Embedded Files
Judeţul anul 1930 1940 1941 1942 1947
Alba 3101 3396 2734 2451 2886
Arad 10021 10973 9448 9402 13363
Argeş 671 735 433 487 450
Bacău 12270 13436 13640 13041 19093
Baia 7774 8513 6504 6525 5570
Bihor 1157 1267 1143 1025 565
Botoşani 20092 22001 17352 17441 22585
Brăila 7259 7949 5127 1o75 5950
Braşov 2785 3050 2760 2779 3500
Buzău 1697 1858 1288 1277 1400
Caraş 726 795 531 454 345
Cîmpulung 7637 8363 6578 76 4740
Cluj-Turda 3432 3747 2576 2543 1607
Constanţa 1981 2169 2125 1540 2429
Covurlui 20617 22576 3732 12946 13000
Dolj 2357 2561 1860 1764 2527
Dorohoi 12923 14151 11547 2316 10680
Făgăraş 445 487 282 264 360
Fălciu 3627 3972 2186 2097 2860
Gorj 106 116 76 61 104
Hunedoara 4829 5298 3674 3321 2861
Ialomiţa 642 701 242 214 139
Iaşi 41125 45032 37472 34006 38980
Ilfov 76645 83926 103108 98070 150021
Mehedinţi 456 499 424 386 533
Muscel 29 32 16 18 20
Neamţ 13214 14469 11790 11413 12900
Olt 196 215 118 91 107
Prahova 4743 5194 3205 3140 3140
Putna 7054 7724 5407 5477 7379
Rădăuţi 9518 10422 6404 72 7700
R- Sărat 1184 1296 913 992 1500
Roman 7464 8173 6506 6485 7969
Romanaţi 197 216 111 74 49
Severin 2329 2558 1916 1742 1975
Sibiu 1537 1683 1418 1366 2020
Suceava 6695 7331 5074 31 4948
Tîrnava Mare 1139 1247 1089 1080 1610
Tîrnava Mică 1661 1819 1185 1348 923
Tecuci 2955 3236 2462 2316 2765
Teleorman 255 279 88 81 102
Timiş 10989 12033 12148 11813 13624
Tulcea 1204 1318 760 699 850
Tutova 4184 4582 3271 3225 3100
Vîlcea 407 446 380 200 193
Vaslui 4987 5461 3852 3829 3615
Vlaşca 268 293 127 112 185
Total 325878 356836 315082 274108 383606
Cifrele referitoare la anul 1940 le-am calculat pentru a arăta că şi aici ne-au încălecat fără a cîrti, falsificînd datele referitoare la populaţia lor cum au dorit. După datele statistice oficiale ale recensămîntului făcut în anul 1930, actualizat pentru anul 1941, trebuiau să fie în un număr de 195000 de persoane pe teritoriul la care fac ei referire, dar recensămîntul făcut in ianuarie 1941 a găsit 328968 mozaici iar răbojul lor pe judeţe calculat in septembrie 1941, arată mai puţintel ceva dar corect adică 315082 – datorită celor 12588 de comunişti deportaţi în Transnistria, a celor morţi la Iaşi în iunie 1941 şi a celor plecaţi din ţară – pentru că erau urmăriţi prinCentrala înfiinţată în 16 decembrie 1941.
Radu Lecca în declaraţia dată la Securitatea comunistă -adica a lor – spune că a făcut un recensămînt al populaţiei de religie mozaică în august 1942, găsind 315000 persoane.
Cifra de 315082 am calculat-o eu pentru că am observat un lucru foarte ciudat, chiar dacă cifrele calculate de ei pe judeţe pentru anul 1941 sînt mai mici decît cele calculate de mine pentru anul 1940, totuşi totalul pus de ei era de 363742 persoane. Această cifră rezultă din înmulţirea numărului populaţiei mozaice din anul 1930 cu indicele de creştere a populaţiei României pentru perioada 1930-1940 care a fost de 11,5%.
În recensămintul din 25 ianuarie 1948, făcut de jidanii/cazarii bolşevici stăpînii absoluţi ai României ei au falsificat datele înregistrîndu-şi neamul după limba vorbită şi găsind numai 97566 persoane cu limba materna idişdin cei peste 441000 aflaţi atunci printre români!!!
După 43 de ani, în cartea Primejdii, încercări, miracole, apărută la Hasefer în anul 1991, şef rabinul Moses Rosen, autorul lucrării, spune adevărul despre numărul mozaicilor din anul 1948 existenţi în România. Pe supracopertă lucrării este următorul text: ,,Dr. Moses Rosen este şef rabin al României de 42 de ani. În anul 1948, el a fost ales de către Congresul Rabinilor şi Preşedinţilor de Comunităţi ai celor peste 400000 de evrei, supravieţuitori ai Holocaustului, care se aflau atunci în ţară”. Dacă la recensămîntul din ianuarie 1941 erau 328968 de mozaici adică jidani ce formau ,,poporul comunist din România” iar în perioada 1941-1948 au plecat din ţară cam 100000 de mozaici existînd totuşi în ţară peste 400000 de mozaici în anul 1948, rezultă că în toamna anului 1944 erau un total de peste 500000 de mozaici pentru actuaalul teritoriu al Romaniei şi atunci întreb unde este holocaustul lifte criminale şi odioase! De unde a venit acest puhoi de gunoaie peste neamul românesc ce nu ştiau să strige la adresa noastră decît antisemiţi, nazişti şi fascişti dar cuvinte bolborosite numai în limba rusă sau într-o română ce te speria!
Falsificarea datelor statistice prezentate în anul 1947 la congresul lor ţinut la Bucureşti a avut două scopuri îndreptate numai împotriva românilor şi adevărului:
– 1. ascunderea faptului că în vara anului 1940 au trecut la ocupantul rus al Basarabiei şi Bucovinei un mare număr de mozaici – peste 161000 – din teritoriile rămase în componenţa statului român.
– 2. prin compararea totalurilor populaţiei mozaice din anii 1941 şi 1942 să se poată dovedi cu aceste falsuri că au fost deportaţi în Transnistria 89634 persoane. Chiar Filderman spune în studiul prezentat la Stokholm în anul 1957 şi acela plin de falsuri că din România au fost deportaţi cca 40000 de persoane din care s-au întors 30000! Este singurul document al mozaicilor ce menţionează faptul că cei rămaşi în viaţă la începutul anului 1944 în Transnistria au fost aduşi în România!
Vedem că în majoritatea localităţilor şi judeţelor, populaţia de religie mozaică a avut o creştere foarte mare în anul 1947 faţă de anul 1941, fără a mai pune la socoteală că tot din acest teritoriu au migrat către Palestina în perioada 1940-1947 aproape 70000 de persoane iar apoape 30000 in alte directii. Aşa ne-au falsificat ei totdeauna istoria iar această atitudine se găseşte ca unul din fundamentele mozaicilor din Protocoalelor Sionului faţă de goimi.
În anul 1930(pag. 256 cap. Populaţia statornică în anul 1930 după neam şi limba maternă) Bucureştiul avea 639040 locuitori din care 69885 erau mozaici iar în anul 1940 erau 718867 locuitori din care 78613 evrei adică 10,94%. În anul 1947 erau 150021 de evrei dovedind fără putinţă de tăgadă că cei mai mulţi aduşi din Transnistria s-au oprit în acest oraş la fel cum tot aici s-au aciuat şi mare parte din cei aduşi de ruşi pentru a ne conduce după 1945!!!
Tabelul de mai sus deşi a fost cunoscut şi publicat de către români după anul 1990, nimeni nu a încercat să-l înţeleagă sau să-i descopere dedesupturile, de parcă nu ar privi istoria noastră!
Dau mai jos NOTA cu care ,,dovedesc” ei că românii au ucis la mozaici pînă au obosit în Transnistria.
Anexa 3
NOTĂ
Evrei împuşcaţi în Transnistria în /…/ l 1941, evacuaţi din Basarabia şi parţial din Bucovina din ghetouri pînă la Tiraspol şi de la Tiraspol spre Grebenic-Catargii spre Berezovka cca. 40000
Com. Boganovka, jud. Golta ,, 48000
Com. Dumancovka ,, 14000
Com Ahmecetka ,, 14000
Com. Mostovoi, jud. Berezovka ,, 32000
Evacuaţi din Nikolaev, Herson şi Odessa prin etape şi prin trenuri şi executaţi de SS şi parţial de jandarmi în coloniile germane Reischstat, Lichtenfeld, etc.
raion Mostovoi ,, 150000
La Odessa arşi de vii îm barăci ,, 10000
La Odessa spînzuraţi drept represalii după explozia în
clădirea comandamentului german din Odessa ,, 25000
Ţigani evacuaţi în comuna Covaliovka, raionul Mostovoi
jud. Berezovka ,, 20000
Ridicaţi şi împuşcaţi de SS la gara Trihaţka ,, 11500
Morţi de exantimaticus ,, 7000
Întorşi în ţară ,, 1500
(ss) indescifrabil
Textul de mai sus este scris după o copie xeroxată a unei fotocopii(unde textul este scris de mînă) şi poartă în subsol următoarea notă, dactilografiată: ,,Însemnare descoperită după război printre notiţele lui R./adu/ Leca, împuternicitul guvernului român în problemele evreieşti”. D.C.F.R.J., vol. V, pag. 541. Pretinsul act este nedatat, nu conţine nici o informaţie oficială cu privire la locul şi data cînd a fost găsit şi fotocopiat; are grave erori de ortografie pentru un ministru care cunoştea perfect limbile română, germană şi franceză: ,,împuşcani” în loc de împuşcaţi, ,,evacuţi” în loc de evacuaţi, ,,spizuraţi” în loc de spînzuraţi iar cel care face completarea cu scriere de maşină scrie ,,împunternicitul” în loc de împuternicitul. Avînd şi alte greşeli precum şi o falsificare crasă a realităţii din Transnistria dovedeşte că pretinsul înscris este un fals ordinar fabricat în stilul bolşevicilor! Nici instituţia de arhivare pe care o menţionează înscrisul nu există! Nimeni nu poate accepta că Leca era un analfabet care stătea în preajma lui Antonescu fiind şi mesagerul lui în relaţiile cu Hitler! Dar şi mai scandalos este faptul că pretinsul înscris este datat cu ianuarie 1941, ori românii, i-au deportat începînd cu septembrie 1941!!!
Cifrele din documentele româneşti vorbesc de 153000 de deportaţi din Basarabia, Bucovina, România şi Transnistria iar la începutul anului 1944 au fost aduși dintre aceștia în România peste 138000 de persoane, ori acest fals ne spune că au fost 351500 persoane deportate din care au scăpat cu viaţă 1500 de suflețele iubite cu patimă de Satana. Documentele jandarmeriei – informație preluată din scrierea Transnistria a lui Jean Ancel care este un mare satancel – vorbesc de 75000 mozaici aduşi din Transnistria în România la începutul anului 1944. În procesul ,,lotului Antonescu” R. Leca nu a fost întrebat de către preşedintele de judecată despre acest document fals care era dovada infailibilă a pretinselor masacre din Transnistria şi Odesa şi a holocaustului din România!
Pentru morţii din această listă rezultaţi ,,în urma represaliilor colective şi individuale ordonate de Lecca în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale asupra populaţiei civile ” art,2, lit e din legea 312/1945 acesta a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată la închisoare pe viaţă.
iulie 8, 2011
iulie 8, 2011
Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 12:08 pm
Lucrarea ,,Congresul Mondial Evreiesc, Secţiunea din România – Aşezările Evreieşti din România, Memento Statistic” Bucureşti 1947, are ca scop să te aiurească şi să ,,dovedească” vocaţia canibalică a românilor. Spun plăsmuitorii că la teritoriul avut de România în anul 1939 erau 760000 de evrei din care în perioada 1940-1944 au dispărut 380000 evrei adică 50%. Această cifră de 380000 evrei este considerată de autorii studiului că au fost ucişi de către români, chiar dacă în Ardealul de nord ungurii şi-au făcut de cap iar din Basarabia şi Bucovina au plecat cu bolşevicii mai bine de 365000! Ceva mai departe ei dau cifrele populaţiei evreieşti din România după 1940, fără Transilvania de Nord, Basarabia şi Bucovina astfel: 1930 – 329748 evrei; 1941 – 315003 evrei; 1942 – 275068 evrei; 1947 – 383606 evrei. Ei publică această situaţie şi pe judeţe:
Anexa 2
DINAMICA POPULAŢIEI EVREIEŞTI DIN ROMANIA
– FĂRĂ TRANSILVANIA DE NORD, BASARABIA ŞI BUCOVINA
Holocaustul lor. Dar ale noastre ? –2 De aceea este fascinanta Istoria, pentru ca ne developeaza filmul trecerii noastre prin timp.Ce “frumusete” mai mare in istoria poporului evreu poate fi, decat aceea a contributiei reprezentantilor sai la Revolutia Bolsevica din Rusia ! Aderarea lor la ideea comunistă a avut loc în aşa măsură, încât a dat naştere noţiunii de „iudeo-comunist” ! Nume ca Troţki, Kamenev, Zinoviev, Sverdlov, etc ne reimprospateaza mereu memoria cu evenimentele acelor vremi. In lucrarea lui F. Vinberg, intitulata: “Calea crucii” din 1922 se mentioneaza ca: „Potrivit acestei liste, a principalilor conducători bolşevici, care domnesc plenar şi necontrolaţi asupra Rusiei, ei sunt 545 de persoane. Dintre ei 447 evrei“. Din primii ani de la înfiinţarea Komintern-ului (1919) si pana in 1943, conducerea acestei organizaţii, a „revoluţiei comuniste mondiale”, era în proporţie de 70% alcătuită din evrei. Nume: G. E. Buharin-Apfelbaum, I. A. Piatniţkii-Tarşis şi S. A. Lozovskii-Drizdo.Cea mai importanta institutie represiva a regimului bolsevic a fost fara indoiala CEKA – NKVD. Pe parcursul primelor două decenii a „tinerei republici sovietice”, evreii nu numai că formau majoritatea în aceste structuri, dar erau la conducere aproape în toate subdiviziunile acestora din oraşe, regiuni, republici.Creatorul celui mai odios sistem criminal de supraveghere si reprimare din istoria omenirii, lantul de lagare concentrationale GULAG, a fost Ghenrih Grigorievici Iagoda, pe numele sau de jidan, Enoh Gherşenovici Iehuda.
El si-a pus conationalii jidani in fruntea a 95% din lagarele Gulagului ! Nume ca: M. D. Berman; S. G. Rapoport; L. I. Kogan; H. Apert; Finkelştein; Şklear; Fridberg; Faivilovici sau Şabo, sunt responsabile de milioanele de victime ale represiunilor salbatice din perioada interbelica… Vreo parere de rau ? Vreun mesaj de compasiune din partea “poporului ales” ? Eu nu stiu sa existe, dar stiu ca nu-l putem denumi holocaust, cuvantul este patentat doar pentru suferintele evreiesti !
Ca sa nu va plictisesc cu aceste amanunte “nesemnificative”, revin pe plaiurile mioritice.
La angajarea României în Primul Război Mondial (1916-1918), contribuţia minorităţii evreieşti a fost una modestă: din cei 1.083.000 de oameni sub arme sau la dispoziţia armatei, 22.000 erau evrei, adică 0,5%. Această participare nesemnificativă cu arma în mână a fost compensată, în mică măsură, prin organizaţii care au sprijinit financiar efortul de război.Dar mai grav era că, în momentele grele pe care le cunoştea statul român în 1917, o bună parte din evrei s-au angajat în mişcarea revoluţionară bolşevică, care ameninţa să răstoarne monarhia. La Iaşi, unde se evacuaseră autorităţile centrale sub presiunea ocupantului, centre revoluţionare au fost la Socola şi Nicolina, cartiere locuite de evrei.
Cadrul legal românesc, format după Marea Unire, a asigurat tuturor minorităţilor, inclusiv evreilor, drepturi şi posibilităţi egale cu cele ale românilor. Aveau dreptul să se implice în activitatea politică, social-economică şi culturală – să constituie societăţi şi asociaţii, să editeze ziare şi cărţi, să deschidă şcoli de predare în limba lor maternă, etc. Prezenţa evreilor în viaţa economică (logic…), era una masivă: un tabel statistic, întocmit în 1920, indica în capitalele de judeţ ale Basarabiei 1.155 de patroni evrei ai întreprinderilor industriale, din totalul de 1.693 de patroni. Confesional, evreii nu aveau nici o ingradire, de exemplu: la sfârşitul anilor ’20, în Basarabia existau 366 sinagogi şi case de rugăciune (66 în Chişinău, 60 în Soroca, 49 în Bălţi, 44 în Orhei, 31 în Tighina, 22 în Cahul, etc.), funcţionau şcoli primare şi medii cu predare în ebraică şi idiş, liceul Moghen-David cu predarea în ebraică, se dezvolta reţeaua de licee Tarbut cu predarea în idiş, erau numeroase biblioteci şi ligi culturale ale evreilor. Halal discriminare, nu ?
Evreii aveau organizaţia lor deosebită numită Bund cu caracter politic, social, revoluţionar, a cărei acţiune prin evoluţia ce a suferit, se identifică cu mişcarea subversivă comunistă. Manifest bundist: «Tovarăşi muncitori evrei! Sub jugul apăsător al reacţiunii negre române, a treia oară vom sărbători, ziua noastră, liniştiţi în cercurile noastre strâmte. Şi aceasta să fie greva de la 1 Mai, ca expresie protestului nostru; greva de la 1 Mai să declare reacţiei române şi burgheziei basarabene că noi nu vom tăcea veşnic, că noi aşteptăm cu nerăbdare ziua răsplatei, ziua răzbunării pentru victimele noastre. Prin fronturile oastei noastre, prin munţi şi mări se întinde mâna noastră spre voi tovarăşi din toată lumea, care vă găsiţi în luptă cu inamicul nostru comun, cu burghezia internaţională. Ştiţi tovarăşi că proletariatul conştient basarabean nu şi-a pierdut spiritul chiar în anul neajunsurilor, ştiţi tovarăşi că noi ne adunăm puterile noastre, că noi necontenit ne preparăm pentru luptă, pentru revoluţia socială, să trăiască bundul evreiesc comunist muncitoresc»
După Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), Bund-ul, în mare parte comunizat, trebuia să se adapteze noii realităţi politice, transformându-se în Liga Culturală Evreiască (1919) – cea mai importantă organizaţie de acest gen din Basarabia. Din comitetele ei, făceau parte cunoscuţii comunişti – Iacob Radiuleanski, Iacov M. Bernstein Kogan (care, la intrarea armatelor române în Basarabia, în 1918, îndemna populaţia la revoltă, iar apoi a devenit reprezentantul sioniştilor în România şi era membru al comitetului american Jodicani !), Ewghenis Konigsatz (care în cazul izgonirii trupelor române din Basarabia, urma să devină guvernatorul provinciei !), etc.
Romanii, straini in tara lor. La 1 decembrie 1926, la Iaşi, a avut loc Congresul general al studenţilor. A doua zi, la 2 decembrie 1926, un grup de studenţi, participanţi la congres, au pornit spre Chişinău. Această vizită se datora faptului că, o parte din studenţi, în special cei din Ardeal, care nu văzuseră Basarabia, au dorit să se folosească de prilejul că se aflau în apropiere de Chişinău şi să vadă acest oraş. La sosirea trenului în gara Călăraşi, studenţii, care cântau cântece patriotice, cum era obiceiul la astfel de manifestări, au fost atacaţi de tinerii evrei, care aveau la ei bastoane, cuţite, revolvere. În urma atacului, au avut de suferit mai mulţi studenţi. La Chişinău, congresiştii au asistat la un Te-Deum, oficiat la Catedrală, au fost la o recepţie la Î.P.S. Gurie, apoi au vizitat diferite instituţii din oraş. Pe tot parcursul vizitei, populaţia evreiască se postase în grupuri compacte pe la toate colţurile străzilor pe unde urmau să treacă studenţii şi îi urmăreau zgomotos sau îi huiduia de îndată ce-i vedea de departe. În aceeaşi zi, studenţii au fost şi atacaţi pe străzile Chişinăului. Pe drumul de reîntoarcere la Iaşi, în gara Visterniceni, un alt grup de evrei, a tras focuri de armă asupra vagoanelor cu studenţi. La Călăraşi, studenţilor li s-a organizat o întâmpinare la fel de fierbinte. Măsurile luate de forţele de ordine faţă de agresori s-au dovedit a fi ineficiente. Mai mult, membrii ligilor evreieşti nu se temeau de urmări, căci beneficiau de o asistenţă intensă din partea avocaţilor evrei, care erau şi ei membri ai ligilor sau chiar conducători – Abraham Neimnan, Iosif Rabinovici, Moise Ravici. După plecarea studenţilor congresişti, evreii din târgul Călăraşi „cutreierau în grupuri compacte străzile şi terorizau pe locuitorii creştini”, iar mai mulţi dintre aceştia au fost insul_taţi şi atacaţi. Aşa, de exemplu, doi învăţători au fost agresaţi de grupuri de evrei, strigându-le: „Jos România! Plecaţi din Basarabia cu Ferdinand al vostru, că altfel vă dăm noi afară”. !
Max Goldstein, un comunist evreu a fost cel care la 8 decembrie 1920 a comis primul atentat cu bombă din istoria României !. Bomba a fost plasată in faţa Senatului. In atentat si-au pierdut viaţa ministrul justiţiei Dimitrie Greceanu, senatorii Dimitrie Radu – Episcop de Oradea Mare, si Spirea Gheorghiu – presedintele Sfatului Negustorilor. Au fost rănite mai multe persoane, printre care si generalul Coandă, presedintele Senatulu
În cazul în care apărătorii ordinii publice erau mai severi cu evreii reţinuţi, se declanşa neapărat un scandal, iar agenţii de poliţie riscau să-şi piardă posturile („Pentru a intimida organele de cercetare, comuniştii se folosesc de persoanele influente, cărora le dau informaţii false, pentru a provoca intervenţii sau protestări”). Mai mult, în asemenea cazuri, autorităţile române erau vehement atacate de organizaţiile mondiale evreieşti, care distorsionând adevărul, învinuiau autorităţile că încurajează acţiunile antisemite. La 22 mai 1937, în raportul adresat D.G.P., inspectorul regional de Poliţie, V. Gustav, relata despre atitudinea manifestată pe parcursul ultimilor ani de o bună parte a evreilor din România: „Aceşti cetăţeni de religie mozaică, cu toate eforturile făcute pentru a-i apropia şi a face din ei cetăţeni loiali ai statului român, edu_caţia, religia şi diferite alte motive îi ţin departe de aspiraţiile şi spiritul neamului românesc. Prin diferite manifestări publice… ei ţin cu orice preţ să apară ca o populaţie bine distinsă, ca o rasă superioară băştinaşilor, ca un popor bine organizat în mijlocul altui popor, având alte ideologii, alte tendinţe şi alte aspiraţiuni, dintre care unele cu mult potrivnice statului nostru… Evreii cer, în acelaşi timp, drepturi egale, însă pretind să li se impună cât mai puţine îndatoriri”
Problema pretinselor persecuţii antisemite întreprinse de Guvernul român, era agitată periodic şi cu multă insistenţă de către organizaţiile mondiale evreieşti, încă de la sfârşitul Primului Război Mondial. Scopul lor era de a obţine, prin presiuni calomnioase continue, o situaţie cât mai bună pentru evrei. Spre exemplu, la 17 ianuarie 1927, Comitetul Delegaţiilor Evreieşti de la Paris a intervenit la Societatea Naţiunilor cu o petiţie, în care învinuia România de antisemitism. Răspunsul Guvernului român sublinia printre altele: „A vorbi de pogromuri într-o ţară care a dat de curând, adăpost zecilor de mii de refugiaţi evrei din Rusia, constituie o afirmaţie calomnioasă”. „În acelaşi timp, în România sunt nenumărate greve. Conducătorii lor sunt în cea mai mare parte evrei. Se descoperă organizaţii comuniste: şefii lor sunt evrei. Se arestează curieri, spioni, agitatori; ei sunt în cea mai mare parte evrei”. În şedinţa Societăţii Naţiunilor din 14 iunie 1927, petiţia Comitetului Delegaţiilor Evreieşti de la Paris, precum şi răspunsul Guvernului român dat acestei petiţii, au fost examinate, luându-se decizia „că nu este locul a da curs acestei petiţiuni”.
Concluzii cutremuratoare: „Loialitatea minorităţii evreieşti faţă de statul român modern a fost una conjuncturală, în funcţie de interesele ei de moment sau de perspectivă. Izvoarele vorbesc despre boicotarea recensămintelor şi dificultăţi în perceperea impozitelor pe seama acestei comunităţi. În situaţie de război (1877, 1916-1919) statisticile dau cifre extrem de scăzute despre participarea evreilor pe front. Iar faţă cu acţiunile de politică externă ale României, «chestiunea evreiască» a fost agitată mereu ca un factor de presiune, fie că e vorba de recunoaşterea internaţională a independenţei, fie a Marii Uniri. Nu putem să nu amintim că ostilitatea evreilor din teritoriile româneşti unite cu Regatul, a mers până la lupta deschisă, armată şi diplomatică, împotriva idealului naţional românesc”. În iunie 1940, în sfârşit s-a realizat ceea pentru ce luptau parte din evreii basarabeni şi bucovineni – Basarabia şi nordul Bucovinei au fost anexate de Uniunea Sovietică şi sovietizate. Bucuria pentru noua autoritate de ocupaţie, era însoţită de furia faţă de administraţia românească în retragere. În sfârşit, evreii se puteau manifesta deschis, având în spate tancurile ruseşti, batjocorind Biserica creştină, Armata şi Administraţia română. După anexarea teritoriilor dintre Prut şi Nistru la U.R.S.S., unii evrei din Regat au manifestat dorinţa de a se stabili în Ţara Sovietelor, făcând demersurile necesare. Au urmat apoi, arestările în masă, operate de ocupant, a basarabenilor şi bucovinenilor, deportarea lor în Siberia, înrobirea în jugul sovietic.
Soldaţii români, care peste un an de zile, în iunie 1941, au revenit în Basarabia şi Bucovina, s-au răzbunat pentru evenimentele de anul trecut, pentru excesele evreilor bolşevici împotriva românilor. Aceste evenimente, mai nou, sunt cunoscute ca holocaust împotriva evreilor din România. Iar crimele comuniste din România, încă mai rămân nerecunoscute – ca holocaust împotriva poporului român.
Dar despre acestea intr-o postare viitoare…
(va urma)
P.S. Daca am reusit sa va plictisesc prin introducerea multor date si nume in text, nu am facut-o decat din dorinta de a insera “greutatea” documentelor spre o mai buna intelegere a evenimentelor.
Page updated
Google Sites
Report abuse