”Poporul” de pe Arena Națională versus imperialiștii Europei

Ceea ce s-a întâmplat ieri pe Arena Națională, a fost o demonstrație de forță în stil neo bolșevic, cu rol de intimidare, amenințare cu dictatura proletară. Faptul că evenimentul s-a suprapus cu congresul PPE, n-a fost o coincidență ci o delimitare clară a USL de mai marii Europei care, în pofida voinței ”poporului” pomenit obsesiv în discursurile celor doi ”revoluționari” Ponta și Antonescu, l-au sprijinit pe președintele Băsescu.

Cei doi s-au autoexilat din Europa, preferând și sperând ca populismul ieftin și naționalismul de cârciumă să miște masele în favoarea lor. Au mers până la a susține că poporul se află pe stadion, suveran și cu capul sus, în timp ce capitaliștii veroși care doresc îngenunchierea României și reducerea ei la statutul de slugă, sfidează voința populară, avându-l în mijlocul lor pe ilegitimul Băsescu, cu care ar fi făcut front comun împotriva României independente. Discursurile lătrate pe stadion, mâinile așezate teatral în dreptul inimii în timp ce se intona imnul național, au reprezentat o mascaradă ieftină, un patriotism de conjunctură, cam în genul a ceea ce simt bețivii în momentele bahico-lăcrimoase când lălăie demni ”Așa-i românul”.

Costumele negre din spatele scenei, m-au dus cu gândul la Coreea de Nord, iar adunătura pestriță de pe peluză, la Cenaclul Flacăra, sau demonstrațiile de 23 August. Faptul că gloata a fost adusă din toată țara cu autocarele, mi-a amintit de practica la câmp când eram duși fără să fim întrebați dacă ne convine sau nu la cules porumb, aruncați în remorci, uneori murați de ploaie și de fiecare dată revoltați dar neputincioși, resemnați să fim cărați unde vor alții. Pentru unii, cu siguranță, un drum cu autocarul la București, a fost prilej de distracție și băutură pe banii USL, prilej de socializare fără o implicare directă în evenimentul în sine. Pentru alții poate, a fost o demonstrație a propriei puteri imaginare, o reasigurare a ideii false că ei contează cu adevărat pentru politicienii USL, dar indiferent ce a reprezentat această excursie pe drumurile patriei, un lucru e evident și anume, că au fost încă o dată folosiți, cumpărați, ademeniți, în scopul unei lovituri de imagine, a unei mineriade fără ciomege.

Sfidarea pusă la cale cu premeditare și studiată în amănunt de liderii și strategii USL, n-a făcut decât deservicii României și aici includem și ”poporul” de pe Arena Națională. Cu siguranță, liderii europeni au avut ocazia să constate încă o dată că USL nu e altceva decât o ceată de zurbagii care deranjează ora în mod repetat, având ca scop unic instaurarea haosului și a anarhiei ca politică de stat. Rebeliunea USL vine ca o continuare a puciului, arătând fără echivoc că nu sunt deloc dispuși să renunțe, în pofida poziției clare și ferme a Uniunii Europene, la uzurparea statului de drept, mai ales acum când sunt atât de aproape de scopul final: îngenunchierea tuturor instituțiilor statului, culminând cu țelul suprem, confiscarea justiției.

Cei ce se lasă amăgiți de discursul de sorginte nazistă a lui Antonescu, ar trebui să se gândească la varianta izolării României în Europa, ceea ce acum, în condițiile create de USL nu mai pare o imposibilitate și la alternativa pe care probabil omul de rând, nici măcar n-o intuiește. ”Poporul” a dovedit că nu știe, nu-l interesează și nici nu s-a întrebat măcar, ce i se oferă în schimbul Uniunii Europene. El știe doar că ”moare de foame, n-are pensie, n-are bani de medicamente, că va muri de frig la iarnă” și că în mod miraculos, o dată cu îndepărtarea lui Traian Băsescu, toate acestea se vor rezolva de la sine, fără niciun efort sau sacrificiu din partea sa. Mentalitatea de ”să ni se dea”, e mai prezentă ca oricând în istorie, rezultat al manipulării colective, ai anilor de aplicare ale tacticilor de psihologia maselor, induse subliminal în conștientul colectiv prin intermediul audio vizualului accesibil oricui. Opera de spălare a creierului a fost aproape desăvârșită, iar rezistența nu vine decât ca o confirmare a reușitei experimentului.

Nici măcar trimiterea caraghiosului Ghișe rămas fără coledzi la Palatul Parlamentului, n-a fost întâmplătoare pentru că și-au asumat riscul căderii în ridicol absolut fără nicio ezitare, arătând că voința ”poporului” trece orice barieră, că sunt dispuși să se preteze la orice, inclusiv la lovituri sincron pe toate fronturile. Lovitura de stat trece într-o nouă etapă, aceea de a folosi iluzia dictaturii proletare până la victoria finală, moment în care, proletarului i se va vârî ca la toate revoluțiile comuniste, pumnul în gură. Doar cei bine ”orientați” dintre ei, vor avea de câștigat, restul… își vor pune pancartele pe foc să se-ncălzească în gerul de dinaintea morții unei națiuni și-și vor aminti vremurile ”bune” când USL i-a plimbat gratis cu autocarul la București.

Autor: Angela Tocilă

http://politicstand.ro/poporul-de-pe-arena-nationala-versus-imperialistii-europei/