partide ”pro-europene”.
E o cădere în diversiune:
Partide ”pro-europene” au Georgia – care se străduiește, în ciuda partidelor pro-ruse, să adere la UE; partide ”pro-europene” are Republica Moldova, care și ea vrea să adere la UE – și tot așa: adică state care NU sunt în Uniunea Europeană și sunt în ZONA GRI de așteptare mai scurtă sau mai lungă.
România NU are cum să aibă partide ”pro-europene” pentru că România este ESENȚIALMENTE europeană prin CONSTITUȚIE:
În articolele 148 și 149 din Constituție, se stipulează clar aparteneța României la Uniunea Europeană și la NATO.
Eticheta de prtide ”pro-europene” pusă patidelor care respectă prevederile Constituției e diversionistă: ea acreditează ideea că mai avem de luptat până a deveni europeni.
Pentru că lucrurile stau, de fapt, invers: în timp ce apartenența la UE e de la sine înțeleasă, celelalte partide – AUR, SOS, POT – sunt partide anti-europene, prin cele două lucruri care le scot din paradigma de funcționare (înscrisă inclusiv in detaliile celor 2 articole din Constituție) a Uniunii Europene. E vorba de punerea în discuție a granițelor și revizionismul teritorial (să se observe că nici Ungaria lui Viktor Orban nu mai marșeză pe revizionism), alături de politica pro-rusă și chiar pro-putinistă, într-un moment în care noi, ca țară NATO, ne confruntăm cu un război la graniță, în care Rusia este agresor.
Să nu ne ducem după fenta formulării perverse ”pro-european”, ci să obsrvăm ceea ce e împotriva noastră, adică adevărul formulării ”anti-european”:
Pentru că aici mai apare o formulare parșivă: ”suveranism”. România are drept de veto în UE, are politică externă și internă proprii, este, deci un stat suveran – nu trebuie să vină partidele pro-rusești să ne învețe ”suveranismul” – decât dacă ”suveranism” înseamnă dictatură sadea.
Dictatură? Da, pentru că asta înseamnă a impinge o societate – chiar prin votul unor oameni inconștienți – către anti-democrație:
Să ascultăm: ” Nu vor mai fi partide politice în această țară. Niciunul. Niciun partid politic nu va mai fi, pentru că strămoșii sunt vii, ei nu sunt morți.” – Călin Georgescu, candidatul actual la președinție, aprilie 2024.
Această încercare de-a scoate România din propria ei Constituție, de a o îndepărta de Uniunea Europeană și de NATO este trădare curată.
Și nu doar încercarea unui curent politic – sprijinit și exterior și finanțat și susținut din interior – ci chiar și incapacitatea instituțiilor statului român de-a proteja România și Constituția ei este trădare. În vremurile vechi, generalii care pierdeau o luptă atât de rușinos își trăgeau un glonț în cap: azi ies la pensii speciale și preiau managementul businessurilor pentru care au lăsat țara baltă.
Până la alegerile de duminică se configurează un joc politic care poate scăpa de sub control:
O bună parte din PSD e pe filiera partidelor pro-rusești sau pro-est de orice fel: Stănescu-Firea-Ponta, alături de falanga politică a lui ”nu stăm în genunchi la Europa” din timpul lui Liviu Dragnea: e și motivul întoarcerii intempestive a lui Marcel Ciolacu din ”demisionare”: partidul ne face un cadou, rămâne ”pro-european”.
Dar până când? Cu Călin Georgescu la Cotroceni, nu văd cine s-ar grăbi să livreze un premier cu fundul în două luntri – PNL și USR nu par dispuse, sau dacă sunt, s-ar sinucide în câteva zile. Cred că tot PSD se va sacrifica și va produce acel premier atât de drag tribului de la gurile Dunării – cel puțin până la o criză politică provocată de haosul economic și macroeconomic – criză despre care acum nu știm cu s-ar putea sfârși: trădătorii își văd în continuare de proiect, războiul hibrid evoluează.
PS:
Declarațiile din ultimele zile ale Maiei Sandu – în care a vorbit explicit despre amenințarea din spațiul virtual – arată că Moldova a fost mult mai pregătită decât România în ce privește atacul digital și războiul de pe rețelele sociale. ”Moldova a fost mai pregătită” însemnă de fapt instituțiil moldovenești în care serviciile de securitate au fost mult mai competente, iar trădătorii au fost neutralizați.
PS2:
La ora la care în România se mai discută despre ”pro-europenism” deși e înscris în Constituție, și despre dacă să ne predăm sau nu Rusiei, statele din jur (cu excepția Bulgariei torpilată de o criză politică pe gustul lui Putin) , cu dezechilibre macroeconomice mult mai mici decât ale României, caută măsuri de adecvare a economiilor lor la momentul de inflexiunea din economia europeană, și invită investitorii și tehnologiile să le susțină prosperitatea și viitorul.
(Citiți și: ”Jean Valvis / DEMOCRAȚIA nu se dăruieste, nu o primești cadou, ci se REVENDICĂ și se PĂSTREAZĂ !”)
Cristian Grosu / Cel mai bun (și poate singurul) moment pentru contra-atac asupra experimentului rusesc
Imixtiunea Rusiei în alegerile din România va atinge, mâine, duminică 01 decembrie, apogeul: pentru inamicul de la răsărit, miza e scoaterea României de pe orbita Occidentală și readucerea ei intr-o zonă gri – gen Georgia sau Belarus, sau chiar Ucraina. Niciodată n-a fost Rusia, de la căderea comunismului încoace, atât de aproape de acest deziderat, care s-ar putea îndeplini paradoxal, tocmai pe fondul creșterii spectaculoase a bunăstării în fostele state comuniste.
Războiul se poartă nu cu tancuri și drone, ci cu arma perversă care în ultimul deceniu a destructurat societăți și a radicalizat scenele politice occidentale:
manipularea în masă cu ajutorul rețelelor sociale, care a anihilat RAȚIUNEA și DISCERNĂMÂNTUL a milioane de oameni:
ei se predau zilele acestea cu zâmbetul pe buze inamicului, conviși fiind că înregistrează o victorie. E chiar un virus strecurat în mesajele din telefon, care face muci sistemul imunitar al unei societăți și provoacă convulsii.
Acum: să împărțim aceste alegeri în două: prezidențialele care ne-au arătat că suntem în război, și parlamentarele de mâine, unde România votantă încă mai poate trece la contra-atac.
Nu știm în ce măsură serviciile noastre secrete ne mai dau garanția unei securități reale, în ce măsură nu asistăm la reglări de conturi între generali, în ce măsură presa face jocul fin al uneia sau alteia din aceste tabere:
Dar știm că, ieșind la vot și votând pentru Occident, indiferent care e partidul care ne va ține pe orbita Occidentului, putem opri acest asalt din EXTERIOR și din INTERIOR asupra României.
Problema e complicată, iar sondajele de opinie sunt inutile:
PSD se duce in jos ca trend – există riscul ca electoratul său, dependent nu doar de statul social, ci și de opțiunea pro-rusească a cel puțin jumtate din preoții de țară – ar putea baleia spre AUR, Șoșoacă, POT-ul lui Călin Georgescu.
Renumărarea voturilor de la prezidențiale crează – cel puțin teoretic – posibilitatea ca Elena Lasconi să fie scoasă din turul 2 – sentiment care poate duce la demobilizarea electoratului USR.
PNL a avut prea puțin timp la dispoziție pentru a recupera fundătura în care au împins-o Klaus Iohannis și acoliții săi din subteranele României – și nici măcar un om cu imaginea lui Bolojan nu poate face minuni.
Nu poate? Ba ar trebui să poată – și nu numai în privința PNL:
Șingura șasă de contraatac este votul oamenilor raționali, care de data asta să voteze nu din răzbunare, ci cu conștiința că fac o alegere de viață și de moarte și pentru ei, și pentru copiii lor. Să nu fie un vot negativ – să fie, după decenii de scârbă față de corupție – votul pozitiv, al unei alegeri cu sens clar spre societatea democratică și economia de piață liberală.
Iar asta înseamnă ca partidele pro-rusești să nu ia, însumat, mai mult de 30% din voturi.
Să ieșim la votul care nu mai e doar vot: ci armă letală împotriva imperialismului rusesc.
Imperialism care l-a speriat chiar și pe prietenul lui Vladimir Putin – premierul ungar Viktor Orban:
”România e acum un teren de destare. Studiem ca să prevenim aceste lucruri în Ungaria” – a declarat aseară Viktor Orban.
Amenințarea de ultimă oră a lui Putin la adresa NATO vine prin România
Ce e interesant – faptul că liderii europeni nu conștientizeză pericolul, deși sunt și ei pe marginea prăpastiei:
În Germania, CDU se pregătește să guverneze, după anticipatele care urmează în februarie, cu AfD, partid umflat tot cu pompa rusească;
În Franța există pericolul căderii unui guvern format după ce alegerile au fost câștigate de extrema stângă, dar Macron guvernează cu binecuvântarea extremei drepte – acolo Rusia a umflat amble extreme, nu mai e nimic de mijloc.
La Bruxelles, toată lumea pare preocupată să nu deranjeze TikTok – în numele libertății de exprimare – și ”intermediază” o întâlnire între autoritățile de la București și proprietarii rețelei chinezești de răspândire a virusului vacii nebune.
Asta face ca Viktor Orban să fie primul care spune cu subiect și predicat că România e un teren de testare. Adică,
Adică mâine, de ziua națională a României, românii sunt pe cont propriu în acest război:
Vom vedea, analiza și stabili după alegeri vinovățiile și trădările din interior care ne-au adus azi aici –
Dar pană atunci, să stăm azi cu ștampila ”la picior”,
Iar mâine în zori să trecem la contra-atac. Altfel, peste 3 săptămâni, am putea sărbători Nu 35 de ani de la eliberarea de sub cizma ideologică rusească, ci fix în aceeași zi (lui Putin îi plac datele cu caracter simbolic), reîntoarcerea sub influența violatorului de la Răsărit.
(Citește și: ”Cristian Grosu / Rusia și marfa (tuturor) clienților. Oferta pentru România”)
Amenințarea de ultimă oră a lui Putin la adresa NATO vine prin România
Un lucru ciudat i s-a întâmplat României pe drumul său către o altă rundă monotonă de alegeri post-comuniste: o izbucnire bruscă a virusului populismului de dreapta, alimentată de o mobilizare mega-suspectă pe TikTok. În fundal, cu obișnuita negare greu de crezut, se poate distinge o umbră care seamănă izbitor cu președintele rus Vladimir Putin.
În turul doi al alegerilor prezidențiale de duminica asta miza va fi probabil cea mai mare din ultimii 35 de ani, de la răsturnarea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu în cea mai violentă dintre revoluțiile care au măturat comunismul din Europa de Est și au pus capăt Pactului de la Varșovia – un cutremur pe care Putin l-a descris drept o tragedie.
Dacă va câștiga insurgentul ultranaționalist Călin Georgescu, acest lucru ar putea marca o schimbare capabilă să readucă România în sfera de influență a Rusiei. Ar fi o lovitură uriașă pentru Uniunea Europeană și NATO – două organizații cu privire la care Georgescu este sceptic, la fel ca alți lideri de aceeași orientare. Având în vedere că România este un membru NATO esențial pentru aprovizionarea Ucrainei vecine care se apără de agresiunea rusă, o astfel de evoluție ar reprezenta vești foarte proaste pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Georgescu a declarat că amplasarea scutului de apărare antirachetă al NATO în România a fost „o rușine diplomatică,” că alianța nu-și va proteja membrii dacă vor fi atacați de Rusia, că Putin este „un patriot” și că cea mai bună opțiune a României ar fi să se bazeze pe „înțelepciunea rusă”. El susține că a văzut extratereștri și i-a numit eroi naționali pe liderii pro-naziști ai României din Al Doilea Război Mondial; în Europa de Est, care nu se confruntă cu problema imigrației musulmane pe scară largă, așa cum se întâmplă în țările occidentale, dreapta extremistă nu a renunțat încă la antisemitism.
Georgescu a apărut de nicăieri pe 24 noiembrie, ieșind pe primul loc, cu 22% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale. Conform multor analize, el a beneficiat de apariția bruscă, în zilele dinaintea alegerilor, a aproximativ 5.000 de conturi de TikTok, aparent coordonate în mesajele lor și atingând circa 50 de milioane de vizualizări. Suspiciunile s-au îndreptat în mod firesc către Rusia, iar problema este în curs de investigare.
„O campanie de o asemenea amploare este o premieră în România, nu doar ca buget, ci și ca organizare”, a declarat expertul în marketing digital Cristi Birta, care a estimat costul la 2 milioane de euro (aproximativ 2,1 milioane de dolari). Birta a menționat că, deși este tentant să dăm vina pe Rusia, și „există dovezi categorice în cazul altor țări”, este prea devreme să afirmăm acest lucru aici.
Rivala lui Georgescu în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, primarul centrist al unui mic oraș, Elena Lasconi, nu manifestă aceeași reținere. „Noi, dacă suntem uniţi, roboţii ruşi de pe TikTok nu au cum să ne distrugă democraţia, asta este cert!”, a declarat ea după votul de duminică pentru parlament, a doua etapă din cele trei alegeri. „Noi nu am uitat tancurile lor atunci când ne-au ocupat ţara şi nu am uitat câtă suferinţă au adus”.
„Prin ceea ce am trecut în aceste zile de coșmar, credeți-mă, de coșmar pentru tot poporul, mi-am dat seama că suntem într-un moment în care nu mai este vorba despre candidați și partide politice. Este vorba despre democrația din România, despre a rămâne în Uniunea Europeană și NATO. Despre asta este vorba. Voi fi președintele tuturor românilor. Voi uni românii pentru că îi iubesc și iubesc țara asta și voi apăra independența țării noastre față de Rusia”, a mai afirmat Lasconi. Tot ea a spus și următoarele: „Rusia nu a făcut niciodată nimic bun pentru România în decursul istoriei nu va face nici acum și nici în viitor, singurii care pot face lucruri excepționale sunt românii”.
Și are dreptate. Rusia a dominat mult timp România, la fel ca pe toți vecinii săi, mulți dintre care au fost ocupați timp de decenii, fie ca „republici” componente ale Uniunii Sovietice (precum Ucraina), fie ca state-marionetă, controlate de sovietici prin partide comuniste locale (precum România). Uniunea Sovietică, printr-un acord dubios din 1939 cu Germania nazistă, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop, a furat practic nord-estul țării, oferind părți din acesta Ucrainei și cu restul creând falsa republică „Moldova”.
După război, sovieticii au impus comunismul în ceea ce mai rămăsese din România—la fel ca în Polonia, Ungaria și alte locuri. A fost un sistem care contrazicea natura umană prin faptul că nu recompensa excelența în muncă (ci excelența în lingușire). Rezultatul a fost sărăcie, mizerie și opresiune oriunde au pășit rușii, iar întreaga structură s-a prăbușit în urmă cu aproximativ 35 de ani, inclusiv în Rusia însăși, când Europa de Est s-a eliberat, iar Uniunea Sovietică s-a destrămat.
Am locuit în România câțiva ani la acea vreme și pot să vă asigur că nu exista nicio confuzie semnificativă în rândul oamenilor cu privire la daunele uluitoare pe care Rusia le-a cauzat țării, regiunii și spiritului oamenilor, de la Siberia la Slovacia, provocând moartea a nenumărate milioane de oameni. Așa că mi s-a părut interesant, într-o vizită în țară acum câteva săptămâni, să observ că o anumită confuzie și-a făcut loc.
Pe de o parte, există un oarecare sentiment de nostalgie pentru comunism din partea celor pe care capitalismul i-a lăsat în urmă; nu te îmbogățeai, dar nici altcineva nu o făcea, așa că oamenii erau scutiți de durerea excepțional de puternică pe care o cunoaștem ca invidie umană. Pe de altă parte, exista acel cocktail toxic de nemulțumiri cunoscut americanilor din epoca președintelui ales Donald Trump: elitele liberale nefaste complotează să distrugă țara cu ideile lor despre umanitatea globală.
Al doilea element este legat de ultranaționalism—gândiți-vă la „America First”—și este o întorsătură ironică a istoriei faptul că această toxină a fost cooptată de Putin, care nu este prietenul niciunei alte țări. Există două explicații pentru acest lucru.
Prima este mutația lui Putin a genei comuniste, care era inițial universalistă, dar care este, de fapt, ultranaționalistă în sine; mișcarea sa politică ar putea la fel de bine să se numească „Make Russia Great Again” și are toate trăsăturile asociate supremației albe și creștine, ale atacurilor împotriva comunității LGBTQ și ale disprețului față de liberali, caracteristice verilor săi furioși din Europa și Statele Unite.
A doua explicație este mai subtilă. Putin dorește ca Rusia să fie mai mare decât Europa, așa că are nevoie ca aceasta să fie fragmentată în țări mici și mijlocii. Cel mai bine poate realiza acest lucru alimentând sentimentul anti-Uniunea Europeană oriunde poate. Astfel, în Germania, extrema dreaptă Alternative für Deutschland a promovat narațiuni aliniate cu Kremlinul. Putin este, de asemenea, larg perceput ca fiind implicat în sprijinirea Brexitului și a lui Marine Le Pen în Franța, prin intermediul armatelor sale de boți.
Și, desigur, interferența rusă în alegerile din SUA din 2016 a amplificat retorica divizivă pentru a-l susține pe Trump. Trump poate nega acest lucru cât dorește; poate afirma, de asemenea, că chinezii plătesc tarifele impuse de el și că Mexicul va finanța un zid de graniță.
Boții lui Putin sunt, în general, considerați responsabili și pentru faptul că referendumul din octombrie al Moldovei, privind aderarea țării la UE, a trecut la limită, cu doar 50,4%. Maia Sandu, președinta țării, a acuzat „grupuri criminale” de încercarea de a submina procesul democratic prin campanii de dezinformare și scheme de cumpărare a voturilor, iar investigațiile au sugerat că 150.000 de persoane au fost mituite pentru a vota împotriva aderării la UE, existând suspiciuni privind finanțare rusească.
Ei bine, Trump nu este un fan al UE, iar trumpiștii vor fi tentați să îl sprijine pe Georgescu; mesajele sale subtile rezonează cu ideologia lor. Și au existat rapoarte îngrijorătoare despre vizite planificate de afiliați ai lui Trump cu acest candidat. Americani, fiți atenți: Putin și acoliții săi nu vă sunt prieteni.
Sper ca românii să demonstreze că știu mai bine. Votul parlamentar din 1 decembrie sugerează că o fac, dar la limită: partidele naționaliste care exploatează spiritul vremii reprezentat de Georgescu au câștigat aproximativ o treime din voturi; asta înseamnă că, la fel ca în Franța, partidele de centru-stânga și centru-dreapta vor trebui să lase deoparte unele conflicte mărunte și să se unească pentru a învinge dragonul.
Tranziția democratică a României a fost turbulentă, marcată de scandaluri de corupție și o luptă dificilă pentru a se alinia normelor occidentale. Aderarea la NATO în 2004 și intrarea în UE în 2007 au fost considerate momente de referință, dar au adus și așteptări de reformă pe care guvernele succesive au avut dificultăți în a le îndeplini. Cu toate acestea, PIB-ul pe cap de locuitor se apropie acum de 20.000 de dolari pe an, iar dublu dacă se ia în calcul costul vieții. Practic, România a ajuns din urmă și a depășit vecini precum Grecia, care nu a suferit de pe urma comunismului. Bucureștiul este un loc minunat de vizitat; peisajele rurale sunt spectaculoase; direcția este clar ascendentă.
Provocarea acestui parcurs, duminica viitoare, nu este un incident izolat, ci face parte dintr-un trend global. Proximitatea României față de Ucraina și rolul său în contracararea agresiunii ruse o fac o țintă deosebit de atractivă. S-ar putea să o considerați o țară îndepărtată, dar să nu vă înșelați: vechea Teorie a Dominoului a lui George Kennan se aplică în acest caz, iar dacă România ar cădea, dominoul vostru ar putea fi următorul.
***