Embedded Files
ÎN LOCUL SINTAGMEI DEJA PRĂFUITE DE : ”RĂMAS BUN...” PENTRU O AȘA ZISĂ DOAMNĂ A TEATRULUI DE REVISTĂ, E.U. UNUL AȘ DORI SĂ AVEM CURAJUL DE A VORBI DESPRE IPOCRIZIE LA NOI, AICI, ÎN SPAȚIUL MIORITIC... ȘI DACĂ, DUPĂ CE VOR FI DISCUTATE TOATE ACESTEA... VEȚI MAI AVEA VREUN CHEF DE A (O) PLĂNGE... APĂI ATUNCI DRAGILOR, VORBA ARDELEANULUI, MAI BINE SĂ NE MULȚUMIM A SPUNE... CU JENĂ, DAR MAI MULT ÎN TĂCERE: ”DUMNEZEU SĂ O IERTE...”
Haideți să nu mai fim IPOCRIȚI și cum moare, sau brusc dispare fiște cine să ne PREFACEM că, vai ce mult ne pasă, că vai ce mult a însemnat pentru noi fiecare, deși, nota bene pănă în acel moment PERSOANA respectivă nu știa ”nici ea de noi... dar nici noi de ea... poate doar din auzite!!!” Și, încă ceva, ARTIȘTII, indiferent din ce breaslă artistică s-ar defini ei... fac parte din lumea OAMENILOR cu GULERE scrobite și IFOSE căt casa... în marea lor majoritate! Și, arareori sunt OAMENI! O dată, pe cănd îmi exersam TALANTUL pe la EVZ o distinsă colegă, dar care scria cu multă”ABNEGAȚIE” pe tema filmului, a teatrului îmi mărturisea că; ”PE VREMEA NOASTRĂ, DIN PRIMELE ZILE LA INSTITUT NI SE SPUNEA DE CĂTRE DOAMNA FREDANOV CĂ O ARTISTĂ NU ESTE ARTISTĂ DACĂ NU ARE ȘI UN AMANT CU BANI ȘI PUTERE. ATUNCI, adăugă colega mea, PROFESOARA SE REFEREA LA PUTEREA POLITICĂ”.
”Dumnezeu să o ierte”, căci e SINGURUL care o mai poate face... și nu noi, aceia care știm ff puțin, spre DELOC despre”Doamna” teatrului de revistă! Fraților, surorilor nu vedeți că în fond plăngem cu LACRIMI de crocodil pe cineva venită din stepa ocupată a Moldovei... care, de mare dizidentă ce încerca să pară, în anii de după LOVILUȚIE își făcea ”DEBUTUL” la școala MAXIM GORKI, din anii de teribilă teroare a Romăniei, sfărșitul anilor 50! Și taman unde ? La limba rusă, ca... mai apoi, aceeași ”TOVARĂȘĂ” de încredere să fie racolată de către ansamblul ministerului de interne, de atunci... care, culmea era condus tot de unii cu nume, care și azi îți dau FIORI: Nicolschi, Drăghici..și Jianu. Dar, nu haiducul!
Apoi , cănd fata a ajuns la Brașov ex soțul dănsei regizorul Dan Puican declara, imediat după moartea sa, pe Kanal D, că o remarcase la Brașov ca simplă ”FIGURANTĂ” la teatrul din localitate și că, VRĂJIT tare de frumusețea acesteia a cerut-o imediat de SOȚIE!!! Și persoana în cauză a ”acceptat”. Ca, după aceea să plece repede ”călare” la bordul unui Renault... la braț cu Puiu Maximilian?! Iar asta , după doar 8, sau 9 ani de căsătorie!
JUSTIȚIA DIVINĂ...
Despre cea care voi azi uscați drafturi întregi de batiste poate că nu știați că a fost și mare ”TOVARĂȘĂ MARE... CU UNUL ȘTIUT DE TOȚI DIN LUMEA TEATRULUI CA ”PARȘIVEL”... ȘI CARE, DUPĂ MOARTEA ACESTEIA... IMEDIAT... SPUNEA CĂ ESTE O ”MINCINOASĂ” După care a cotit-o spre DOLHASCA... și a încercat să dreagă totul... FALS, ca de obicei... Arșinel să găsise a vorbi, TAMANăla cu transplantul... și care la ”Loviluție” organizase în biroul său comandamentul de înăbușire a celor din piața Universității ...
Azi, tot poporul, de la ”VLĂDICĂ, PĂNĂ LA OPINCĂ” se prăbușește parcă la dispariția STELEI, nu a lui Becali! Ci, a și deja presa, în accord tacit cu ceilalți răspăndaci din lumea THALIEI, care devin la astfel de evenimente ”BOCITOARE OFICIALE”... deci presa zic se grăbește să o numească”DOAMNA REVISTEI DE ESTRADĂ”... Apropos asta, denumirea de ”DOAMNĂ” a ... început să fie parcă o marotă, sau un tic verbal venit dintr-o sărăcie a vocabularului, sau te pomenești că este un REFLEX din vremurile, dar mai ales din LIMBAJUL de LEMN, de ODINIOARĂ?
De ce avem reflexul post , dar și prost înțeles de a plănge pe cine nu cunoaștem cu adevărat?!
”Am cunoscut-o de când era studentă. Fusesem în vizită în Institut, discutasem cu rectorul. Cu acest prilej, cinvea mi-a prezentat-o pe Stela Popescu, studentă proaspătă, o fată frumoasă, plină de viață, care era, de atunci, foarte prețuită, foarte îndrăgită” - Ion Iliescu...
Ca un FATIDIC și implacabil semn, aceeași ”manipulatoare” de sentimente, dar și MUZEU de false figuri, declara la o emisiune pe TVR, care era ”IN MEMORIAM” că: ”asistase la un 1 decembrie cănd Corneliu Coposu era Alba Iulia... și unii politicieni în loc să oprească corul de fluierături își dădeau coate”. Întrebarea mea de acum... este una simplă: PĂI ATUNCI, ÎN SEMN DE PREȚUIRE FAȚĂ DE SENIOR, DE CE NU A APĂRUT ÎN FAȚA MULȚUMII... ȘI LA FEL CA O ANA IPĂTESCU SĂ DEA ACEA PALMĂ POLTICIENILOR...?! Iar, la final, ca un răspuns al TĂCERII de atunci al acestei așa zise ”DOAMNE A TEATRULUI DE REVISTĂ”, iată ce declara Ion Iliescu la moartea pseudo divei... ”Am cunoscut-o de când era studentă. Fusesem în vizită în Institut, discutasem cu rectorul. Cu acest prilej, cinvea mi-a prezentat-o pe Stela Popescu, studentă proaspătă, o fată frumoasă, plină de viață, care era, de atunci, foarte prețuită, foarte îndrăgită”.
Atunci Ion Iliescu era mare și tare pe la studenții comuniști... și SENIORUL COPOSU era prin pușcărie!Dar, bănuiesc că TĂNARA de atunci nu avea de unde să știe asta?
Dar, mai tărziu... de ce naiba nu a pus măna pe un manual de istorie... și a acceptat să fie ”PREMIATĂ”exact ca o școlăritză cu o chestie pe cap, dar pe care, ISTORIA a VEȘTEJIT-O!... Coronița, nu altceva!!!!... Acum înțelegeți de ce e bine să spunem doar atăt: ”DUMNEZEU SĂ O IERTE...” Pentru că: ”DOAR EL E MARE ȘI... BUN”
Page updated
Google Sites
Report abuse